Datorită ție 🔞 Vol 11

Capitolul 27

Nemesis:

„Speranta si puterea...speranta si putere...speranta si putere..."
Inchid ochii si las lacrimile sa-mi inunde fata cand cele doua cuvinte incep sa mi se învârtă intr-una prin cap si pentru a nu stiu cata oara pe ziua de astăzi incep sa-mi pun intrebari la care nu găsesc răspuns.
-Cat timp trebuie sa fiu puternica?intreb ca pentru mine. Cat timp n-ai sa fii lângă noi?continui cu glas frant.
Incep sa plang cand in loc de răspunsuri gasesc doar durerea ce mai are puțin si o sa-mi rupa in curand pieptul,apoi deschid cu greu ochii cand il simt pe pateras cum se pune cu grija in spatele meu.
-I-am promis ca am sa fiu puternica,suspin si isi strange tare un brat in jurul taliei mele. Inteleg ca trebuie sa fac cumva sa rezist ca sa-l pot creste pe Erebus...dar...cu toate ca i-am făcut o promisiune pe care am sa încerc sa o duc la sfarsit,asta nu înseamnă ca eu n-am sa ma sting putin cate putin pe dinauntru,soptesc cu durere si il privesc pe Erebus printre lacrimi.
-O scoatem noi la capat,koritsáki mou,raspunde pe un ton chinuit.
Incep sa plang mai tare cand il aud fiindca habar nu am cum naiba o s-o scoatem la capat si isi lipeste buzele de parul meu,apoi simt puterea lui cum se revarsa in mine.
Inspir si expir ca la comanda,iar cand ma liniștesc putin,imi sterg lacrimile amare de pe obraji.
Se misca in spatele meu si il vad cum intinde mana dupa a lui Erebus,iar cand i-o prinde intre degete,ma blochez cand micutul incepe sa traga energie din el.
„Daca Tartarus ar fi fost aici,micutul zeu s-ar fi hranit cu puterea nesfârșită dinauntrul lui,dar asa...offff...de ce? De ce trebuia sa patim noi asta? Dupa ce ca viata ne-a aruncat pe fiecare intr-un iad ca sa ne chinuim unul departe de celalalt,acum realizez si cate o sa piardă,Tar departe de noi. Pe toti zeii!!! Durerea...ahhhh durerea asta insuportabila o sa ma distruga. La fel cum o sa faca si chinul si dorul,dar si lipsa lui."
Cateva lacrimi imi curg instant pe obraji cand inima mi se strange dureros in piept din cauza emoțiilor ce le starnesc in mine gândurile și întrebările mele fără răspuns,iar ca sa nu urlu din cauza agoniei,imi musc cu putere buzele pe rand.
„Desi tin binecuvantarea la pieptul meu,stiu ca viata o sa-mi fie de astazi inainte un mare Iad. Si oricat de tare am sa încerc sa ma tin ca sa pot avea grija de Erebus,la finalul zilei stiu ca am sa fiu pusa la pământ de chinul ce o sa ma încerce din prima clipa în care am sa deschid ochii dimineata si pana in momentul in care o sa trebuiască din nou sa adorm. E imposibil sa fie altfel,pentru ca am sa ma frang in fiecare secundă de dorul lui. Si chiar daca m-a asigurat ca o sa fie totul bine la final,eu nu am cum sa nu ma consum. Nu am cum sa nu simt ca o iau razna in lipsa lui. Nu am cum sa nu ma sparg in mii de bucăți fiindca el nu e langa mine. Nu pot sa fiu bine,doar pentru ca m-a asigurat ca intr-o zi o sa fim din nou impreuna. Bine am sa fiu doar atunci cand într-adevăr am sa ajung sa fiu din nou in bratele lui. Dar pana cand acea zi o sa fie posibila,am sa ma oblig sa fiu puternica chiar și in momentele în care am sa simt cum ma rup."
Cateva lacrimi imi curg instant pe obraji din cauza iadului ce s-a abatut asupra noastră si inima imi devine grea cand intrebarea: „cati ani o sa trăim in chin departe unul de celalalt?"incepe sa mi se învârtă in minte.
Nu stiu daca o sa fim ani sau milenii despărțiți,dar simt cum incep sa ma sufoc din cauza faptului ca Tar o sa piardă clipe si momente pretioase din viata lui Erebus.
„Respira Nemesis!!!! Respira!!!!"
Inspir si expir ca la comanda cand efectiv urlu la propriu in capul meu,iar cand reușesc sa ma liniștesc,tot nu gasesc o soluție la problema ce o am in legătură  cu momentele din viata micutului nostru,fiindca ranile sunt prea proaspete,iar gandurile mult prea amestecate intre ele.
Clipesc des cand lacrimile din nou imi incetoseaza privirea,iar cand mi se preling pe obraji si imaginea imi devine cat de cat limpede,ma uit cum Erebus inca se hrănește cu energie din pateras.
Imi mut privirea de pe el atunci cand imi gasesc curajul de a arunca un ochi prin camera,iar prin orice colt m-as uita,in minte imi apar tot felul de amintiri cu mine si cu Tar.
Imi prind buza de jos intre dinti si incep sa o ronțăi cand prin fata ochilor incep sa mi se perinde imagini cu noi doi,iar in una dintre ele,eu apar foarte micuta. Insa pe masura ce cresc,inocenta din prima imagine e inlocuita inxet,incet de păcat și ajung sa vad tot felul de clipe care mai de care mai nebune. De la cele in care ne iubim pasional,pana la cele in care ne scăldam intr-un pur extaz infernal.