Datorită ție 🔞 Vol 11

Capitolul 30

Nemesis:

Scot cutia din sertar si ma pun turcește pe jos. O asez in fata mea,iar langa pun caietul si pixul.
Inghit in sec cand o privesc pentru ca in ea stiu ca se afla zeci de juraminte,iar dupa cateva minute in care nu fac altceva decât sa ma uit la ea,imi fac curaj și ridic capacul.
Il pun langa mine si cu degetele tremurand scot rand pe rand cate un biletel.
E nevoie doar sa citesc primul rand,iar continuarea o stiu din cap fiindca am memorat fiecare cuvânt in parte,la fel cum am făcut și cu fiecare juramant ce l-a scos pe gura.
Minutele trec,iar ochii mi se umplu tot mai mult de lacrimi cu fiecare biletel pe care il scot din cutie si imi musc cu putere buzele ca sa-mi inabus suspinele ce vor sa mi se desprinda de ele.
„Si eu care credeam ca am plâns atat de mult in saptamanile astea incat mi-au secat lacrimile...dar se pare ca încă mai am cu ce sa-mi plang atat dorul cat si durerea din piept sau chinul ce ma devastează pe interior."
Clipesc desc cand scot un bilet ce pare foarte nou si ma cutremur din tot corpul dupa ce citesc primul rand.
-Asta nu l-am citit niciodată!exclam si inima imi scapa o bătaie.
Imi sterg lacrimile ca sa pot vedea cum trebuie scrisul si in timp ce citesc,simt un gol cum mi se formează în stomac.

„Psychi mou,

In timp ce eu iti scriu acest bilet,tu esti jos in bucătărie si mananci. Iarta-ma ca a trebuit sa te mint ca sa pot face lucrul asta,dar știi si tu ca tot ce spun nou ma încătușează,iar intr-o zi chiar o sa reușească sa o facă definitiv. Stiu ca in viitorul apropiat,intunericul o sa pună cu totul stăpânire pe mine,dar e in regula,psychi mou. Motivul pentru care o v-a face,mie îmi v-a aduce zambetul pe buze. La fel si ție,Nem.
Si chiar daca fizic nu o sa mai fim unul langa celalalt,cu sufletul o s-o facem si dincolo de spațiu sau de timp. Asa cum ti-am mai spus,la bine și la greu,am fost,suntem si o sa fim indestructibili,psychi mou.
Și cu toate astea stiu ca o sa ai momente în care ai sa simți ca lumea ia foc si se darama in jurul tău,dar mai știu si ca ai sa te calmezi imediat ce ai sa ne vezi minunea,iar cand dorul o sa apese greu pe sufletul tău,gandeste-te la cate bucurii ai sa trăiești zilnic alături de rodul iubirii noastre,Nem. Si vreau sa o faci...vreau sa te bucuri din suflet de orice clipa o petreci langa,Erebus. Fiindca mie nu îmi pare absolut de loc rau de prețul pe care urmeaza sa-l plătesc,dar o sa-mi pară dacă in loc sa vezi partea plina a paharului,ai sa ajungi sa te îneci intr-un ocean al durerii.
Vreau sa nu te lași condusa de suferinta,Nem. Vreau sa gândești pozitiv fiindca in momentul in care ai sa citești acest bilet,atat tu cat si micutul nostru zeu sunteți bine.
Zambeste Nem...continua sa fii fericita pentru ca ai de ce sa o faci. Restul sunt acasă și toti te iubesc. Si eu te iubesc chiar daca fizic nu sunt langa tine. Si pe Erebus il iubesc. Pe toti va iubesc. Va iubesc la nesfârșit.
Si vreau sa iti mulțumesc,psychi mou. Sa-ti mulțumesc pentru tot. Pentru fiecare clipa ce am petrecut-o impreuna,fiindca totul langa tine a fost perfect,Nem.
Iti mulțumesc pentru iubirea ce de multe ori a fost sufocanta,dar dacă n-ar fi fost asa,n-ai mai fi fost tu si iti mulțumesc pentru ca alături de tine am gustat din fericirea absoluta. Iti mulțumesc pentru ca datorita ție am trăit cea mai intensa și pacatoasa poveste de iubire si abia aștept sa mă infrupt din nou din ea. Pentru ca am sa o fac,psychi mou. Sa nu iti pierzi speranța,Nem chiar daca stiu ca e greu,insa nu este imposibil.
Intr-o zi am sa ma intorc acasa,dar pana atunci ramai puternica in lipsa mea,psychi mou. Continua sa-ti duci luptele cu zambetul pe buze. Nu te descuraja,Nem fiindca indiferent de ce urmeaza sa vina,eu vreau sa ramai de neclintit pentru ca știu cata forta zace in tine. Si nu uita...la final,asa cum ti-am mai spus,totul o sa fie bine.
Se agapo,Nem. Se agapó ateleíota. (Te iubesc la nesfârșit)"

Imi inclestez degetele pe biletel cand il termin de citit și durerea din piept simt cum imi zdrobește sufletul. Privirea din nou mi se tulbura si imi inabus hohotele de plans ca sa nu-l trezesc pe,Erebus.
Continui sa privesc biletelul cu ochi tulburi si cu mintea imprastiata,iar la un moment dat cand incep sa tremur usor,ma intind pe parchet si continui sa plang pe înfundate pana cand lacrimile nu imi mai curg pe obraji,iar trupul imi rămâne fara vlaga.
„Nu sunt în stare nici macar sa ma mai ridic de pe jos în momentul asta,iar Tar isi dorește sa zambesc si sa fiu fericita in lipsa lui. E nebun!!! Lucrul asta e imposibil! E una sa zambesc datorita lui Erebus,dar alta sa o fac din tot sufletul asa cum o faceam datorita lui. De cand el a dispărut,eu sunt taiata pe din doua si zambesc doar atunci cand ii intalnesc privirea micutului zeu,apoi plang pentru ca imi aduc aminte cat de mult îmi lipeste a lui,Tar. Nu pot sa zic ca nu sunt recunoscătoare fiindca ne-a salvat si pentru ca mi-a pus rodul iubirii noastre in brate,dar cu toate astea tot nu pot fi fericita pe deplin atat timp cât el nu e langa mine. Daca ar fi aici atunci fericirea absoluta mi-ar curge prin vene in fiecare secundă,dar asa...ma bucur de ea doar in reprize foarte scurte cand micutul zeu deschide ochii si ma priveste curios."
-Nem!aud vocea lui Eros si ies din gândurile mele atunci cand ii simt atingerea.
Isi strecoară bratele pe sub mine si ma ridica in fund,apoi se așază in spatele meu si ma lipeste de pieptul lui. Cu inima ce imi bate ca nebuna in gat,imi bag capul in scobitura gatului sau si incep din nou sa suspin.
-Shhh...sopteste si bratele lui se strang mai tare in jurul meu.
Incepe sa-mi spună cuvinte liniștitoare in timp ce ma mangaie,iar din cand in cand mai intoarce capul si ma saruta pe tampla.
Dupa ce reușesc sa ma calmez putin,continui sa stau lipita de pieptul lui si inpir brusc cand simt valurile lui de energie cum mi se strecoară pe sub piele.
-Esti mai bine?ma intreaba incet.
-Da,raspund ragusit. Mulțumesc. Tu cum ești?
-Sunt...
Ma indrept de spate ca sa-l pot privi atunci cand nu isi duce cuvintele la capat,iar durerea din ochii lui adâncește mai mult ranile din pieptul meu.
-Vorbeste cu mine,ii cer cand vad chinul cum ii traverseaza in repetate rânduri chipul.
Pufneste cand ma aude.
-Nem...erai lungita pe jos ca o rama din cauza unui bilet,imi atrage atenția si incepe sa fluture foaia respectiva prin fata ochilor mei. Un bilet în care,Tar te asigura ca la final totul o sa fie bine,continua oftand. Acum ce sa-ti mai spun si eu? Ca nu avem nici unul dintre noi vreo idee despre cum sa-l scoatem de acolo sau ca nu știm ce naiba se întâmplă cu pappoús? La toți ne e greu,dar fiecare incercam sa rezistam intr-un fel sau altul chinului...asa ca...nu-ti bate capul cu mine si spune-mi ce sa-ti fac ca sa fii tu mai bine?
Inima imi devine ca de plumb cand ii aud intrebarea.
-Ce sa faci pentru mine?intreb cu voce mica. Doar tine-ma in brate,Eros...continui in soapta.
Si o face. Ma îmbrățișează strans la piept si isi lipeste buzele fierbinti de fruntea mea.
-Mulțumesc ca existi,spun cu câteva lacrimi curgandu-mi pe obraji.
-Se agapo,Nem...murmura cu buzele lipite de fruntea mea.
„Stiu ca o face. Il simt. Aceeași iubire fierbinte curge prin vene lui pentru mine,la fel cum curge si pentru,Tar. Nu stiu cum e posibil,dar sufletele noastre sunt lipite,la fel si inimile. Toate trei bat una pentru alta,dar in acelasi sincron cu a Hemerei. Iar sentimentul era atat de firesc cand era si Tar langa noi. Acum insa e putin ciudat fiindca inimile nostre șchioapătă in lipsa lui si nu prea mai reușesc sa tina pasul una cu cealalta."
Revin in simturi cand bratele lui se strang mai tare in jurul meu si il vad pe Eros cum priveste in gol.
-La ce te gândești?intreb incet si clipeste o data cand ma aude.
-La pappoús...nu inteleg cum naiba a putut sa uite de noi,raspunde cu privirea fixata inca pe un punct inexistent in parchetul ce-l privea pierdut pana cum cateva clipe.
-Habar nu am,zic si incep sa-mi framant palmele emotionata in poala.
„Daca lipsa lui Tar a provocat o gaura în pieptul meu,amnezia lui pateras ma schingiuie efectiv si imi provoacă rani multiple. E îngrozitor ceea ce simt. Sa nu ii mai vad iubirea cum sclipește in ochi e un lucru ce ma termina."
Eros ofteaza zgomotos cand incep sa tremur si pune biletelul înapoi în cutie,apoi ma îmbrățișează călduros si lasa alte valuri de energie sa-mi intre pe sub piele.
-Linisteste-te,Nem...nu stiu cum naiba o s-o scoatem la capat,dar imi doresc sa nu ne pierdem minte pana o sa ajungem din nou sa fim bine,imi zice privindu-ma adanc in ochii.
Vad in abisurile negre scanteile cum se aprind intr-un mod dureros si un fior rece imi strabate sirea spinării din cauza terorii ce i-o simt ca-i curge prin vene.
-Sper doar sa nu ne ducem dracu pana cand,Tar o sa se întoarcă,zic pe un ton soptit si inima imi tresare de frica in piept. Cu siguranta ne-ar bate pe toti cap in cap dacă lucrul asta o sa se întâmple.
-Nu cred...eu cred ca dacă ar putea vedea in momentul asta ce nebunie traim cu siguranta ar innebuni si el o data cu noi,Nem...pana la urma sa nu uitam de cata iubire e in stare sa dăruiască Tar...mai ales când vine vorba de pappoús,zice si vocea i se frange pe final.
„Asa este...Tartarus il iubea pe pateras cu fiecare respiratie."
-Probabil daca ne-ar vedea chinul lui i-ar fi mult mai mare,ma trezesc vorbind si spun cuvintele pe un ton plin de amărăciune.
Incuviinteaza incet din cap,iar privirea mea cade pe cutia plina de biletele.
-Si cu toate astea sunt sigura ca nu i-ar plăcea sa ma vadă toată ziua plângând,soptesc cu voce tremurand.
-Si nici sa-ti pierzi mintile,continua blondul. Ai văzut ce scrie în bilet? Ca știe cât de multa putere zace in tine?
Inghit in sec.
-Da...am vazut...ingaim cu greu.
-Atunci scoate-o la suprafata si hai sa găsim impreuna o soluție de a rezista în haos. Indiferent cât de mare e chinul,hai sa nu ne pierdem în el,Nem...
Intorc privirea spre blond și printre scanteile dureroase ce ard in ochii lui,vad speranța cum incepe sa sclipeasca.
-Trebuie sa rezistam,Nem,insista blondul. Astea sunt lecții din care trebuie sa învățam. Trebuie sa învățam ce e aia răbdarea,fiindca atat tu cat si eu știm ca toti din casa asta stau prost la acest capitol.
Zambesc stramb cand il aud fiindca eu chiar ma simt cu musca pe caciula la acest capitol. Rabdarea nu e punctul meu forte.
-Sau poate trebuie sa învățam ca nu putem controla nimic in jurul nostru oricat de mult ne-am dori,continua si oftez subtil.
Si aici ma incadrez perfect.
"Doar sunt o Chronis prin venele căreia curge sangele pur,nu? Noi suntem niște maniaci a controlului."
-Sau poate ca trebuie sa învățam ca, deși facem parte din lumea zeilor,nu trebuie neapărat sa ne fie mereu bine. Ba din contra,încercările sunt mult mai mari.
Incep sa respir cu dificultate în timp ce el imi insiruie motivele unul dupa altul,dar oricat de mult as vrea sa nu mi se poticneasca aerul in gat tot nu reușesc sa impedic inevitabilul. Cand il aduce din nou in discuție pe Tar,tot aerul mi se blocheaza in gat.
-E îngrozitor sa nu știm nimic de Tar,iar gandurile negre ce ni le creaza mintea asta nebuna ne face viata a naibii de grea,dar trebuie sa mergem inainte. Nu conteaza ca ne tărâm prin Iad...zice prinzandu-ma de mana si începând sa ma mangaie usor. Contează sa ne mișcăm,nu sa rămânem în loc. Soluția e sa cautam portita,nu sa ne oprim in mijlocul chinului,Nem...
Cateva lacrimi din nou le simt cum imi înțeapă ochii si ameninta sa curgă pe obrajii mei. Trag aer adanc in piept si incerc sa nu-mi pierd mintile fiindca eu sunt chiar in mijlocul iadului de care el tocmai a vorbit și nu gasesc puterea de a merge mai departe.
-Cat despre pappoús...nu stim ce naiba s-a întâmplat cu el,dar ceva o sa se întâmple la un moment dat și ai sa vezi ca o sa-si revină,imi zice increzator. E vorba de pappoús,la dracu! Nu are cum dracu sa uite pentru eternitate de noi.
-Asa este,soptesc si da mulțumit din cap. Totul se întâmplă cu un motiv,continui si un zambet trist ii curbeaza buzele.
-Exact,sopteste. Totul chiar se intampla cu un motiv,dar indiferent de ce poarta deschide soarta inaintea noastră,ca e vorba de cea a raiului sau a iadului,noi trebuie sa mergem înainte,nu sa ne oprim in loc,Nem...ai înțeles?
Oftez si ma gandesc la tot ce mi-a spus pana acum blondul. Cand accept faptul ca are dreptate simt cum o greutate foarte mare mi se ia de pe piept si pentru o clipa pot sa respir.
-La bine și la greu...suntem indestructibili,imi zice blondul juramantul lui Tar si zambesc in coltul gurii.
Intr-o clipa ma arunc asupra lui si ii inlantui gatul fiindca gura aceea de aer proaspăta a fost de ajutor ca sa-mi schimb viziunea asupra viitorului si il strang pe Eros cu putere de dupa gat in timp ce il sarut lung pe obrazul stang.
-Pozitivitatea ta trebuie sa o arunci si asupra celorlalți,zic si buzele lui se curbeaza usor intr-un zambet.
Starea de spirt mi se schimba radical cand accept chinul dinauntrul meu cu bratele deschise la fel cum am făcut pana acum cu fiecare binecuvântare ce viata mi-a dat-o,iar pentru cateva clipe timpul se opreste in loc cand reusesc din nou sa respiri cum trebuie.
Dacă pana acum puteam sa o fac prin Tar,iar de cand am căzut in iad mai reușeam sa o fac din cand in cand datorita lui Erebus,acum o fac cu ajutorul lui Eros,iar in clipa asta o data cu mine o face și lumea mea ce se scalada in flacari infernale. Cu fiecare respiratie intensitatea flăcărilor scad încetul cu încetul pana cand ajung sa se stingă de tot,lasand in urma lor doar un fum gros,negru,dens si înecăcios de care trebuie cumva sa scap ca sa nu ma intoxice. Abia cand am sa scap de toata cenusa ce a rămas in urma ruinelor pot sa declar ca sunt gata sa renasc. Insa ca lucrul asta sa fie posibil,eu am nevoie de o schimbare. Atat mentala cat si fizica.
Se spune ca o femeie cand isi dorește sa facă o schimbare în viata ei,incepe prima data cu parul,apoi cu stilul vestimentar,dupa incepe sa lucreze cu ea la nivel psihic.
Ei bine...cred ca a venit vremea sa fac si eu câteva schimbări radicale in viata mea. Bine-nteles ca lucrurile asta nu-mi garantează victoria,dar măcar e un prim pas spre mai bine.
Sunt conștienta ca nu o sa pot fi bine 100% si nici nu o sa am cum sa ma simt completa decât atunci cand o sa fie Tar langa mine,dar daca nu fac ceva sa vad si partea plina a paharului asa cum mi-a spus el in biletel,cu siguranță am sa ajung la vorba lui Eros. Sunt sigura ca la un moment dat am sa o iau razna daca am sa continui sa ma perpelesc in chinuri si nu imi doresc lucrul asta.
Cu gandurile pozitive în minte,ma desprind de Eros si intorc capul spre Erebus. Micutul zeu inca doare si e numai bine,fiindca vreau sa imi incep vindecarea scriind un prim biletel.
-Eros...poți te rog sa stai cu Erebus?
-Sigur,raspunde blondul imediat.
Se ridica in picioare si merge spre pătuț,apoi prinde marginea din lemn intre degete si se apleaca peste ea ca sa-l sarute pe Erebus pe un obrăjor.
Zambesc.
„Titanul e atat de dulce..."
Il privesc cum il mai saruta o data pe micut,apoi strang toate biletele si le pun inapoi în cutie,dupa ii pun capacul și o bag in sertar. I-au pixul si caietul de pe jos,apoi ii mai arunc o ultima privire lui Erebus si lui Eros inainte de a pocni din degete ca sa dispar.
Ajung in Tartar si pielea mi se aprinde cand bezna ma învăluie din toate părțile.
-N-am mai fost aici de cateva luni bune...dar se pare ca intunericul dens chiar a pus stăpânire pe toată campia o data cu închiderea lui Tar...soptesc cu dinții clantanindu-mi de frig în gura.
Nu inteleg de ce naiba e atat de rece. Si inainte era,dar parca nu chiar in halul asta. Acum imi ies aburi din gura in timp ce vorbesc sau respir.
„Ciudat..."
Incep sa tremur tot mai tare cu cat ma apropii mai mult de marginea prăpastiei,iar cand ajung la granita dintre intuneric si abis,privesc dincolo se ea si hăul intunecat imi face sangele sa-mi înghețe de frica in vene.
Regiunea asta s-a întors la vechile origini din câte îmi dau seama. Daca inainte vedeam intreg neantul,acum vad in adancurile lui pana la un anumit punct,mai jos nu pot sa o fac din cauza stratului gros de umbre ce se intind precum o bariera pe intreg neantul,insa ceea ce baga cel mai tare spaima în mine este linistea mormântala ce vine la pachet o data cu vidul intunecat.
Genunchii mi se taie cand imi dau seama ca de fapt bariera e o protectie intre lumi si nu stiu daca a aparut ca sa nu-l lase pe Tar sa iasa din adancuri sau daca ea e pusa acolo ca sa blocheze accesul dintre lumi,dar ceea ce pot sa spun este ca nu a existat cand Tar era langa mine.
„Poate de zidul asta intunecat ma lovesc eu cand ma concentrez pe Tar...Hmmm...poate...cine știe? Habar nu am. Totul este nou pentru absolut toată lumea. Pana si pentru zeii Olimpului lucrurile astea sunt nemaiîntâlnite."
Strang din pleoape cand durerea revine în pieptul meu si incep sa clatin din cap incercad sa alung gandurile negative ce vor sa-mi omoare speranța pe care mi-a transmis-o Eros prin fiecare por de-al lui. Cu inima batandu-mi nebunește in piept,ma asez pe marginea prapastiei,dar nu-mi trec picioarele dincolo de ea,ci indoi genunchii ca sa-mi pot pune caietul pe ei.
Deschid ochii si pentru o clipa privesc in gol.
-Trebuie sa o fac...pot sa o fac,ma incurajez singura. Si tu o poți face Tar,continui si imi cobor ochii pe stratul gros de bezna ce se intinde la picioarele mele. Impreuna o scoatem la capăt,Tar. Noi suntem familia ce face din imposibil posibil,continui cu lacrimi în ochi. Adu-ți aminte ca suntem indestructibili,psychi mou,zic si inghit in sec cand emotiile incep sa se amestece in pieptul meu.
„Mi-as dori atat de mult sa ma auda...dar sunt sigura ca prin stratul asta gros nu patrunde nimic. Altfel s-ar fi auzit sunete de dincolo de el si n-ar mai fi linistea asta atat de sinistra ce imi îngheață sângele in vene."
Inspir si expir de mai multe ori aerul umed incercand sa ma calmez,apoi imi cobor privirea pe caiet si il deschid.
Strang pixul intre degete,iar in timp ce ma gândesc cu ce sa încep,scriu numele lui Tartarus intr-un colt si cateva inimioare in jurul lui,dupa cand ma hotarasc cu vreau sa scriu,pun pixul pe foaie si incep sa scriu tot ce am trăit si am simtit din clipa in care a dispărut si pana în momentul de fata.

„Tartarus...

De cand am aflat ca ceva grav o sa se abata asupra noastră,am simtit cum cerul imi cade în cap si cum pamantul imi crapa sub picioare. Vreau sa iti spun ca atat certitudinea cat si incertitudinea se simt oribil,dar datorita tie,am reușit cumva sa imi pun fricile pe pauza si am ajuns sa ma bucur la maxim de prezenta ta in viata mea.
In fiecare zi zâmbeam datorita ție și tot datorita tie inima mea batea ca nebuna in piept. Cu toate ca la sfârșitul fiecarei zile ce-i drept imi era frica ca am sa ajung sa ma trezesc in următoarea fără tine si mereu ma întrebam ce am sa ma fac cand lucrul asta chiar o sa se întâmple,insa niciodata n-am găsit un răspuns,iar lucrul asta s-a repetat in fiecare seara de-a lungul anilor. Iar ca sa ti-o spun pe aia dreapta,exact asta m-am întrebat dupa ce ai dispărut si tot n-am găsit un răspuns,pentru ca nu sunt în stare sa trăiesc cum trebuie in lipsa ta.
Sa știi ca am ajuns sa ma sufoc pentru ca nu ești langa mine exact asa cum ne așteptam amandoi sa se întâmple. Iar acum stau si ma intreb,cum ai vrea sa fiu fericita și sa zambesc asa cum mi-ai cerut in ultimul bilet pe care mi l-ai lăsat in cutie? Știi...in timp ce citeam ma întrebam in gand cum as putea sa fac lucrul asta posibil? Cum sa zambesc cand tu erai singurul ce imi punea zambete pe buze? Cum sa fiu fericita cand doar alaturi de tine puteam sa fiu? Cum sa trăiesc în lipsa ta cand tu insemni aerul pentru mine? Cum sa o fac cand tu ai fost visul meu împlinit,Tartarus iar in lipsa ta am ajuns sa trăiesc intr-un coșmar?
Chinul ce il simt in momentul asta știu ca nu o sa-mi dispară niciodata din suflet. Nu are cum sa o faca...cand tu erai totul pentru mine.
Se spune ca oamenii mor cu amintiri. Eu nici macar atat nu pot sa fac pentru ca sunt nemuritoare,iar chinul meu o sa fie vesnic.
Dar indiferent de cat de greu o sa fie,trăiesc cu speranța că intr-o zi...de preferat cât mai curând posibil o sa ne reintalnim. Am nevoie de tine mai mult decât am de aer,Tar si asta te-ar amuza daca ai auzi-o,insa e adevărat. Chiar am nevoie de tine mai mult decât de aer,fiindca tu imi ești mult mai indispensabil decât el.
Insa...trecând peste faptul ca ma sufoc in lipsa ta,vreau sa iti spun ca inainte sa cobor in Tartar pentru a-ti scrie biletul,am avut o discuție cu Eros si am ajuns la concluzia ca trebuie sa trăim cat mai frumos posibil si cu speranța in suflet,altfel o sa înnebunim. Si da...stiu ca suntem nebuni deja,dar chiar ne-am transforma in niște dementi daca ne-am trai viata intr-un chin si intr-o suferinta continua.
Ceea ce vreau sa iti spun,este ca blondul m-a ajutat cu felul lui de a gândii,iar in urma discuției ce am avut-o cu el,am ajuns la concluzia ca am nevoie de o schimbare. Atat la nivel mental cat si la aspect...si...ma întrebam...crezi ca mi-ar sta bine blonda? Sau roșcată? Sincer...am sa încerc ambele variante si am sa imi fac poze ca sa vezi si tu atunci cand ai sa te întorci cum mi-a stat. Si apropo de poze...vreau sa iti fac un jurnal video dar in care sa strecor si fotografii săptămânale cu toti ai nostri,dar in special cu Erebus cât timp n-ai sa fii acasă.
Si pentru ca veni vorba de Erebus,vreau sa iti mulțumesc pentru ce ai făcut pentru noi. Chiar daca gestul tău m-a ars saptamani la rand in flacari agonizante,in acelasi timp m-a facut si sa plutesc atunci cand il ținem pe micut in brate. Iar asa cum ai spus si tu,trebuie sa vad partea plina a paharului,dar asta nu înseamnă ca am sa te uit,Tar.
Niciodata n-am sa o fac.
Indiferent de cât timp o sa treacă,am sa pastrez vie amintirea ta,psychi mou si am sa te iubesc la nesfârșit. Exact asa cum ne-am promis.
Se agapo i misi mou psychi. Se agapo toso poly. Se agapó ateleíota. (Te iubesc jumatatea sufletului meu. Te iubesc mult. iubesc la nesfarsit)"