Datorită ție 🔞 Vol 11

Capitolul 20

Tartarus:
In urma cu 3 luni...

Cand ma teleportez cu pateras in living,ma uit după Nemesis si nu o vad pe nicăieri. Nici pe Eros sau pe Hemera,dar in schimb vad toate privirile inspaimantate alor mei indreptate spre mine.
-O sa fie bine...ii asigur oftand zgomotos si ma pun în miscare.
Trec printre ei si urc scările ca un fulger spre fostul nostru dormitor,iar cand intru inauntru,o vad pe Nem facuta ghem sub patura,iar Eros si Hemera sunt langa ea si incearca sa o linisteasca,insa Nem boceste intr-un asemenea hal de zici ca am murit.
-Ieșiți,le cer celor doi si ma apropii de pat.
-Intai ai de dat o explicație,idiotule,maraie blondul la mine si ii trantesc o privire urata.
-Eros...acum nu am dispoziția necesara sa iti fut una,pentru ca trebuie sa imi liniștesc zeita,dar nu-mi pune răbdarea la încercare pentru ca am sa-ti rup capul,bine?intreb iritat. Asa ca...hai...misca-ti amandoi fizicul afara,le cer pe un ton apasat,iar fratele meu ma spinteca cu privirea.
„Inteleg ca vrea sa fie de folos,dar nu are cu ce dracu sa ma ajute. Si imi pare rău ca-i vorbesc ca un ticalos,pentru ca intenția lui e una buna,dar nu am ce rahat de explicație sa-i dau. Daca i-as spune adevărul m-as incatusa,iar in viitorul ce abia îl vad inaintea ochilor,nici unul dintre ai mei nu știe motivul real. Nici macar Nemesis. Singurul ce știe la fel de multe ca mine,este Cronos. Dar el degeaba o face,fiindca e egal cu zero. E in aceeași situație in care ma aflu si eu. Nici el nu poate dezvalui parti din viitorul meu.”
Cand ajung in dreptul patului,Hemera se ridica in picioare,iar Eros ma injura in barba inainte de a se da la randul lui jos din pat. Nici nu il bag in seama si nici nu ma uit la el,fiindca ea e prioritatea mea inainte de orice...asa ca fără sa-l iau in seama pe,Eros,ma intind pe saltea si imi strang zeita la piept. Se cutremura in bratele mele din cauza suspinelor,iar urletul ascutit ce il scoate din gâtlej il simt cum se infinge ca lama de cuțit în inima mea si durerea ce i-o simt ca-i curge prin vene,ma trimite pe mine intr-o pura agonie.
-Nem...soptesc si incepe sa plângă mai tare.
O strang mai tare la pieptul meu si pocnesc din degete. Ajungem pe patul din celalalt dormitor din noua casa pe care o împărțim cu Eros si Hemera,iar cand ridica privirea in a mea si ii vad teroarea,simt cum lumea mi se prăbușește in jurul meu si e inghitita total de întuneric.
-E aproape...ingaima cu glas gatuit. Ziua aia de care imi povesteai acum câțiva ani,e aproape...
Nu raspund. Nu e o întrebare. E o constatare.
Suspina mai tare cand nici un cuvant nu mi se desprinde de pe buze si incepe sa tremure incontrolabil din cauza crizei de plâns ce o face.
-In toti anii ăștia am încercat sa imi oblig mintea sa nu se gândească la dezastru si ti-am urmat sfatul de a ne trai fiecare zi ca și cum ar fi ultima,dar...
Se opreste si isi trage zgomotos mucii,apoi inspira de cateva ori adanc si continua.
-Dar cand esti alaturi de mine,nimic nu pare imposibil,Tar...insa cand stiu ca...
-Nu o sa fie nici dupa,Nem,o intrerup pe un ton mult mai grav decât intenționam,doar ca durerea ei ma face sa fiu puțin ursuz si sa nu-mi mai controlez cum trebuie emotiile ce in clipa asta reusesc sa ma dea peste cap.
-Cum sa nu?intreaba cu glas frant.
Întrebarea si deznădejdea ei imi îngheață sangele in vene si imi face inima sa bata dureros in piept din cauza fricii.
„Pe întreg Tartarul! Singurul lucru de care mi-a fost frica de la inceput a fost sa nu clacheze. Nu vreau sa fie intr-o decadere libera spre groapa terorii. Stiu ca e imposibil sa fie complet bine,cum nici eu n-am sa fiu...dar vreau sa nu pluteasca in deriva intr-un ocean al durerii. Vreau sa o găsesc întreaga la cap atunci cand am sa ma reîntorc acasă...asta in cazul in care reusesc dracu sa scap din locul din care nimeni n-a facut-o pana acum.”
-Cum sa ma trezesc fara tine,Tar si sa continui sa zambesc?ma scoate din ganduri vocea ei tremurand,iar întrebarea ce mi-o pune ma lovește cu o asemenea forta incat o simt cum imi face o ditamai gaura în piept. Cum sa mai respir,cand tu o sa-mi iei aerul ce ma tine in viata?pune a doua întrebare ce efectiv ma nimiceste.
„Ma omoară si nu alta...ce rahat sa-i spun? Ce as putea sa raspund cand stiu ce simte? Ce sa-i mai zic cand efectiv ii aud sufletul cum se rupe o data cu al meu in mii de bucati...”
O strang mai tare in brate cand din nou incepe sa tremure si o sarut apăsat pe frunte in timp ce ma gândesc la un răspuns ce sa-i facă bine.
-Trebuie sa-ti găsești puterea Nem,vorbesc dupa mai bine de un minut de tacere in care n-am făcut nimic altceva decât sa-mi gasesc eu forta necesara de a infrunta agonia ce-mi curge prin vene. Habar nu ai câtă putere zace in tine,intaresc cuvintele încercând sa o încurajez si bufneste intr-un ras isteric.
Se smuceste suparata din bratele mele si se da jos din pat ca sa pună putina distanta între noi.
-Serios?intreaba si ma priveste ca o turbata. Despre ce putere vorbești,Tar cand eu simt ca mor in clipa asta???urla ca nebuna.
„Copilul...o sa fie puterea ta...si a mea...si a lor...el o sa fie puterea tuturor.”
-Cum dracu sa fiu puternica cand tu insemni totul pentru mine???ma scoate vocea ei isterica din ganduri.
Imi inclestez maxilarul fiindca oricat de mult as vrea sa schimb soarta nu pot,iar neputinta asta ma face efectiv sa ma urăsc.
 „Sunt un ditamai titanul ce deține puterea absoluta si nu pot impiedica un dezastru ce o sa se întâmple peste câteva luni...grozav...de-a dreptul magnific si nu alta...”
Ma dau jos din pat cand incepe sa se plimbe ca bezmetica de colo colo și pocnesc din degete. Hainele de pe noi dispar si se opreste in loc ca la comanda.
-Ce mama dracu?urla la mine ca scoasa din minti.
-Hai sa te fut,raspund si ii cade fata.
Clipeste o data,de doua ori,apoi din nou se enervează.
-Poftim?tipa cand isi revine.
O prind de umeri și o intorc pe loc,apoi o lipesc cu spatele de un perete si imi bag o mana intre picioarele ei.
-Nu facem sex!!!!zbiara atat de tare de ma mir cum de n-a reușit sa-mi sparga timpanele. Trebuie sa găsim o soluție,Tar nu sa ne-o tragem!
-Crezi in mortii ma-sii ca nu o caut?intreb privind-o cu ochi înflăcărati. O caut in fiecare afurisita de zi și blestemata de noapte,continui maraind si imi apropii periculos de mult fata de a ei,in timp ce pun presiune pe clitoris cu doua degete. Crezi ca vreau sa dispar? Crezi ca vreau sa te las? Crezi ca imi face placere sa știu ca n-am sa mai fiu lângă tine?pun întrebările una după alta pe un ton al naibii de jos si plin de întuneric.
Unul ton ce e de-a dreptul monstruos si o face sa caste ochii cat cepele la mine.
-De ani de zile o fac fir-ar sa fie si nu exista nici o soluție,harai si incep sa fac miscari circulare in jurul clitorisului. E inevitabil sa nu se întâmple catastrofa,indiferent de cate variante de viitor as vedea,înțelegi?intreb si miscarile imi devin mai rapide. In oricare viitor m-as uita imaginile la un moment dat tot ajung sa se blureze,Nemesis...ii spun numele apasat si imi infing dintii in buza ei de jos.
O musc cu ciuda pentru ca știu ca urmeaza o umbra sa se infinga in mine,iar miscarile pe carnea ei imi devin mai aspre.
-Asa ca...lasa dracu totul in urma si hai sa ne bucuram de nebunie cat inca mai sunt aici,ii cer,iar ochii ei verzi se intuneca.
Imi inghit urletul cand umbra se strange in jurul taliei mele,iar cat timp ma marchează,Nemesis ofteaza din tot sufletul peste buzele mele. Toti muschii mi se blocheaza din cauza durerii si degetele nu-mi mai asculta comenzile. Intepenesc cateva secunde pana cand umbra ma inlantuie,iar dupa ce durerea imi trece,imi reiau miscarile circulare in jurul clitorisului ei. Nemesis geme semn ca e pe cale sa cedeze in fata mea,iar ca sa o fac sa se hotărască mai repede,imi las degetele sa alunece printre labiile ei si o patrund in pasarica. In momentul in care le indoi inauntrul ei,isi impinge soldurile in fata si se agata cu putere de umerii mei.
-Ma termini...sopteste cu durere si trag usor aer in piept.
-Ai dreptate si imi pare rău...insa acum imi doresc sa te termin intr-un mod ce știu ca-ti place,raspund si imi scot degetele din ea,apoi o prind de solduri si o salt în brate.
Găsesc unghiul perfect de a o patrunde dupa ce imi înconjoară talia cu picioarele,iar cand scula mea strapunge pana la capat carnea ei moala si fierbinte,trupul incepe sa-i tremure usor. Ma retrag,iar cand intru inapoi,o fac cat de adanc e posibil sa ma primeasca pasarica ei si icneste.
In schimb eu ranjesc cand vad pielea cum se înfioară pe ea in urma invaziei mele.
-Asta e tot ce avem Nem...ii spun privind-o adanc in ochi. Clipa,este tot ce am avut mereu,continui iar privirea din nou i se intuneca si lacrimile ii apar imediat in coltul ochilor. Clipele ce le-am adunat de-a lungul anilor o sa fie cele ce o sa ne dea putere si speranța,psychi mou. Doar ele o sa fie cele ce o sa ne ajute sa respiram unul departe de altul si doar ele o sa ne de-a forta de a continua sa trăim in Iad.
Clatina usor din cap si suspina cand un rand de lacrimi i se preling pe obraji.  
-Stii ca fără tine nu pot sa traiesc,Tar,se smiorcaie si intru mai adanc in pasarica ei încercând sa n-o las sa cada în extrema din care nu de mult am intors-o.
Geme si de placere ca incep sa-i ating punctul sensibil din interior și isi da ochii peste cap.
-Am sa ma sufoc in lipsa ta,imi zice si spre final i se ridica vocea cu câteva octave fiindca ma izbesc cu forta in ea.
-Ai sa o faci...ii zic pe un ton ferm si din nou incep sa-mi unduiesc soldurile ca sa ii ating punctul ce ii face vaginul sa tremure. O sa ai un motiv bine intemeiat ca sa o faci,Nem...continui si cresc usor,usor ritmul.
Intind capul si ii insfac gura pentru ca stiu întrebarea ce vrea sa mi-o puna,insa nu pot sa-i răspund la ea si oricum nu o sa mai dureze mult pana o sa afle singura răspunsul. Asa ca o sarut si ii dau aerul de care are nevoie pentru a trai,în schimb eu iau esenta ei ce o sa ma ajute sa fac fata chinului pe care am sa-l trăiesc departe de ea,de copil și de ai nostri.
-Se agapo,psychi mou,soptesc printre sărutări.
Isi strange bratele cu putere in jurul gatului meu,apoi isi baga degetele in parul meu de la ceafa si ma trage mai mult spre ea.
-Jur sa o fac la nesfârșit,Tar. Indiferent de cât timp o sa fim despărțiți am sa te iubesc cu aceeași intensitate,suspina,iar cuvintele ei fac sufletul sa se zguduie in mine.
„Acelasi lucru am sa fac si eu. Am sa o iubesc la nesfârșit.”
O strang la pieptul meu cu inima arzandu-mi in piept,atat de bucurie cat si de agonie,si o desprind de perete. Din doi pași mari ajung in dreptul patului si o intind pe saltea. Ma urc peste ea si continui sa intru in pasarica strâmtă,iar in timpul asta ii iau bratele din jurul gatului meu si imi impletesesc degetele cu ale ei,dupa ii ridic mainile deasupra capului si incep sa-mi unduiesc soldurile. O patrund adanc de fiecare data când intru,iar cand incepe sa se strang in jurul meu simt intunericul cum se ridica la suprafata.
Las umbrele sa isi faca de cap cu mine si dau putere gândului ce imi cere sa creez o noua viata.
„Suflețelul meu micut...eternitatea noastra e lunga si chiar daca n-am sa fiu de la început in viata ta,promit ca la un moment dat am sa fac parte din ea.”
Ii dau voie puterii sa se împletească cu iubirea ce-mi curge prin vene si ma infing cu forta in Nemesis,iar in timp ce corpul ei tremura de placere,eu incep sa tremur din cauza vitalitatii din mine ce da naștere unei noi vieti si o data cu aceasta minune ce ia naște in pantecul ei,eu simt binecuvântarea cum incepe sa-mi fuga prin vene si zambesc din tot sufletul cand fericirea imi explodează in piept.
„Copilul nostru nu ne aduce sfarsitul...el vine pe lume ca sa ne ofere sansa unui noi început. Chiar daca la inceput o sa umblam prin intuneric,sunt ferm convins ca intr-un final o sa avem parte si de lumina.”
Inchid ochii cand bucuria imi inunda sufletul si in intunericul din spatele pleoapelor imi apare o imaginea ce nu mi-a mai fost data sa o vad pana acum.
Inima mi se opreste in piept cand vad băiețel brunetel cum fuge spre marginea prapastiei din Tartar,iar cuvintele ce i se desprind de pe buze in timp ce se arunca in neant,ma dau complet peste cap.
-Usile se deschid pentru oricine,dar se inchid pentru totdeauna în fata celor pangariti. O data ce intri in abis,viata se da complet peste cap. Lumina de sus devine intunericul de jos,iar Raiul se transforma in Iad. Stralucirea zilei,devine negura nopții si doar cel fără de pacat e ferit de toate nenorocirile pentru a putea salva un suflet condamnat. Iar eu...Erebus Chronis,fiul lui Nemesis si a lui Tartarus Chronis,am sa urmez calea purtând in suflet doar intenții pure si n-am sa ma abat deloc de la ea.
Simt lacrimile cum imi curg pe obraji cand înțeleg ceea ce intunericul imi arata,iar de emoție inima imi face o tumba in piept,apoi incepe sa-mi bata cu putere.  
„Profetie...agori mou se naște cu o profetie,iar din tot ce am văzut pana acum,abia asta e într-adevăr varianta corecta asupra viitorului. Iar daca situația n-ar fi de plâns,zau ca as rade...fiindca,Erebus imi amintește de mine cum ma foloseam de intuneric ca sa ma joc cu mintile alor mei si schimbam cursul poveștilor inca de cand eram in burta mamei. Hmmm... de-a dreptul interesant. Inseamna ca,agori mou are aceeași putere ca mine,iar pe deasupra este si biletul meu de scapare din Iad.”

 
 ******************************

Tartarus:

Nemesis:

Erebus: