Datorită ție 🔞 Vol 11

Capitolul 54

Tartarus:

-Tar! Trezeste-te! Ma sufoci!!!
Deschid ochii ca la comanda atunci cand urletul lui Nem rasuna cu ecou in mintea mea si pentru cateva clipe imaginea e blurata,apoi sar din pat ca ars dupa ce imi i-au mana din gatul ei.
-Fir-ar sa fie!urlu si ma uit ingrozit la mainile mele.
Degetele incep sa-mi tremure cand ma gândesc ca tocmai am strans-o pe Nem de gat si incep sa-mi fac probleme in legatura cu subconștientul meu.
O aud cum tușește,dar nu sunt in stare sa ma misc din loc,nici macar sa-mi mai mut privirea pe ea. Pur și simplu sunt împietrit.
„Pe intreg Tartarul! Am ajuns sa fiu un pericol pentru ea! Sunt întors de o săptămână și deja e a doua oara când ma trezește dintr-un coșmar.”
Prima noapte am dormit-o langa ea cand am ajuns acasa si bine am făcut. Daca as fi dormit cu agori mou,nici nu vreau sa ma gândesc la ce s-ar fi ajuns. Nu vreau sa ranesc pe nimeni în nici intr-un fel,dar cumva subconștientul preia controlul asupra mea si devin un fel de somnambul. Unul ce pe timpul nopții continua sa trăiască pe fundul Tartarului si isi dorește razbunare. Asa ajung sa ranesc pe cei din jurul meu. Inconștient,evident...dar nu contează. Trebuie sa rezolv cumva problema. Pentru ca,dacă atunci cand dorm cu Nem,chiar inchid ochii si ma culc,cand dorm cu Erebus nu inchid un ochi de frica sa nu-l ranesc. De cand m-am întors,dorm o noapte cu Nem si una cu micutul meu zeu,dar cand e rândul lui Erebus,eu stau toată noaptea și ii veghez somnul. Dar sincer sa fiu,imi si place. Cred ca as face-o si daca n-as avea probleme cu aceste cosmaruri. Sa-mi privesc baiatul sau sa-l strang la piept,e pansament pentru sufletul meu rupt în mii de bucăți ce abia acum in prezenta lor reușește sa se vindece.
-Tar...ii aud soapta,apoi o vad cum apare in fata mea si ma prinde de maini. Sunt in regula,continua si pufnesc.
-Nem!strig si ma enervez intr-o afurisita de clipa. Esti in regula fiindca ai reușit sa ma trezești! Nu e bine, la dracu nimic din ce se întâmplă cu mine!
Ofteaza si imi pune bratele pe umerii ei,apoi imi înconjoară talia si isi da capul pe spate ca sa ma poată privi.
-Lasa dracu,ca nu ma omori. Ti-am zis,dacă nu am alta alternativa,dau cu tine de toți pereții pana te trezești,spune încercând sa faca o gluma si sa detenioneze atmosfera,dar nu ma las pacalit.
-Nu mai dorm cu tine,i-o tai direct si ii cade fata.
-Pof...poftim?se bâlbâie.
-Nu mai dorm cu tine, țațoaso pana nu rezolv problema,ii detaliez de data asta si se incrunta.
-Da unde?
-In cealaltă casa daca e nevoie. Nu vreau sa risc, Nem...nu vreau sa iti fac rău.
-Dar nu-mi faci!ridica tonul si ii trantesc o privire ce o opreste din a continua ce voia sa-mi spuna si isi inghite intr-o secunda cuvintele.
-Nem! Tocmai te-am sufocat! Esti nebuna,psychi mou?intreb si incepe sa se maimutareasca si sa ma ingane ca un copil mic căruia nu ii convine cand ii impui un lucru.
Imi dau ochii peste cap.
-Poti sa faci ca toți dracii dacă nu-ti convine,dar de dormit impreuna o s-o mai facem când imi revin.
-Da...sigur!pufneste. Ca doar e dupa tine.
-Da dupa cine e?intreb si ma fulgera cu privirea.
Ma abțin sa nu bufnesc in ras cand vad cum vrea sa își scoată colții la mine.
-Stai pe curul tău,țațoaso. Tu ai sa dormi aici,iar eu am sa dorm în celalata casa.
-Si cum naiba ai sa rezolvi asa problema,Tar?izbucnește deodata si ridica tonul cu câteva octave.
Duc degetul la gura si ii fac semn sa lase volumul mai incet pentru ca lumea încă doarme.
Isi pune suparata mainile in san si incepe sa bata dintr-un picior.
-Zi-mi!imi cere,dar de data asta pe un ton mult mai normal. Daca tu nu iti dai seama ca ești prins intr-un coșmar,cum ai sa rezolvi problema?
Imi trec o mana prin par si ridic din umeri.
-Nu stiu...daca e...am sa dau o tura prin viitor sa vad cum dracu scap de ele.
-Nu trebuie sa o faci,Tar.
Nem deschide gura ca sa comenteze,dar ridic o mana in aer ca sa o reduc la tăcere cand vocea lui,Hypnos se aude în mintea mea.
-Ce s-a întâmplat?intreaba curioasa.
-Hypnos,raspund si isi arcuieste o sprânceană. A zis ca nu e nevoie sa merg in viitor.
-Si asta ce mai vrea sa insemne?
Ridic din umeri drept răspuns,apoi ma aplec si o sarut pe buze.
-Merg sa vorbesc cu micutul terorist,continui si isi lipeste buzele de ale mele.
Ne mai sarutam o data înainte sa ies din camera și imi indrept pasii spre camera micutului zeu.
Traversez holul,ajung in fata scarilor,dar nu cobor ci pasesc spre cealaltă aripa a casei.
Cand ajung in dreptul ușii lui,se deschide singura si zambesc.
-Ma asteptai,zic in timp ce intru inauntru si il gasesc pe micut in mijlocul patului.
-Da,raspunde si bate de cateva ori locul de langa el.
Ma intind pe saltea si il trag la pieptul meu. Pletele lui brunete imi mangaie incet pielea cand ii lipesc capul de pieptul meu,iar micutul isi trece un brat peste abdomenul meu si ma strange cat poate de tare.
-Te-am visat,Tar...te-am văzut în Tartar,zice si respiratia mi se opreste in gat.
Ridica privirea,iar in ochii lui negrii arde durerea.
-Te cunosc din coșmaruri,fratioare. Nu stiu daca ceea ce mi s-a arătat de-a lungul anilor e chiar ceea ce ai pățit in,Tartar,dar noapte de noapte m-am trezit cu sufletul la gura din cauza imaginilor ce nu-mi dădeau pace în somn.
Il privesc in tacere si imi aduc aminte ca trebuie sa respir abia cand plămânii incep sa-mi arda. Inspir brusc si micutul se ridica in genunchi langa mine,apoi imi prinde fata în palme.
-Uita-te si zi-mi dacă a fost pe bune,imi cere,iar negru din ochii lui se oglindește in intunericul din ai mei si patrund fara nici o problema în mintea micutului.
Vad lumea prin ochii lui si zambesc cu tristețe cand vad imaginile cu toți ai nostrii pana sa dau de coșmarurile lui.
Deși toti zambesc si se dau peste cap pentru micuții teroriștii,iar toata amareala o tin in interiorul lor,eu le vad privirea ce uneori e pustie si rece.
Oftez si patrund mai adanc in mintea micutului. Accesez ultimul coșmar ce l-a avut cu mine si inima mi se oprește în piept.
-Ai fost acolo...soptesc șocat.
-Am fost?intreaba bulversat.
-Cumva...ai reușit sa pătrunzi dincolo de bariera,Hyp.
Ies din mintea lui si vad cum buzele i se curbeaza intr-un zambet.
-Aaaa...nu zambesc pentru ca am fost acolo,ci pentru felul în care m-ai alintat,imi explica si pentru o clipa uit de cosmar cand il aud ce-mi zice si ma ridic in capul oaselor,apoi il trag la mine in poala si il îmbrățișez.
-Tar...Nem...acum eu...de ce doar din trei?intreaba curios.
-Fiindca doar din ale noastre nume suna bine,dar ideea in sine mi-a venit de la pateras si mama.
-Max si Lex,continua in locul meu si incuviintez din cap,apoi imi bag nasul în parul lui si il sarut.
-Da. Max si Lex. Primele jumatati ce s-au unit si de la care a plecat totul.
-Apoi e,Tar si Nem. Primele jumatati nascute din acelasi sange si poarta acelasi nume.
-Exact.
-Cine e psychi mou?ma intreaba si deși am zis ca am sa las viata sa ma surprinda,tot inchid ochii ca sa vad cine e psychi sou.
Chicotesc.
-Cine e?intreaba curios. Cum arata?
-Nu pot sa-ti spun,Hyp. Nu de mult m-am întors din Iad. Chiar nu vreau sa mai ajung vreodată acolo decât dacă e musai,înțelegi?intreb in timp ce deschid ochii si vad cum chipul ii e traversat de tristețe intr-o clipa.
-Iarta-ma. Nu m-am gândit la asta,zice si ii prin obrăjorii in palme cand vrea sa își mute rușinat privirea din ochii mei.
-E în regula,Hyp,zambesc cu blândețe. Acum...spune-mi cum trebuie sa rezolv problema mea?schimb subiectul si ofreaza prelung.
-Trebuie sa iti inghit toate emotiile negative ce le stârnește in tine locul in care ai fost inchis. In alta ordine de idei,trebuie sa iti mananc cosmarurile.
Ma uit la el ca trasnit.
„Mai,mai,mai...sa fiu al dracului de nu,micutul ma uimește efectiv.”
-Se pare ca noi teroriștii din linia întâi chiar suntem intr-un fel legați de zeii cărora le purtam numele.
-Cred ca suntem un fel de extensie a lor peste timp. Mai ales noi ce purtam numele zeilor primordiali,raspunde soptit.
-Esti in regula?vreau sa știu și incuviinteaza din cap.
-Da. Ma gândeam doar ca am luat naștere datorita unui coșmar ce a durat un an,Tar. Pateras si-a amintit de toti si a simțit din nou iubirea, doar atunci cand puterea i-a cerut sa ma creeze pe mine.
-De asta te si cheamă,Hypnos,zic si un zambet mic ii curbeaza buzele.
-Da...si se pare ca am aceeași putere ca a zeului primordial. Eu chiar ma hrănesc din cosmaruri.
„Iar acum trebuie sa le inghiti pe ale mele. Futu-i! Ce face si cum face soarta asta,ca pana la urma aranjează totul atat de perfect incat piesele ajung sa se puna singure la locul lor exact atunci când trebuie,trebuie sa ai doar ochi ca sa vezi lucrurile. Daca treci dincolo de durere și ajungi sa vezi luminița de la capătul tunelului,ai sa vezi si toate piesele cum se așează perfect ca intr-un puzzle afurisit pe care destinul l-a creat inca de dinainte sa te arunce în Iad. Daca am învățat ceva din experienta mea,e faptul ca nu trebuie sa disperi si sa primești cu bratele deschise atat binecuvântările cat si necazurile. Intr-un final,oricum totul o sa fie bine. Nu are cum altfel. Atâta timp cât iti dorești sa fie,transmiți in univers si atragi in acelasi timp exact ceea ce ai nevoie,iar cand soarta considera ca ti-ai învățat lecțiile,te scoate la lumina si te lasa sa te bucuri din nou de viata. Pentru cat timp? Nu stiu sa va spun. In cazul meu sunt sigur ca bucuria nu o sa dureze pentru eternitate...dar sunt învățat sa trăiesc si sa ma bucur din plin de fiecare clipa în parte. Pana la urma,asa am trăit de cand ma stiu. Si cred ca e cel mai bine. Sa trăiești astăzi ca si cum ar fi pentru ultima data,e reteta succesului. Sa fii mereu ancorat in prezent,te face sa te simți viu. Zise tin stigmi.(Trăiește clipa.)”