Datorită ție 🔞 Vol 11

Capitolul 16

 Tartarus:
 In urma cu 4 ani...
 
-Fac eu cărțile in locul lui,Tar,spune zeita mea in timp ce se intinde peste masa ca sa le adune.
Imi pun o palma pe coapsa ei cand incepe sa mi se foiasca in poala si chicoteste ca o dracoaica. Arunc o privire celorlalți aflați la masa si ii vad cum ne privesc amuzati in timp ce psychi mou continua sa isi frece fundul incet de scula mea ce cu siguranta o simte si ea cum se întărește.
Zambesc in coltul gurii.
„Are noroc ca e si mama cu noi,altfel...hmmm...as fi vrut sa o vad zvarcolindu-se sub mine dacă as intinde-o pe masa.”
Clatin incet din cap si inspir adanc încercând sa imi potolesc pornirile nebune fiindca ai mei cu siguranta vor sa-si bea cafeaua linistiti,nu sa ma vadă pe mine cum o mănânc pe Nem si intind mana după cana mea,apoi beau cateva guri zdravene de cafea.
Suntem in foișorul din spatele casei,iar Seth a vrut sa jucam cărți dacă tot ne-am trezit majoritatea atat de dimineata. De obicei drăcușorul vrea sa jucam câte ceva cand ne adunam mai mulți la un loc,iar de data asta a ales,Whist. In sase. Dar ca sa participe cât mai mulți la joc, avem si cate un partener. In timp ce eu joc cu Nemesis,Chaos joaca alături de Eros. Sin face echipa cu Seth,iar Dionys cu Ares. Pateras cu mama,iar Hades cu Thanatos.
Mai beau o gura de cafea și imi strang bratul liber in jurul lui Nem ca sa o lipesc cu spatele de pieptul meu si ma uit peste umarul ei sa vad cărțile ce le are în mana.
-Pateras,cate faci?intreaba Ares in timp ce bate cu pixul in caietul din fata lui si isi priveste cărțile ce le are in cealaltă mana.
-Eu zic ca faci patru,Max,isi da mama cu părerea.
-Psychi mou...daca ma iau după tine am sa pierd,chicoteste pateras si cateva hohotele de ras infundate se starnesc la masa.
Mama stramba din nas si ii arata pe mutește cărțile ce crede ea ca sunt bune pentru ca pateras sa-si facă mana.
-Pai si cu astea doua ce fac?intreaba titanul.
-Le vinzi.
-De ce,daca pot sa castig?
-Pai mergi la risc si ai sa strici alte maini daca le joci și pe alea,ii explica mama și pateras clatina din cap.
-Sase,il anunta pe Ares,iar fratele meu trece numărul pe foie in coloana destinata lui pateras.
-Seth?intreaba tot Ares.
-Hmm...mormaie meditativ. Doua la mine.
-Bun...deci ne ducem dracu toti,chicoteste in timp ce ii trece lui Seth numărul de maini ce vrea sa-l faca. Eu fac doua,continua Ares si rad usor in barba.
-Deja ne-am dus cu 2 in cap. Zece maini din opt,spun amuzat si ma uit la cărțile ce le tine Nem in mana.
-Chaos?continua Ares.
-Ce dracu sa mai zic,cand deja sunt atâtea maini peste cat e posibil?intreaba maleficul.
-Eu zic ca faci una,pateras,intervine Eros.
Chaos ridica dintr-un umar.
-Baga si la noi una,continua maleficul.
-Hai infernalule...tu câte faci?intreaba Ares razand in timp ce scrie si mana lui Chaos pe foaie.
-Una,raspunde Hades.
-Bun!exclam razand. Noi facem doua,continui si ii arat lui Nem cu ce carti poate sa facă mainile respective.
-Hai sa vedem...cine le face și cine se duce în cap,chicoteste Seth si se așază mai relaxat în scaun.
-Noi nu cred ca avem șanse Tar,sopteste Nem. Suntem ultimi,iar pateras vrea 6 si e primul. Cum naiba sa ne iasă noua cele doua maini? Tu nu știi ca cel ce face cărțile e o mana moarta?
-Merg pe intuitie,psychi mou. Cred ca știu ce atu o sa folosească pateras,iar dacă e asa cum cred eu,astea doua sunt mainile noastre,raspund si din nou ii arat cărțile respective.
-Treaba ta,zice ridicand usor din umeri.
Imi tintesc privirea pe masa cand pateras incepe jocul și arunca asul de trefla.
Ranjesc.
Il vad cum zambeste in coltul gurii cand eu chicotesc pe un ton crud și intoarce capul spre mine apoi imi face cu ochiul.
Mangai incet coapsa lui Nem in timp ce el isi face mainile,apoi arunca o carte ce e destinata sa strice jocul pentru unii doar ca sa imi fac eu mainile mele. Asa ca atunci cand el arunca dama de inima roșie,eu ii sar în cap cu atuul si imi fac prima mana,dupa a doua,iar a treia tura vand si eu la randul meu o carte și o cumpara cine poate.
„Acum sa vedem cine catiga ultimele maini si cine strica jocul pentru ceilalți.”
In timp ce jocul e in desfasurare,vad umbrele cum se apropie de mine si ma incrunt,apoi imi dau seama de ce o fac pentru ca aud vocea lui Chaos venind dintr-un alt timp.
-In urma 11 ani,doua zeite absolute au rămas însărcinate. Una dintre ele urma sa nască un tinan absolut...
-Trebuie sa plec,spun deodata si o prind pe Nem de solduri,apoi o ridic din poala mea.
-Unde?intreaba repede.
-Trebuie sa il trag pe pateras,Chaos,Eros si pe mine varianta din trecut in Tartar. Asta e ziua in care pateras o sa faca cunostinta cu mine cu Eros si cu tine din viitor,zic si o sarut pe frunte,iar Chaos incepe sa chicoteasca intuncat cand aude. E ziua în care maleficul e scos de sub constrângere,continui si ridic o mana in aer.
Nu mai adaug și faptul ca e ziua in care Styx a murit și a înviat,doar las umbrele sa ma inconjoare din toate părțile si imediat ajung in Tartar.
„Daca in trecut ma întrebam ce si cum sa fac cu umbrele ce ma incatuseaza,de astazi inainte nu-mi mai pasa. Daca soarta vrea sa se pună cu mine,am sa găsesc o cale sa distrug de tot balanta ca sa dau de tot echilibrul peste cap. Daca copilul meu e cel pentru care am sa ma sacrific,am sa-i arat sortii ca nu sunt atat de ușor de pus la pământ. Iar intr-un final sunt sigur ca am sa reusesc sa fac din Iad...Rai.”
Cand pasesc pe campia pustie,las puterea sa se descătușeze in mine si ma transform intr-o umbra. Nu in cea gigantica,ci una pe masura înălțimii mele umane,apoi ii trag pe cei patru in Tartar si deși sunt la o distanta destul de mare fata de ei,ii vad perfect in fata ochilor datorita întunericului ce ne înconjoară.
Ma vad pe mine micut cum ma joc cu umbrele și il vad pe Eros cum se uita curios la varianta mea din trecut.
-Pateras...spun,iar vocea mea reverbereaza in tot Tartarul.
-Tartarus...raspunde imediat titanul.
-Exact!zic si ma deplasez cu o viteza fulger spre ei.
-Du-te dracu!ma injura Chaos atunci cand apar langa ei si incep sa rad,dar din cauza faptului ca sunt transformat,hohotele zici ca apartin unui monstru,nu mie.
-Eros...esti gata sa-l vezi pe tat-tu?
-Da!
-Vino aici ticalosul dracului!imi cere si vrea sa se apropie de mine,dar in timpul asta il trag pe blond in Tartar si puterea lui Eros explodează intr-o energie portocalie ca sa atragă atenția tuturor asupra lui.
-Pateras...ce crezi ca faci?intreaba blondul meu,iar Chaos se intoarce dintr-o miscare in direcția vocii.
-Fir-ai tu sa fii de terorist!rade fratele meu malefic si se repede spre Eros.
Zambesc cand vad ce fericit e Chaos.
Astea sunt momentele la care eu nu pot renunta cu toate ca ceea ce fac nu e bine,dar asa cum am mai spus,nu imi mai bat capul. Vreau sa le aduc bucuria in suflet si ma las incatusat cu draga inima fiindcă știu ca la un moment dat am sa o scot cumva la capat.
Imi tin respiratia cand umbra ma incatuseaza fiindca il arat pe Eros din viitor,iar in timp ce durerea imi strabate trupul,pateras se lasa pe vine in fata versiunilor noastre micute si cat timp el le cere sa stea cuminți ca sa poată vorbi cu mine,eu urlu în mine. Durerea ce mi-o provoacă atunci cand se strange in jurul pieptului meu imi taie respiratia,iar suflul imi revine doar după ce reuseste sa ni se imprime in piele.
Desi imi vine sa urlu de sa zgudui Tartarul cand respiratia imi ajunge din nou in plamani,ma oblig sa nu scot un cuvant si ma intorc cu spatele la ei,apoi plutesc spre marginea prăpastiei si fara sa privesc in spate stiu ca pateras vine in urma mea. Cand ne oprim la limita dintre intunericul normal si cel dens ce se afla dincolo de prapastie,il vad cum privește putin contrariat intinderea nesfârșită de umbre.
 -Toata puterea asta pe care nu o vad,dar o simt,e a ta?
-Aha...harai.
-Ai o lume de nimic?
-Tu o vezi drept un nimic,chicotesc fără veselie. Intinderea asta nesfârșită din fata noastra pentru mine e plina de umbre si intuneric,pateras,raspund si încuviinteaza incet din cap.
-De ce stai transformat?ma intreaba si incep sa plutesc in jurul lui,apoi trec dincolo de prăpastie.
-Pentru ca vreau sa iti arat ceva,raspund si las puterea sa ma transforme complet.
Aerul incepe sa vibreze,iar Tartarul sa se cutremure atunci cand imi maresc dimensiunea si devin o umbra gigantica.
-Stii ce e asta?bubuie vocea mea si Tartarul din nou se cutremura.
Indepartez straturile de umbrele si dau la iveala nucleul ce arde intr-un rosu aprins in pieptul meu,la fel si firicele subtiri ce pulseaza prin intunericul din mine.
-E puterea absoluta,raspunde si ma apropii de el.
„Iar ea o sa ajungă sa ma incatuseze intr-o zi.”
-Exact,raspund si reduc dimensiunea umbrei,iar cand revin din nou la înălțimea mea umana,imi iau infatisarea de om si ma postez in dreapta lui pateras.
-Te cunosc de undeva?surade si cu inima batandu-mi ca nebuna in piept din cauza fericiri ce mi-o produce zambetul lui,il trag la pieptul meu si il îmbrățișez,iar după ce ii spun cât de mult îl iubesc,ne asezam pe marginea prapastiei si incepe sa-mi pună tot felul de întrebări despre putere,deși știu ca deja si-a dat seama ce a creat.
 Ii raspund la ele,iar la unele mai dau și din casa,apoi il asigur ca Styx o sa fie bine și încă o umbra ma incatuseaza in timp ce el continua sa-mi pună întrebări. Indur chinul si durerea fără sa scot un sunet,dupa incerc sa-i dau doar indicii la celelalte întrebări. Raspund in dodii fiindca vreau sa o trag si pe Nemesis langa noi ca sa o vadă cu ochii lui,iar dacă ii spun direct tot ce vrea sa stie,risc sa fiu tras în adâncuri chiar sub ochii lui si nu-mi doresc lucrul asta.
-Nuuu...lungește cuvântul la un moment dat si incepe sa clatine din cap. Doar zi-mi ca n-ai sa vorbești asa in dodii,imi cere si chicotesc.
„Depinde de situație,dar in mare parte ar trebui sa vorbesc asa fără sens ca sa păstrez echilibrul,insa in schimb eu am sa ajung sa-l dau peste cap.”
-Cam da pateras...raspund in schimb,fiindca nu am timp sa-i povestesc acum moartea căprioarei si nici nu imi permit luxul de a-i spune chiar tot ce simt.
-Futu-i!injura printre dinti. De ce? Ești al meu,la dracu!
„Iar datorita iubirii tale ce arde prin venele mele,ajung sa nu mai țin cont de nimic si am sa fac exact asa cum imi dictează sufletul. Am sa dau mai mult din casa decât trebuie doar ca sa va vad pe voi zambind.”
-Da...dar ma trag dintr-un titan ce vorbește în dodii,nu?raspund si pufneste. Asculta pateras...stiu ca nu iti place,dar nu am ce face. Lucrul asta atarna foarte greu pe umerii mei,continui si ultimele cuvinte abia se aud,atat de incet le rostesc.
„As vrea sa ii spun atâtea. Sa vorbesc cu el despre tot ce ma macina fiindca nu imi place ca trebuie sa ii ascund anumite lucruri,dar oricat de mult mi-as dori sa ii spun ce ma doare,stiu ca in cazul asta trebuie sa fac si sa descurc singur atele in care sunt legat. Trebuie sa găsesc singur portita de scapare din Tartar si preferabil ar fi sa o fac dinainte sa fiu închis în el,ca atunci cand am sa ajung in adancurile lui sa stiu ce dracu trebuie sa fac ca sa ma intorc. ”
-Imi pare rău ca nu o sa-ti zic niciodata concret ceea ce știu...
"In special faptul ca o sa am un copil cu fiica-ta,iar din nu știu ce motiv,eu o sa trebuiască sa aleg între el și mine. Fapt ce o sa ducă la decaderea mea pentru ca e de la sine înțeles faptul ca am sa-l pun pe el înaintea mea."
Zambeste stramb.
-Mda...puterea asta colosala vine la pachet și cu tot infernul din ea,pateras...o sa am aceeași problema ca titanul suprem. Știi asta,nu?
-Da...stiu. Si totuși...cum de ești ca el?
Ridic usor dintr-un umar.
-Puterea te alege,pateras...si era timpul sa se nască o noua generație de titani,nu?intreb pe un ton grav si jos.
-Da. Chiar era,marite titan al întunericului,al umbrelor si al timpului,imi spune cu mandrie si un hohot de ras crud imi părăsește buzele.
„Chiar eu...cel ce o sa-ti aducă pentru a doua oara Iadul in viata. Daca te-am trimis o data cand Styx mi-a încasat fulgerul,am sa o fac din nou in viitorul apropiat,doar ca nu știu pentru cat timp am sa te țin acolo.”
-Acum...înțelegi ce ai creat? Si de ce te pot trage oriunde,oricând?intreb pe un ton normal ce nu imi da de gol ruptura ce imi crestează sufletul o data cu gandurile dureroase ce mi se invart prin cap,iar el ranjeste ca un drac datorita întrebării mele.
-Da...am creat un nou,Cronos. Doar ca pe el îl cheamă Tartarus. Tartarus Chronis si e agori mou.
Incuviintez usor din cap si ma ridic de pe marginea prapastiei.
-Asta ai făcut. Sunt primul titan absolut din a doua generație. Sunt stăpânul timpului si al întunericului,spun si se ridica la randul lui in picioare. Dar in lumea mea pot sa merg atat în trecut cat și în viitor. Asta e singura diferenta dintre mine și Cronos ce poate sa meargă doar in trecut.
-Esti dat dracu agori mou,chicoteste si un zambet crud imi curbeaza buzele cand il aud.
„Nici nu știi cata dreptate ai pateras...”
-Am o surpriza pentru tine,spun in schimb si imi unesc palmele la piept.
-Nem? Ești gata?
-O sa-l lasam mut de uimire pe pateras cand o sa ma vadă asa mare.
-Asta si vreau.
-Dar...o sa iti faci din nou rau,Tar...
Inima mea isi dublează bătăile si se frânge in acelasi timp cand aud durerea din glasul ei.
-Am zis ca nu ne mai gândim la asta,nu?intreb pe un ton normal,deși chinul imi arde atat venele cat si sufletul din mine. Trăim fiecare clipa ca si cum ar fi ultima,Nem,continui cand o aud ca ofteaza.
-Offf,Tar...
-Te rog...Hai sa ii facem o surpriza lui pateras. Vreau sa il vad zambind.
-Eu cred ca o sa incremeneasca cand o sa ma vadă,nu ca o sa zâmbească.
-Nu contează cum o sa reacționeze,vreau sa te vadă. Asa ca puneți zambetul pe buze fiindca te trag langa mine,ai înțeles?
-Da...
Las umbrele sa iasa din sfera de întuneric ce mi se formează între palme si o materializez pe Nemesis langa mine.
Cand silueta ei devine clara,pateras rămâne masca cand o vede.
-Nemesis...sopteste dupa cateva clipe si țațoasa mea ii sare in brate cu un zambet larg pe buze,doar ca sa-mi faca mie pe plac.
Nimic din comportamentul ei nu ne da de gol discuția de mai devreme. Il priveste pe titan cu un zambet radiant si toata fata ii e luminata,dar cum eu o cunosc la fel de bine precum ma cunosc pe mine,vad cum încearcă sa ascundă umbra de durere ce o are în priviri.
-Paterassss...urla fericita cand reușește sa isi stăpânească tristețea si incepe sa-l pupe,iar eu zambesc la randul meu desi vad umbra cum se apropie cu viteza de mine.
Zambetul imi dispare cand se strange in jurul gleznei mele drepte și imi inclestez maxilarul ca sa nu urlu atunci cand se infinge in pielea mea ca sa ma incatuseze.
Tot procesul durează câteva secunde,dar din cauza durerii, secundele imi dau impresia ca se transforma in cateva ore,iar dupa ce durerea dispare,ma forțez sa zambesc ca sa nu dau nimic de banuit si ma apropii de Nem si pateras cu pasi ce denota doar relaxare,deși numai relaxat nu sunt.
-Ti-am zis ca îl lasam mut de uimire,Tartarus?intreaba psychi cu vocea ei catifelata.
Ma opresc in dreapta ei si intind capul atunci cand intoarce privirea spre mine si ii prind buza de jos intre dinti,apoi ii arunc o privire titanului.
In urma gestului meu,clipeste surprins si incep sa rad ca un demon dupa ce ii eliberez buza lui Nemesis.
-Ahhh...harai din adancul gatului. Nu psychi mou,abia acum l-am lăsat mut de uimire,continui pe același ton si ma pregătesc atat psihic cat si fizic pentru încă o umbra ce trebuie sa ma incatuseze pentru ca i-am dezvaluit lui pateras faptul ca eu si Nem suntem jumatati.
In timp ce ea se da jos din bratele lui pateras,eu vad o alta umbra cum vine spre mine si inspir adanc. Nem il prinde de mana pe pateras si il trage după ea cand vede ca încerc sa fac fata durerii atunci cand umbra ajunge sa-mi incatuseaza si glezna stanga si clatina abia vizibil din cap  semn ca nu ii convine deloc situația. Inchid ochii doar ca sa nu-i mai vad chinul din privire si imi strang degetele in pumni cand durerea devine de nesuportat. Incep sa-mi repet intr-una ca atunci cand o sa vina momentul potrivit,am sa fac totul praf si am sa spulber cercul asta vicios in care se tot invarte familia mea de ani de zile. O sa ard pana si temeliile si o sa reconstruim totul de la zero,doar ca de data asta vreau sa deschidem porțile doar spre Rai.
Nu stiu cum mai exact am sa reusesc sa fac lucrul asta,dar sunt sigur ca intr-un fel sau altul am sa-l fac posibil.
 „Pana la urma sunt un Chronis,iar noi suntem capabili sa facem pentru ceea ce iubim și imposibilul sa devina posibil,nu?”