Datorită ție 🔞 Vol 11

Capitolul 9

Tartarus:
In urma cu 15 ani...
 
Imi strang bratele mai tare in jurul lui Nem cand isi pune capul pe pieptul meu si inchid ochii in timp ce ea se uita la desene animate.
Am doi ani de cand am revenit in dormitorul meu. De cand nu mai mănâncă la san,am luat-o sa doarma cu mine,dar cu toate asta încă se mai trezeste uneori in miezul nopții si merge sa dea buzna peste ai nostrii fiindca e fiarta dupa pateras. Si apropo de pateras...imi musc buza de jos ca sa nu rad când gandul imi zboară la el si la Nemesis ce i-a cerut zilele trecute sa o lase pe mama singura in dormitor,iar el sa vina sa doarma cu noi.
„Pe întreg Tartarul ce zăpăcita mica...uneori are niște dorinte ce ne lasa pe toti masca.”
Datorita faptului ca il iubește cu atâta de multa forta pe pateras si de cele mai multe ori e foarte posesiva cu el,ajunge sa ne uimească de ce ii poate trece prin cap atunci cand il vrea pe titan doar pentru ea. Iar in ultima vreme a început sa facă urat si daca pateras o tine în brate pe mama sau dacă vorbește mai mult cu una dintre fetele de prin casa. O ia pe aratura daca nu ii mai oferă ei întreaga lui atenție,cum de altfel face si in cazul meu. Dar daca in privința mea nu ma deranjează ca e atat de sufocanta,pe pateras de multe ori il termina posesivitatea ei,iar eu incerc de multe ori sa o distrag atunci când o ia razna,insa nu-mi iese tot timpul. Daca intr-o zi i se pune rau pata pe pateras,iar posesivitatea ei atinge cote extreme,atunci nici macar eu nu-l pot salva pe titan.
Ies din gândurile mele cand aud usa de la dormitor si deschid ochii. Il vad pe Eros cum intra relaxat in camera si o simt pe Nem cum se incordeaza putin din cauza blondului. Dupa se cuibărește mai bine la pieptul meu si zambesc.
Știu ca nu-i convine prezenta blondului pentru ca la fel de bine ca mine știe si ea ca blondul a venit ca sa ne scoată din camera. Iar faptul ca se face mica in bratele mele imi da de înțeles ca nu-si dorește lucrul asta.
-Ce faceți?intreaba in timp ce se apropie de noi.
-Ne uitam la desene,raspund si fratele meu imi arunca o privire amuzata.
-Hai sa mergem afara. A venit și Hemera,zice in timp ce isi muta privirea pe Nem,apoi continua. Nu vrei zeita sa mergem sa ne jucam?
-Nu,raspunde psychi mou imediat si ridica usor capul,apoi isi baga nasul in scobitura gatului meu si continua. Stam in pat,Tar?ma intreaba soptit.
Ma uit la Eros cu parere de rau si incep sa o magai pe spate ca sa-i alung nervii ce incep sa-i curga prin vene,iar blondul meu clatina abia vizibil din cap.
„Pe cat e de mica are niște nervi atat de mari încât ar fi capabila sa arunce casa in aer daca o supara cineva. Imediat se aprinde daca altcineva incearca sa-mi distragă atentia de la ea,fiindca in mintea ei sa fac si altceva inafara de sa stau non-stop cu ea,înseamnă să o trec pe locul doi ceea ce e complet greșit,dar oricat as încerca să ii explic ea tot pe a ei o tine.”
-E asa o terorista...sa nu cumva sa o scapi pe ea din ochi ca e jale...
-Mie îmi povestesti? Dorm cu ea în pat,Eros.
Blondul chicoteste cand imi aude vorbele oftate in mintea lui,apoi se intoarce pe calcaie si se îndreaptă spre usa.
-Atunci stati voi in camera,in timp ce eu o scot pe Hemera in parc,apoi am sa o duc sa mănânce o prajitura,spune încercând astfel sa o ademenească pe zeita mea,dar Nem nu are nici o treaba.
Isi strecoara un brat pe dupa gatul meu,apoi il strange si pe celalalt,dupa se lipește mai tare de mine. Atat de tare de parca incearca sa se bage cu totul in sufletul meu.
Oftez subtil.
-Ne vedem mai târziu,ii zic lui Eros,iar fratele meu isi da o palma zgomotoasa peste frunte.
-Vai de voi!exclama inainte sa iasa din dormitor.
Cand usa se închide în urma lui,zeita mea isi scoate nasul din scobitura gatului meu si zambeste obraznic in coltul gurii.
-De ce trebuie sa iasa din casa ca sa mănânce o prajitura sau sa se joace? Eros poate sa facă sa apara totul la fel cum și tu poți sa faci.
-Zeita...soptesc si ii prind obrajii in palme. Nu putem sa stam toată ziua in casa chiar daca suntem zei si putem sa avem tot ce ne dormim.
-De ce nu?intreaba mirata si isi arcuieste usor sprâncenele.
-Fiindca mai trebuie sa schimbam decorul,psychi mou.
-Si de ce trebuie sa o facem în lumea oamenilor si nu in Olimp?
-Pentru ca trăim pe pamant,iar in ziua de astazi pana si primii zei trăiesc printre muritor,raspund si pufneste.
-Atunci hai sa ne mutam noi in Olimp,ce spui? Asa n-ar mai trebui sa merg nici eu la gradinita.
Rad usor in barba cand o aud si ma intind putin ca sa o sarut pe frunte.
-Nu puteam,Nem. Asta e casa noastră. Toti cei pe care ii iubim sunt aici,zic iar cand privirile din nou ni se întâlnesc ma sfredeleste cu ochii ei angelici semn ca nu ii place răspunsul meu,dar nu am ce sa-i fac.
Trebuie sa învețe ca uneori nu primim chiar tot ce ne dorim,iar alte ori mai facem si lucruri ce nu ne fac placere. Ca de exemplul mutatul. Nu am cum sa ma mut cu ea în Olimp cand toti ai nostri sunt pe pamant si nici nu am cum sa o ajut in privința grădiniței. O fi ea jumatatea mea,dar tat-su e si tatal meu,iar eu stiu prea bine ca pe Max Chronis nu ai cum sa il indupleci cand vine vorba de educația fiecăruia dintre noi. Oricâte argumente contra i-as aduce impotriva acestei reguli ce pentru mine nu are sens,tot nu pot sa schimb cu absolut nimic situația fiindca pe el nu il interesează absolut deloc faptul ca suntem zei. Si pe deoparte acum am ajuns sa il inteleg. El a crescut de mic printre muritori,iar puterea i-a fost descatusata atunci cand a fost adult...in schimb eu,Nem,Chaos si Styx suntem născuți direct cu puterea descătușata,iar noi nu ne pierdem timpul cu muritori ci in compania oamenilor dragi nou...care ce sa vezi? Nu sunt muritori,ci le curge eter prin vene! Dar asa cum am mai spus...degeaba ii spun lui pateras părerea mea ca oricum imi bat gura degeaba. Subiectul scoala e inchis la capitolul: Trebuie sa o faceți pentru ca asa spun eu si punct.
-Nu inteleg de ce trebuie sa merg la gradinita!ma scoate vocea ei indicnata din ganduri. Si asa nu ma joc cu nici un muritor si pe deasupra ma si plictisesc!
„Stiu exact cum se simte micuta mea zeita...dar spre deosebire de tine,eu l-am avut mereu pe Eros langa mine. In schimb tu,chiar trebuie sa induri singura cateva ore departe de noi.”
Incep sa ii mangai incet chipul angelic cand vad ca pune bot de suparata si las puterea sa se aprinda in mine,iar fâșii subțiri de intuneric incep sa-mi strabata pielea si le las sa ii atinga usor fata ca sa ii schimb putin dispoziția.
In prima faza nu schiteaza nici macar un zambet,apoi chicoteste cand umbrele ajung pe gatul ei si incep sa o gadil. Surad la randul meu cand ii vad buzele curbate in cel mai frumos mod posibil,iar inima mea isi schimba ritmul si incepe sa-mi bata mai repede in piept atunci cand isi pune palmele micute pe obrajii mei si ma priveste cu intensitate.
-Stii ce imi doresc?ma intreaba si clatin usor din cap. Imi doresc ca atunci cand o sa fim mari sa avem o casa doar a noastră.
-Unde? In Olimp?intreb desi stiu răspunsul la intrebare si da dezaprobator din cap.
-Nu...daca ai zis ca aici e casa noastră,înseamnă că pateras o sa rămână aici,nu?
-Da,raspund si ofteaza incet.
Continua sa-mi tina obrajii între palmele ei micute si cade putin pe gânduri.
-Atunci mai facem una in curte,imi zice dupa un minut de tacere.
-Si care-i rostul?intreb chicotind desi eu am văzut de multe ori al doilea conac de pe domeniu.
Ma abțin sa nu rad când o vad cum se incrunta,iar trasaturile angelice devin foarte serioase.
-Cum care-i rostul,Tar? O sa stam doar noi doi și pateras in ea,raspunde si imi musc limba doar ca sa nu bufneste in hohote de ras.
„Pai se putea sa nu pomenească si de titanul nostru? Normal ca nu se putea.”
Clatin amuzat din cap,apoi o sărut in căușul palmelor si ii zambesc cu blandete.
-Nem...familia înseamnă si restul casei,nu doar eu și pateras,micuto.
Se bosumfla imediat,iar de data asta ii cuprind eu obrăjorii in palme,apoi ii trag chipul mai aproape de al meu si o sarut pe vârful nasului,dupa pe frunte.
-Daca te face sa te simți mai bine,iti promit ca am sa fac o alta casa peste câțiva ani,soptesc si scoate un sunet de încântare. Dar pateras nu o sa stea cu noi,Nem,continui si entuziasmul ii dispare imediat ce cuvintele mi se desprind de pe buze.
-De ce nu?intreaba bosumflata.
-Pentru ca noi ne putem desprinde de el,dar titanul trebuie sa aibă grija de restul casei.
-Dar noi suntem copii lui cei mai mici!exclama ridicand tonul.
-Adevarat,raspund calm. Dar pe langa noi mai sunt și nepoți sau stra-nepoti.
-Si sunt mai importanți decât tine sau decât mine?intreaba si simt atat ciuda cat si gelozie in glasul ei.
Oftez.
-Psychi mou...pateras ne iubește pe toti,o asigur,dar se uita atat de urat la mine pentru ca nu ii tin isonul incat ochii incep sa-i sticleasca,semn ca o sa faca in scurt timp o criza de plans. Asculta-ma,Nem,ii cer dar clatina din cap si orice cuvânt mi se opreste pe vârful limbii.
-Nu!striga iar ochii ei se impaienjenesc si primul rand de lacrimi i se prelinge pe obraji imediat ce clipește.
Mi se rupe sufletul. Atat pentru ca o vad plângând cat si pentru faptul ca nu vrea sa priceapa un lucru atat de simplu. Faptul ca iubirea dacă e împărțită la mai mulți nu înseamnă ca e mai putina. Ba din contra,ea se înmulțește nu se divizează. Iar pateras sau mama nu dau din iubirea una dintre noi si celorlalți,ci fructifica iubirea dinauntrul lor si o impart cu fiecare în parte. Dar oricât as încerca să ii explic lucrul asta lui Nem,e degeaba. Sper insa ca peste ani sa înțeleagă ca iubirea absoluta e un sentiment nesfârșit ce e imposibil de secat si ca indiferent de cati membrii noi o sa apara in familia noastră,nu sunt o amenințare pentru noi. Imi doresc ca la un moment dat sa constientizeze faptul ca oricare dintre noi ne avem locul rezervat în sufletul părinților nostri. Ca atat,Aleczandra cat si Max Chronis au inauntrul lor o lume infinita de iubire.