Capitolul 45

402 72 18
                                    

Erebus:

Mintea imi lucrează ca un fulger si ma gândesc ca singura soluție pe care o am este sa fac cumva sa trec de cele noua umbre ce imi chinuie pe rand părintele,apoi sa încerc sa il dezleg de lanțurile ce il tin incatusat,ce imi dau seama ca il storc de putere.
„Ei sa fiu a naibii...puterea...puterea ce am simtit-o de cand am intrat în labirint era toata a lui. Locul asta se hrănește cu eterul nesfârșit din el!!!”
-Nuuuuuu!!!!!
Tunetul ce imi părăsește buzele cand o umbra se muleaza perfect pe trupul lui,rasuna cu ecou intre zidurile înalte.
-Lasa-l in pace!!!zbier cand vad pielea lui pateras cum sângerează din cauza miilor de tăieturi ce i le provoacă umbra pe pieptul dezgolit si pe bratele incatusate.
Ma reped spre mijlocul încăperii,încercând sa ajung la pateras,dar celelalte umbre se unesc intre ele si un zid intunecat se ridica in fata mea. Scrasnesc din dinti in timp ce imi strâng degetele in pumni ca si cum m-as pregati de atac si strapung zidul fara sa gandesc ce am sa fac atunci cand trec dincolo de el.
Intunericul se risipește intr-o clipa când scutul magnetic din jurul meu face contact cu umbrele,iar in fata mea apare din nou umbra ce imbraca trupul lui pateras din cap pana in picioare.
Ochii mi se umplu instant de lacrimi cand imi vad părintele incatusat si respiratia mi se poticneste in gat cand vad ranile ce i le provoacă umbra. Dar daca mie îmi vine sa urlu de durere numai când vad crestături adanci din pielea lui,pateras nu zice nimic. Are barbia băgată in piept si tine ochii închiși. De parca ar fi si n-ar fi prezent aici.
Ma uit la incheieturile ce ii sunt incatusate in niște lanțuri groase și grele și incep sa zbier eu din cauza suferinței ce sunt singur ca i-o cauzează. Lanturile prinse în zidul de bronz din spatele lui ii tin bratele ridicate in aer,iar cele din jurul gleznelor sunt pironite in pamant cu niște cuie ce au dimensiuni uriașe.
Un urlet chinuit imi iese din gat cand vad modul de tortura agonizant de lent al umbrei ce crestează pielea lui pateras cu o placere bolnava,apoi imi sterg lacrimile cu ciuda si ma reped spre ea. Inca continua sa-i provoace rani cand intind mana ca sa o indepartez cumva de pe el,iar energia scutului se muleaza ca o a doua piele în jurul bratului meu. O ating,iar un urlet turbat venit din partea ei face aerul sa vibreze. Dispare din jurul lui si raman cu mana suspendata in aer cand ochii salbatici a titanului se deschid si se pironesc in ai mei.
-Pateras,soptesc gatuit atat de emotii cat si de durere,iar titanul se uita la mine de parca nu-ar sti sigur dacă sunt real sau nu.
Ma analizează din cap pana in picioare,apoi privirea sălbatică ce mi-o arunca imi face sangele sa-mi arda in vene. Sunt hipnotizat de irisurile lui întunecate. Violenta ce arde in abisurile lui imi da de înțeles ca de ar putea sa se elibereze,iadul s-ar dezlantui in jurul meu.
Colosul ce e ținut în lanțuri isi muta ochii de pe mine si priveste in spatele meu.
Surade,apoi izbucnește intr-un hohot de ras sec,in timp ce privește umbrele de parca ar vrea sa le inghita dacă s-ar putea descatusa.
-Inca nu v-ati lămurit ca nu ma puteți doborî oricâtă durere fizica sau psihica mi-ati provoca?intreaba sec.
„Nu stiu ce joc joaca. Nu stiu daca se preface sau chiar pe bune nu crede ca sunt in fata lui,iar eu nu stiu cum sa reactionez.”
-Pateras?ingaim cu greu. Sunt eu,Erebus. Am venit sa te scot de aici,continui emoționat,dar titanul nu-si coboara privirea pe mine.
Continua sa țintească umbrele cu sălbăticie si acum chiar sunt ferm convins ca de ar fi descătușat le-ar devora.
„Ce e in neregula cu locul asta? De ce toată lumea vrea sa extragă energia din jur? Pfff...cat de nebun sunt!!Normal ca orice misca pe aici isi doreste sa guste orice putere. De unde alta sursa de hrana dacă nu exista un Olimp prin zona?”
Intorc capul si umbrele ce stau aliniate la cativa metrii de noi,imi ranjesc cu răutate in timp ce hăul din privirea lor se casca tot mai mult si imi dau impresia ca vor sa ma înghită.
-Fantasma fiului tau tot nu trezeste nimic in tine?haraie una dintre ele.
-Dispareti...răspunde pateras maraind.
Râsete grotești reverbereaza cu ecou in camera in care ne aflam,apoi una dintre ele iese din rand si isi schimba forma. Casc ochii cand vad in cine se transforma.
-Dar nu ti-ar plăcea sa o vezi din nou pe ea?intreaba umbra ce a luat chipul mamei si un urlet monstruos ii iese lui pateras din adancul pieptului,apoi lanturile incep sa zangane cand trage cu putere de ele. Nu mai vrei inca 5 minute cu ea în vis,stapane?continua haraind,iar apelativul il trântește pe un ton batjocoritor.
Îmi dau seama ca urletul lui nu e pentru prima data cand ilnaud de cand sunt in labirint,iar daca la inceput am crezut ca e vorba de giganti sau ciclopi,acum realizez ca a fost tot timpul el.
„Pe intreg Tartarul!!! L-a ce chinuri a fost supus părintele meu?”
Intorc capul atunci cand suieratul ce mi-a ridicat parul pe ceafa și mi-a provocat un tiuit in urechi prima data cand l-am auzit se desprinde tot de pe buzele titanului meu,iar ceea ce imi e dat sa vad,imi rupe inima si sufletul din mine.
Lanturile ce il tin incatusat zici ca prind viata si se strang in jurul încheieturilor lui atat de tare incat ii taie pielea si ii patrund in carne. Nările lui pateras se dilata si incepe sa spumege de nervi și de ciuda ca e incatusat. Trasaturile i se inaspresc si  scrasneste din dinti cand sangele i se prelinge pe piele,iar umbrele dau navala peste el si incep sa se înfrupte precum vampirii însetați ce i-am văzut prin filme.
Pateras din nou incepe sa urle si privirea ii devine lipsita de umanitate.
-Hmmmm...maraie ca un turbat. Dar si cand o sa vina ziua in care am sa fiu descătușat,am sa va inghit cu totul!ameninta pe un ton extrem de jos si aspru.
-Dar asta e acea zi!!!ma rastesc la el ca sa acopăr vuietul stârnit de umbrele ce inca se înfruptat din sangele lui. Sunt aici!!! Spune-mi cum sa te eliberez!ii cer si bufneste intr-un ras de om nebun.
Ma uit la el îngrijorat.
„Ce ma fac? Nu ma crede. Probabil umbrele s-au jucat atat de mult cu psihicul lui incat acum nu isi da seama ca tot ce se intampla e pe bune. Pe intreg,Tartarul!!! Cum sa-l fac sa ma creadă ca sunt aici și ca am venit sa-l eliberez?”

*****

Datorită ție 🔞 Vol 11Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum