Datorită ție 🔞 Vol 11

Capitolul 31

Nemesis:

„Desi in ultimele trei luni am învățat sa respir in lipsa ta,corpul meu tânjește dupa al tău cu fiecare respiratie.
Se spune ca timpul vindeca rani,dar eu iti spun ca e un mare rahat vorba asta. Timpul niciodata nu o sa vindece nimic,Tar. Timpul doar trece. Vindecarea vine din interiorul fiecăruia. Cu cât vrei sa te vindeci mai repede,cu atât ranile se cicatrizeaza mai mult,dar in cazul meu nu am cum sa ma vindec de tine pentru ca tu esti jumatatea sufletului meu. Am sa pot cicatriza orice rana doar atunci cand tu ai sa fii lângă mine.
Se mai zice si ca timpul reuseste sa-ti ia totul,iar asta e o alta vorba de tot rahatul,Tar.
Tin sa te anunt ca mie nu mi-a luat nimic. Nici amintirea ta,nici iubirea ce-mi curge prin vene pentru tine. Nu mi-a luat nici dorul ce ti-l port in suflet,nici imaginea chipului tău ce o am perfect conturata in minte si nici macar m-a reușit sa-mi scoată din sistem parfumul tău. Bine...asta si pentru ca zi de zi mintea mea mi te conturează perfect pe retina,iar parfumul nu are cum sa mi-l scoată din simturi pentru ca mi-am făcut stoc cu gelul tau de dus și am comandat cateva sticluțe de ale tale de parfum pe plus ca sa am cu ce sa ma dau zilnic. Aaa...si trebuie sa specific ca in fiecare noapte ma îmbrac cu hainele tale.
Acum insa nu e noapte,iar nu sunt in dormitor. Sunt din nou in Tartar. Din nou in intunericul absolut si ma intreb daca dincolo de stratul dens de bezna se aude ceva? Ma intreb daca imi poti auzi bătăile puternice ale inimii? Dacă imi poti simți prezenta? Dacă tremurul corpului meu trimite unde pana la tine. As vrea sa cred ca e posibil lucrul asta. Asa am impresia ca te-as putea ajuta puțin. Ca suferinta ti-ar fi mai suportabila.
Iarta-ma ca nu pot ajunge la tine,Tar. Daca n-ar fi Erebus la mijloc,m-as arunca chiar acum in bezna asta densa a nopții. Cu toate ca nu stiu daca te-as putea elibera,dar măcar as fi langa tine.
Insa nu pot...si sa știi ca inca imi storc creierii ca sa găsesc o soluție pentru a te scoate de acolo,dar deocamdată n-am găsit-o. Insa pana o sa vina acea zi,imi doresc sa reușești sa induri chinul si suferinta de unul singur.
Stiu...e greu...foarte greu pentru ca tu esti singur acolo. La mine chinul e putin mai suportabil pentru ca sunt înconjurată de ai nostri...si apropo de ai nostri,sa știi ca pateras inca e amnezic. A reușit mama sa scoată la suprafata cateva amintiri,dar sentimentele inca le are incatusate si inca nu isi amintește complet de noi. Insa...revenind la ale noastre,imi doresc sa nu lași chinui si durerea sa scoată intunericul din tine ca sa-ti faci mai mult rau. Imi doresc sa găsești un echilibru,Tar.
Inca avem un viitor. Dupa Iadul asta chiar tu m-ai asigurat ca o sa avem unul. Te-ai condamnat singur la clipe de chin,ca sa ne salvezi pe noi,dar abia aștept sa treacă tot calvarul ca sa ajungem din nou sa ne bucuram de Rai.
Imi doresc ca ziua aia in care porțile paradisului se deschid înaintea noastră sa vina cat mai repede,Tar. Imi e atat de dor de tine...pffff...ma schingiuie dorul de tine,Tar...insa...nu imi doresc sa plang,cu toate ca deja mi-au dat cateva lacrimi,dar chiar nu vreau sa ma apuc acum de bocit. Asa ca,ce zici sa schimbam subiectul? Sa-ti spun totuși putin despre ai nostri? Hai sa iti povestesc...pai...pe lângă faptul ca pateras nu iti mai aduce aminte întreaga lui viata,noi ceilalti incercam sa ne alina cum știm mai bine unii pe alții în lipsa ta și in durerea ce ne-o provoacă ochii goi ai titanului. Incercam sa risipim zilnic putin din chinul ce zace de trei luni pe umerii nostrii,iar de cele mai multe ori reușim datorita lui Erebus. Micutul Eu resuseste sa pună zilnic zambete pe buzele noastre. E o mare mare figura de copil,Tar si cu toate ca iti seama fizic,sa stii ca e foarte bun și dulce,dar și foarte lipicios. As vrea sa-i vezi ochii cum stralucesc de încântare cand il ia vreunul in brate,dar mai ales atunci când o face Eros sau Chaos. Cand ajunge sa fie strans la piept ori de blond,ori de malefic,Erebus e atat de fericit incat incepe sa gandureasca si sa rada intr-una...iar eu in cele momente asa mult mi-as dori sa-l auzi,Tar...cu siguranta ti-ar tresari inima in piept de fericire la fel de tare precum o face si a mea.
Despre micutul zeu ce sa-ti mai spun? Hmmm...nu prea am probleme cu el,iar de plans sa știi ca o face foarte rar. Pot sa dorm noaptea fără probleme,iar atunci cand vrea sa extragă putere sa știi ca ma ajuta Chaos sau Eros. La început o făcea pateras,dar de cand nu mai știe de noi si nici de el,prefer sa apelez la cei doi decât la titanul nostru favorit. Si nu pentru ca m-ar refuza dacă l-as ruga,fiindca sunt sigura ca n-ar face una ca asta,dar nu știe încă cu ce se mănâncă puterea ce zace in el si nu imi doresc sa pun presiune pe capul lui. Iar acum ca a venit din nou vorba de el...Ti-am spus ca mama încearcă tot felul de tertipuri ca sa-l faca sa-si amintească de noi? Da...pai în cursul săptămânii toti ii povestim amintiri din copilărie in speranța că o sa trezim ceva in titan,iar in week-end mama il ia si pleacă cu el de acasă. Prima data l-a dus in recunoastere a orașului si i-a arătat unde au stat. Au ieșit si la o prajitura,in speranța că de data asta o sa reușească ea sa plătească nota,insa titanul si-a adus aminte ca ea nu are voie sa plătească nimic si i-a dejucat planul. Apoi cand a văzut ca metoda ei a dat rezultat,al doilea week-end au ieșit din nou in oras,iar seara si-au incheiat-o in clubul lui Seth. Si pe toti zeii,Tar!!!! Nu vrei sa știi cat de provocator se imbraca de cand pateras are mintea în ceata!!! Ha,ha,ha...m-a lăsat masca cand am vazut-o prima data. Poarta niște ținute atat de sexy ca i se ridica tensiunea lui pateras cand o vede. Ea spera ca asa o sa nimerească butonul ce o sa faca declicul in mintea titanului,iar eu una sper sa-i iasa,fiindca tuturor ne e greu cand vedem ochii fără strălucire a lui pateras. Daca atunci cand tu ai dispărut,noi am ajuns pe fundul Iadului,acum de când pateras nu mai știe cine suntem sa știi ca,Iadul nostru arde in flacari infernale.
In fine...nu vreau sa inchei biletul asta intr-un mod trist. Am speranța că lucrurile cumva o sa revină la normal. Ceva trebuie sa se întâmple ca totul sa reintre pe făgașul normal. Intr-un fel sau altul o sa reușim sa o scoatem la capat. Vorba lui Eros: trebuie doar sa gândim pozitiv și o sa atragem lucruri bune asupra noastră.
In incheiere vreau sa iti spun ca micutul tău zeu e foarte nerăbdător in ultimul timp și isi doreste sa descopere cat mai multe lucruri. E foarte curios de tot ce il înconjoară și se straduie tot mai tare ca sa meargă de-a bușilea. Aaa...si am uitat sa-ti spun ca in fiecare seara ii povestesc despre tine chiar daca nu intelege,insa eu tot ii spun cate o poveste cu titanul ce l-a creat.
Abia aștept sa crească ca sa le si înțeleagă. Si abia astept sa-i arat poze și filmulețe cu noi. Asa cum abia aștept sa ne reintalnim ca sa-ti arat ceea ce trăiesc alături de micutul zeu in fiecare zi în care tu nu ești lângă mine.
Pfff...dorul de tine ma termina,Tar...nu stiu cat mai am de așteptat pana cand o sa ne reintalnim,dar astea trei luni ce au trecut pana acum sa știi ca le-am simtit ca pe o eternitate. Cine știe cât timp o sa mai treacă,dar promit ca am sa-i povestesc non-stop lui Erebus despre tine pana cand o sa vina ziua in care ai sa te reîntorci acasă.
Insa acum chiar trebuie sa plec fiindca deja imi simt sanii grei,semn ca micutul trebuie sa manance.
Se agapo,psychi mou. Si sa nu iti faci probleme,chiar daca la noi în casa durerea inca se simte în aer,sa știi ca,Erebus e inconjurat de dragoste și aproape sufocat de iubire. Iar eu sa știi ca in lipsa ta,il iubesc si pentru tine.

P.S: Sa știi ca m-am făcut blonda. Si imi place cum imi sta. Tu ce părere ai? Am sa lipesc o poza cu mine in josul paginii...sper sa-ti placa. Se agapo ateleíota,Tar.

A ta nebuna ce iti duce dorul cumplit,Nemesis."

*****

Inchid jurnalul si cu inima grea ma ridic de pe marginea prapastiei,apoi mai arunc o privire in neant inainte sa pocnesc din degete ca sa dispar din Tartar.
De trei luni nu s-a schimbat nimic la locul asta. Bariera e tot acolo,intunericul dens e la fel de rece,iar linistea la fel de sinistra,insa m-am obișnuit. Locul asta nu ma mai inspaimanta. De cand am ajuns sa cobor de cateva ori pe săptămână,abisul nu imi mai pare atat de înfricoșător.
„Ce iti este si cu viata asta...ca vrei sau nu,ajungi sa trăiești cu orice. Ca ne place sau nu,instinctul de supraviețuire ne acaparează atunci cand noi simțim ca ne prăbușim si ajungem sa traim,chiar și atunci cand simțim ca aerul nu ne mai ajunge in plamani sau o facem si atunci cand inima se sfasie in pieptul nostru,ori atunci cand sufletul ne urla pe interior intr-o pura agonie. E greu cand ajungem in Iad...dar nu e imposibil de suportat chinul lui. Atat cât mai exista speranța,o sa găsim și puterea de a continua sa străbatem flacarile ce mai ca nu reușesc sa ne faca scrum."