Datorită ție 🔞 Vol 11

Capitolul 38

Nemesis:

Simt cum ma sufoca toata atmosfera apăsătoare ce domnește astăzi în casa si imi provoacă o durere enorma in piept,iar lacrimile imi inundă imediat ochii cand golul din sufletul meu se casca tot mai tare cu fiecare respiratie mai greoaie de a mea.
Astăzi e ziua lui Tartarus. Implinește 36 de ani si asa cum obișnuim sa facem in fiecare an de la dispariția lui încoace,ne adunam cu toti de la mic la mare in living si coboram in Tartar,iar lucru asta urmeaza sa-l facem chiar in următoarele clipe.
-Mama? Anul asta il vedem pe pateras?ma intreaba si durerea din pieptul meu devine una fără margini.
Imi sterg lacrimile,apoi il îmbrățișez și cu inima franta incep sa clatin dezaprobator din cap.
-Mi-as dori sa fie asta ziua,Erebus,dar...ma opresc si imi inghit lacrimile,apoi imi dreg de cateva ori glasul si continui. Dar nu cred ca tatăl tău o sa apara astăzi langa noi.
-Dar intr-o zi o s-o facă,sopteste cuvintele precum o mantra ce e menită sa ii dea curajul de a merge mai departe prin durere,stiind ca la final o sa-si găsească tatăl,iar o data cu găsirea lui,chinul va fi risipit din sufletul său.
Aprob cu inversunare din cap,dupa ma aplec si il sarut pe frunte. Inspir si expir,încercând sa liniștesc amalgamul de emoții ce imi face o gaura în piept,iar cand imi gasesc curajul de a infrunta inca o data bezna adâncurilor,ma indrept de spate si pocnesc din degete,iar decorul se schimba si noi toti ajungem la granita cu abisul.
Fac impreuna cu Hera cateva arcuri de lumina sa plutească deasupra noastră ca sa vedem pe unde mergem,iar liniștea sinistra pe care o cunosc prea bine si care de fiecare data cand vin aici imi ridica parul pe ceafa,acum este sparta doar de zgomotul pașilor nostrii ce se îndreaptă spre marginea prapastiei.
Privirea mi se incetoseaza cu fiecare pas pe care il fac,pentru ca amintirile ce le am aici impreuna cu,Tar dau navala peste mine si lacrimile mi se preling imediat pe obraji cand inima incepe sa-mi bubuie dureros in piept.
Respiratia mi se precipita,iar aerul rece și umed ce il inspir,imi accentuează si mai tare starea de neliniste.
De fiecare data cand vin aici,atmosfera asta întunecata ma da complet peste cap si de cele mai multe ori reuseste sa-mi faca creierii praf. Mai mereu ma intreb,oare ce s-ar întâmpla dacă as sari dincolo de prăpastie? Oare exista sansa sa îl pot elibera?
Constant se da o lupta in mine atunci cand ajung in adancurile in care cândva eu si Tartarus ne jucam. Si chiar daca nu cunosc răspunsul la întrebările de mai sus,tot as risca sa ma arunc în întuneric.
„Si daca ramai blocata?"
Vocea amara a conștiinței mele este singura ce reuseste sa ma împiedice de fiecare data când vreau sa risc. Gandul ca exista o șansă foarte mare ca,Erebus sa rămână și fără mama ma opreste inainte de a lua decizia de a ma arunca in cap.
„Intr-o zi...o sa se intoarca la mine. Mi-a promis ca o s-o faca..."
Sunt scoasa din ganduri atunci cand Eris intinde un lampion spre mine si unul spre micutul zeu.
Erebus invoca focul fara nici o problema,chiar daca are doar 6 ani si aprinde ambele lampioane de hârtie. Imediat toti ii urmează exemplul si intindem bratele in fata.
Intorc capul spre stânga si suspin cand vad lacrimile cum curg pe obrajii mamei,apoi vad cum le pătează pielea si celorlalte fete.
-Cine incepe?intreaba Styx cu voce tremurand si intorc privirea spre dreapta.
Lacrimile ii împânzesc ochii atat ei,cat si Herei si lui Eris. Surorile mele sunt la fel de terminate ca mine.
In fiecare an de ziua lui Tar,toata familia e distrusa. Daca in cursul anului ne mai fofilam si incercam sa supraviețuim cu golul ce l-a lăsat Tartarus in sufletul fiecăruia,cand venim aici jos sa ii transmitem gandurile si dorintele noastre,toti suntem complet dati peste cap.
Insa acum suntem cat de cat stabili,in comparație cu primul an cand am facut asta,iar Iadul de atunci chiar fusese de-a dreptul dureros si chinuitor. Atunci lucrurile chiar o luase razna de tot. Pe lângă dispariția lui Tar,urmase la scurt timp,pierderea totala a lui pateras de memorie,iar decăderea a fost de-a dreptul crancena si a produs rani extrem de adanci in pieptul nostru.
„Hmmm...ce o mai lungesc atat? Ca sa o spun pe șleau,anul acela chiar a fost agonie in nebunie. Dar,cu timpul am învățat sa trăim in ea si a fost mult mai suportabila cand pateras si-a revenit,iar Erebus a mai crescut si atenția noastră s-a focusat in majoritatea timpului doar asupra lui."
-Vreau sa incep eu,sopteste micutul meu,iar din tonul vocii lui imi dau seama ca plânge.
Imi cobor privirea pe el în momentul în care o ridica spre mine,iar durerea din nou imi da impresia ca ma sufoca cand vad lacrimile cum curg incet pe obrajii lui.
Daca atunci cand era micut nu înțelegea ce se întâmplă,acum nu doar ca pricepe,dar și simte. Simte exact aceeași durere ce ne rupe noua pieptul,iar daca ar fi posibil i-as lua-o cu mana și as tine-o asupra mea,insa nu pot. Si nu pot nici pe,Tar sa-l fac sa apara cu un pocnet din degete...daca lucrul asta ar fi posibil as lua durerea din pieptul tuturor. As reuși sa alung chinul din sufletul lor,dar...din păcate nici una dintre cele doua dorinte nu le pot îndeplini.
Clipesc des ca sa alung lacrimile,iar micutul zeu isi muta privirea pe intunericul dens ce se afla dincolo de prăpastie.
Il aud cum inghite in sec,apoi isi drege incet glasul inainte de a vorbi.
-Pateras...asta e primul an în care pot spune cap coada tot ceea ce simt,dar sa știi ca dorinta mea rămâne neschimbata. Dorinta pe care de la 3 ani tot aștept sa se împlinească si anumea: ca te vreau acasă. Te vreau acasă,pateras...sopteste cu glas încărcat. Si imi doresc ca intr-o zi lucrul asta sa fie posibil,fiindca de la o zi la asta nerăbdarea asta colosala o sa ma copleșească,zice cu voce tremurand.
Isi trage galagios mucii,apoi inspira adanc si incepe din nou sa vorbeasca.
-Esti nelipsit din gandul meu,pateras si vreau sa stii ca in fiecare seara adorm cu imaginea ta in minte,iar dimineața primul lucru pe care il verific atunci cand ma trezesc este sa vad dacă peste noapte nu ai apărut acasa,continua si vocea i se pierde spre final.
Imi musc buza de jos cu putere si imi inabus hohotele chinuitoare de plans ce cu siguranță mi-ar zgâria gatul daca le-as lasa sa-mi iasa din piept.
-Sa știi ca mama mi-a povestit totul despre tine,spune si glasul ii tremura din cauza emoțiilor.
Prind de lampion mai bine sa il pot tine doar intr-o mana,iar cu cealaltă il prind pe Erebus de un umar si imediat simt cum trage putina putere din mine.
Il aud cum inspira brusc cand energia mea ii ajunge in sange,iar de data asta cand vorbeste,tonul nu-i mai suna nesigur,ci e foarte ferm.
-Te-am cunoscut prin ochii ei si vreau sa știi ca te iubesc la nesfârșit,exact asa cum o face si mama,zice in timp ce ridica bratele putin mai sus,iar cu ochii sclipindu-i in cap,continua. Ceea ce mai vreau sa-ti spun e defapt o mulțumire. Iti mulțumesc pateras pentru ce ai făcut...datorita ție eu trăiesc si abia aștept sa vina ziua in care am sa ajung sa te vad prin ochii mei si nu prin a celorlalți. Abia aștept sa fiu strâns la pieptul tau,pateras,continua,iar glasul ii suna foarte încărcat spre finalul propoziției.
Inima mea din nou suferă o rana si un geamăt de durere imi reverbereaza in gat atunci cand imi simt pieptul cum incepe sa sângereze mai tare.
- Nu conteaza peste cati ani o sa vina ziua in care am sa te vad inaintea mea in carne si oase,dar sa stii ca in prima noapte cand ai sa fii acasă,iti spun de pe acum ca ai sa dormi cu mine si nu cu mama. Nu ma interesează dacă o sa am 10 ani,100 sau 1000.
Buzele mi se curbeaza automat cand ii aud dorinta si zambesc printre lacrimi,apoi urmăresc lampionul cand micutul il arunca dincolo de prăpastie si vad flacara cum pâlpâie tot mai departe in intuneric.
-Se agapo,pateras. Se agapo,ateleíota,sopteste ei se intoarce cu fata spre mine,apoi isi trece bratele in jurul taliei mele,dupa isi lipeste un obraz de abdomenul meu si suspina incet.
Cu lacrimi în ochi il mangai usor pe par si isi spun cuvinte liniștitoare,in timp ce ma aplec sa il sarut pe frunte,apoi il privesc cu iubire si ii sterg cu o mana lacrimile ce ii curg incet pe obraji,iar dupa ce ma asigur ca e bine si reuseste sa se liniștească,imi mut privirea spre marea de intuneric si imi dreg de cateva ori glasul,dupa inghit de mai multe ori la rand și intr-un final intredeschid buzele ca sa vorbesc.
-Iti mulțumesc,soptesc cu privirea incetosata. Iti mulțumesc ca in acea zi ne-ai salvat si imi pare rău că salvarea noastra a dus la decaderea ta...ma opresc si inspir brusc,apoi inchid ochii si las inca un rand de lacrimi sa-mi arda obrajii. In biletelul ce mi l-ai lăsat ai spus ca iti dorești sa continui sa fiu fericita...astazi iti spun ca sunt,dar nu pe deplin.
Ma opresc din nou cand vocea incepe sa-mi tremure grav si lacrimile sa-mi curga incontrolabil pe obraji.
Bratele micuțului zeu se strang cu putere in jurul taliei mele,iar gestul lui protector ma face sa bufnesc in plans mai tare.
-Sunt fericita pentru ca mi-ai darut un micut zeu,continui plângând. Dar in egala măsură ma doare si sufăr pentru ca nu ești lângă noi.
Cu degetele tremurand ridic lampionul deasupra capului si privesc câteva clipe flacara inainte sa eliberez felinarul de hârtie.
-Stiu ca nu regreti...nici eu n-as face-o daca as fi in locul tău indiferent de cat de mare ar fi chinul,pentru ca decizia stiu ca ai luat-o cu sufletul,Tartarus...suspin si arunc lampionul dincolo de prăpastie.
Ma asez in fund cand simt cum genunchii mai au foarte puțin și-mi cedează,apoi il trag pe Erebus in poala mea. Il strang in brate si privesc lumina cum tremura tot mai departe in intuneric.
-Inca te astept,Tar...inca imi este dor de tine si inca te iubesc la nesfârșit...inchei cu dinții clantanindu-mi in gura atat din cauza aerului rece ce ne înconjoară,cat si din cauza uraganului de emoții ce face ravagii in pieptul meu.
Erebus imi inlantuie gatul cu bratele si de data asta el încearcă sa ma aline si sa ma liniștească pe mine. Ma mangaie pe par si ma pupa pe obraji,iar tremurul corpului meu isi scade din intensitate cand lasa un val de putere absoluta dinăuntrul lui sa-mi patrunda pe sub piele.
-Se agapo...soptesc si buzele lui se curbeaza in cel mai sclipitor zambet.
-Esti minunata,raspunde si isi freacă usor nasul de al meu. Se agapo,mamá,continua in timp ce ne strângem in brate.
Zambesc,pentru ca el este puterea mea,iar in ciuda durerii ce inca o resimt in piept,iubirea lui reușește sa-mi redea din nou echilibrul,dar nu durează mult și din nou sunt data peste cap atunci cand Ares incepe sa vorbeasca.
-Nu stiu daca e un facut sau nu,dar dintre toți teroriștii,tu ai fost cel mai aproape de sufletul meu. Si sa nu ma înțelegeți greșit,spune fratele meu cel mai mare și il vad cum intoarce capul spre noi. Pe toti va iubesc,continua si abia mai reușesc sa-l vad din cauza lacrimilor. Sunteti parte din mine si toti ati crescut sub ochii mei,doar ca Tartarus prin felul lui de a fi si de a gândi,ma duce mereu cu gândul la barbatul ce mi-a dat viata si probabil acesta este motivul pentru care i-am simtit sufletul atat de bine lipit de al meu.
Suspinele se desprind intr-una de pe buzele multora dintre noi,iar cand Ares elibereaza lampionul si incheie ce are de spus,inima imi scapa o bătaie.
-Iti aduci aminte ziua in care am scris lista cu dorinte si o parte dintre ele am reusit chiar sa le bifam?intreaba si chicoteste usor in barba. Sa știi ca inca o mai am si abia aștept sa fii din nou langa noi ca sa continuam sa le bifam si pe celelalte,dar de data asta o sa ni se alature si Erebus. Cu siguranță micuțului tău zeu o sa-i faca placere sa îndeplinească lista cu dorinte ce tatăl lui m-a pus sa o scriu cam pe la aceeași varsta pe care o are el acum.
„Ei...asta da surpriza. E prima data cand aud de o lista cu dorinte ce ii aparține lui Tartarus."
-Eu încă aștept sa imi iau revansa la partida de șah monopoulos,chicoteste Seth in încercarea de a mai risipi putin atmosfera apăsătoare de pe umerii nostrii si arunca lampionul dincolo de prăpastie.
Pentru cine nu știe ce e șahul monopoulos,va spun eu acum. Tabla e aceeași cu cea a șahului clasic,insa culoarea e diferita. Nu e facuta in culori de alb si negru,ci este in nuanțe de turcoaz si auriu,iar piesele sunt făcute din aliaj de zinc. Piese ce nu au nici o legătură cu cele clasice. In acest joc lupta se da intre Poseidon,zeul marii si Atena,zeita înțelepciunii.
Cand lampionul lui Seth strălucește tot mai departe in intuneric,Eris e următoarea ce spune ce are pe suflet.
-Sa știi ca am sa fac si eu de data asta ca Erebus,surade printre lacrimi. Am sa iti spun ca dorinta mea rămâne neschimbata si e aceeași cu a lui. Si eu imi doresc zilnic sa te întorci acasă,Tar. Vreau din nou sa iti aud rasul intunecat si sa-ti vad ranjetul sinistru. Ares chiar are dreptate. Semeni cu pateras din cap pana in picioare,fiindca amandoi aduceți cu doi draci,chicoteste si elibereaza lampionul. Dar eu imi doresc in fiecare clipa sa te întorci,dracosule. Si am sa continui sa-mi pun dorinta asta pana in ziua in care minunea o sa se producă.
-Cuvintele niciodata nu o sa fie suficiente si nici nu o sa poată reda ceea ce simțim fiecare dintre noi,aud soapta Herei imediat ce Eris arunca lampionul si dau aprobator din cap,pentru ca sunt total de-acord cu ea. Dar ca sa fiu cât mai aproape de adevăr pot spune ca nimic pe lumea asta nu poate înlocui golul ce tu ni l-ai lăsat in suflet...
Lasa cuvintele in aer si din nou in drege glasul.
-Si deși ești un titan al întunericului absolut,eu vreau sa știi ca zambetul tău diabolic,imi umplea sufletul de bucurie si lumina de fiecare data cand il vedeam,continua si arunca lampionul dincolo de prăpastie. Te iubesc,Tartarus. Am sa o fac pentru vesnicie.
Ma pun pe bocit cand ii aud glasul incarcat de emoție,iar micutul meu zeu imi prinde imediat obrajii in palma.
-Nu mai plânge mama! Dacă te-ar vedea pateras ce ar zice?intreaba si chicotitul malefic a lui Chaos strapunge aerul din jurul nostru.
-Ar zice,țațoaso ce am vorbit noi doi?intreaba imitând perfect glasul jos si întunecat a lui Tartarus.
Zambesc printre lacrimi cand il aud si ma ridic de jos,iar cand micutul imi urmeaza exemplul,il lipesc de mine si intorc capul spre,Chaos.
-Chiar asta ar spune,afirm si maleficul imi face cu ochiul.
Dupa ce flacara de la lampionul Herei abia se mai vede cum pâlpâie in abis,vine rândul lui Hades sa spună ce are pe suflet.
-Spre deosebire de mine si cei născuți inaintea mea,restul ce au apărut pe lume dupa mine,s-au născut cu magia deja descătușata. Iar daca pe atunci nu știam ca prin venele noastre curge sangele unui titan,noi tot am reușit sa ne facem propriul Rai. Insa...de cand magia face parte din viata noastră,casa de nebuni,a devenit un paradis. Unul de care doar noi ne bucuram și pe care doar noi il înțelegem. Dar de multe ori soarta si-a băgat nasul in Raiul nostru,iar de fiecare data cand a facut-o ne-a pus bete-n roate si nu de puține ori a reusit sa ne transforme Paradisul in Infern. Doar ca atunci cand tu ai dispărut,ea a reusit sa lovească atat de tare in noi,incat lumea noastră s-a cutremurat atat de puternic,ca a devenit ruine. Agonia infernala ne-a ars din temelii,Tartarus...insa...cu timpul...datorita micutului zeu ce ni l-ai lăsat in grija,am învățat din nou sa zâmbim. A fost greu...dar n-am avut încotro. A trebuit sa mergem înainte. A trebuit sa invatam sa trăim și cu durerea-n suflet. Dar cu toate ca putem sa supraviețuim chinului,imi doresc sa te întorci mai repede acasă,Tartarus...vreau sa traim din nou in Paradis,spune infernalul si da drumul lampionului de hârtie. Nu imi pot imagina prin ce treci tu,fratioare,dar cu siguranță chinul tău e de un infinit mai mare decât al nostru,continua cu o voce ce tremura putin pe final si nu imi dau seama dacă o face de durere sau de ciuda. Stii ca mereu am urat neputinta?intreaba retoric. Ei bine...acum o urăsc cu inversunare. O fac cu tot sufletul din mine,fiindca nu am găsit nici pana in ziua de astazi o cale de a creea o punte între noi si tine ca sa te scoate din Tartar.
-Dar intr-o zi...intervine Cronos in discuție si il intrerupe pe Hades. Intr-o zi calea o sa se formeze si o sa deschidă drumul mult așteptat...
Toti întoarcem deodata capul spre el și il privim chiorâș.
-Ce?intreaba titanul făcând pe prostul cand vede toti ochii tintiti spre el.
-Cum ce?intreb suspicioasa. De ce ai zis asa ceva?
Ridica din umeri.
-Pentru ca asta v-a spus Tartarus,nu?raspunde cu o întrebare. Eu doar va readucem aminte si va dădeam speranța,continua si pufnesc.
„Știe ceva ticalosul...sunt sigura ca știe. Tonul vocii lui a fost prea profund. A reusit sa-mi ridice tot parul pe mine si sa-mi zdruncine cu putere interiorul. Am știut tot timpul ca ascunde ceva,iar acum mi-a confirmat lucrul asta. Insa cum sa-l fac sa vorbeasca cand știu ca intunericul o sa-l incatuseze si pe el dacă dezvăluie ceva?"
Cu întrebarea asta rulandu-mi in minte,oftez zgomotos si o las balta cand nu ii găsesc nici un răspuns. Le cer si celorlalți sa imi urmeze exemplul,fiindca nu exista nici o șansă ca titanul absolut sa dezvăluie un lucrul ce aparține viitorului,iar cand spiritele se liniștesc cat de cat,il rog pe Chaos sa zică ce are de spus.
Ranjeste ca un drac si priveste cu ochi salbatici spre marea de întuneric.
-Teroristule dracos...haraie din adancul gatului. Nu stiu cum o sa facem posibila apariția ta,fiindca din câte vezi nu am gasit inca o soluție la problema porților închise,iar ticalosul de Cronos dupa cum vezi nu o sa ne spună nimic,fiindca asa este el. Un nemernic autentic.
-Multumesc,spune titanul si un zambet crud ii curbeaza buzele.
Chaos isi da ochii peste cap si continua.
-Dar Tartarus...egal ca eliberarea ta o sa vina din partea noastră sau ai sa găsești singur calea spre noi,eu simt ca mult nu mai este pana cand ai sa reușești sa te întorci acasă. Acum fiecare poate sa ma considere nebun,dar pana la urma facem parte dintr-o familie ce nu are toate țiglele pe casa,nu?intreaba râzând sinistru. Dar iti aduci aminte ca timp de 10 ani m-ai constrans ca sa nu pot spune nimic despre ceea ce avea sa vina asupra noastră dupa nașterea ta?intreaba retoric. Acum vin și mai adaug cateva exemple la cel dintâi. Pateras,spre exemplu a stat cu mama 10 ani in Iad. Nyx la randul ei a fost chinuita de ticalosul de Apollo tot 10 ani. Spune-i cum vrei...filling sau al șaptelea simt,dar știu ca mult nu o sa mai dureze pana cand o sa-ti simțim prezenta în casa,teroristule.
Cand aud vorbele ce ii parasesc buzele lui Chaos,inima mea nebuna incepe sa o ia la sănătoasa,iar pulsul sa-mi zvacneasca in urechi.
„Imi doresc atat de mult ca tot ce spune si simte sa fie chiar purul adevar. Imi doresc ca iadul asta sa se termine. Imi doresc din tot sufletul ca jumatatea mea sa se intoarca,acasă."
Dupa ce maleficul elibereaza lampionul,Styx isi drege de cateva ori glasul,apoi inspira cu putere.
-Tartarus...timpul si soarta pot schimba totul in jurul nostru,dar niciodată nu o sa poată face nimic in privința iubirii absolute ce ne curge tuturor prin vene. Noi cu totii o sa te iubim pentru eternitate,dar imi doresc mult sa găsești drumul cat mai repede spre casa...imi doresc sa putem zambi din nou din tot sufletul,Tartarus. Imi doresc...sopteste si elibereaza lampionul. Imi doresc ca viata sa ne fie din nou in totalitate o binecuvântare.
Un oftat la unison vibrează in aer imediat după ce ultimul cuvânt i se desprinde lui Styx de pe buze si cu toții întoarcem capul spre mama și pateras.
Titanul il tine pe Hypnos in brate,iar ea strange lampionul între degetele ce-i tremura incontrolabil si inima mi se ghemuieste de durere in piept cand o vad cum vrea sa-și inghita lacrimile ca sa poată vorbi.
-Tartarus...suspina si emoțiile ei copleșitoare ajung pana la mine,iar golul ce il simt de dimineata in piept se casca mai mult in clipa asta.
Incep sa-mi musc buzele pe rand si clipesc des încercând sa alung lacrimile ce imi incetoseaza privirea.
-Nu pot sa iti descriu chinul ce imi tine sufletul in agonie de cand ai dispărut,dar îți înțeleg alegerea. Chiar daca ai stiut ce lași in spatele tău o data cu dispariția ta,iti înțeleg perfect acțiunile. De fapt...cu toții o facem,spune cu lacrimi curgandu-i șiroaie pe obraji. Unii dintre noi chiar au ajuns pana in punctul in care au renunțat la tot pentru jumatate sau pentru vreun terorist. Chiar si eu am facut-o,dar putem la fel de bine sa ne aducem aminte de Seth si Sandra,zice si intoarce privirea rosie din cauza plânsului spre dracusorul si nebuna lui. Seth nici macar nu a gandit-o cand a sărit în fata Sandrei ca sa o apere. La fel cum a facut si Sirius cand a trebuit sa intre in haos. Nu a interesat-o ca exista sansa sa dispară definitiv,atat timp cât sfârșitul ei insemna continuitatea noastră. Sau putem sa ne aducem aminte de Hera cum a trecut linia de finish in prima ei viata,fiindca zeita a facut sacrificiul suprem. Ori cum a fost in cazul lui Max cand a încasat fulgerul pentru ea si a murit. Sau cum a fost in cazul meu cand mi s-a dat sansa sa-l intorc din moarte. La fel cum a fost si in cazul lui Styx ce a sărit inaintea fulgerului destinat lui Dan sau in cazul lui,Dan cand a trebuit sa traverseze raul ca sa poată intra dupa,Styx in gardini. Adevarul e Tartarus,ca toți am sacrificat si o sa mai sacrificam multe de-a lungul eternității noastre pentru ceea ce iubim. Datorita iubirii absolute noi nu mai gândim,ci acționăm exact asa cum ne dictează sufletul. Suntem in stare sa facem imposibilul,posibil pentru cei ce ne bat in piept,dar asa cum fiecare dintre voi e capabili sa faca orice pentru jumatate sau pentru copii lui,asa eu si Max am face totul pentru voi. Insa in cazul tău,Tartarus...iarta-ne ca nu putem face nimic,suspina si clipesc des ca sa imi limpezesc privirea plina de lacrimi. Sau poate putem,dar inca n-am găsit noi portita de salvare,continua cu voce inecata si degetele incep sa-i tremure mai tare din cauza emoțiilor.
Un suspin ascutit ii iese printre buze cand da drumul lampionului si il urmărește cu privirea trista cum se pierde in intuneric.
-Poate multe dintre deciziile ce le luam nu aduc întotdeauna fericirea pentru cei din familie,dar asa cum prea bine știm,noi suntem un neam de imperfecti. Facem exact ce ne dorește sufletul fără sa mai gândim dacă acțiunile noastre deranjează pe cineva. Suntem într-adevăr putin defecti,dar am învățat sa ne acceptam și sa ne iubim dincolo se limite,sopteste mama cu durere in glas. Eu...indiferent de ce o sa faceți am sa va iubesc pe toți necondiționat. Dincolo de toate plăcerile si de păcatele voastre. Mereu am sa o fac.
Isi șterge lacrimile,apoi se intoarce cu fata spre pateras,iar titanul isi trece un brat in jurul taliei ei. Mama isi baga nasul in pieptul lui si bufneste intr-un plans cu suspine. Privesc cu durere toata scena din fata ochilor și simt sufletul cum se sfasie in mine.
„Nici unul dintre noi nu o sa mai fie complet pana cand,Tar nu o sa se intoarca acasă..."
Imi sterg lacrimile cand privirea imi devine tulbure,iar cand suspinele mamei se potolesc,se retrage din îmbrățișarea lui pateras si il ia pe Hypnos in brate. Titanul face sa apara un lampion intre degetele lui,iar flacara dinauntru se aprinde fără ca pateras sa invoce focul,apoi privirea lui chihlimbarie se muta pe intunericul absolut de dincolo de prăpastie si pentru cateva clipe se uita în bezna nopții fără sa scoată un cuvant.
-Pentru mine mereu ai fost lumină,deși ești titanul întunericului. Dar prezenta ta,mie îmi lumina sufletul si imi facea inima sa zâmbească. Am făcut niște draci de copii,dar dacă de fiecare data cand ingerasul imi năștea un terorist,spuneam ca el este dracu pe pamant,ei bine...acum pot sa declar ca nici unul dintre voi nu e mai breaz,spune titanul meu si băieții rad usor in barba. Sunteti cu toții niște împielitati si mi-ati mancat sufletul cu toate nebuniile ce le-ati facut. Uneori in sensul bun alte ori in sensul mai puțin bun,dar indiferent de situație mi-a plăcut sa ma mâncați...inca imi place. Mi se trage de la împielitata ce v-a dat naștere. Ea avea o placere in a-mi manca zilele cu o pofta nebuna,continua si de data asta mai multe chicoteli vibrează in aerul umed și rece ce ne înconjoară.
Buzele lui pateras se arcuiesc usor,iar flacarile din ochii lui devin sălbatice. Priveste cu intensitate neantul intunecat si pamantul il simt cum începe sa vibreze sub picioarele noastre.
-Insa darul asta il am si eu. La randul meu reusesc sa mananc ziele altora,mai ales pe ale lui Cronos. Se pare ca toate se sparg in capul lui,surade,dar o face pe un ton crud. Stii? Nu e prima data cand vin aici. Am coborât de multe ori încercând sa deslușesc misterul ce se invarte in jurul acestei zone. Ba la un moment dat chiar am vrut sa arunc abisul in aer.
Ochii tuturor se maresc de surprindere cand auzim ce spune,insa el continua sa zică mai departe ce are pe suflet,fără sa ne ia în seama mirarea de pe chip.
-Stii cine m-a oprit?intreaba,iar Cronos chicoteste pe un ton demonic. Exact,agori mou!pufneste titanul meu. Ticalosul de Cronos!
-Ticalosul dracului!maraie Hypnos si toti bufnim in ras cand auzim veninul din glasul micutului.
Pateras rade intunecat si ii face cu ochiul brunetelului ce ii tine mereu partea,apoi privirea lui se intoarce înapoi spre neant.
-Deci...pe lângă faptul ca suntem nebuni si ticăloși,pot spune ca într-adevăr suntem si niște ghimpi in coaste atunci cand ne dorim,iar tu,agori mou ai reușit performanta de a ne manca pe toți cu fulgi cu tot.
Inspira adanc,iar de data asta un zambet usor ii ridica colturile gurii,in timp ce ochii ii ard intr-un mod nerăbdător.
-Imi doresc sa apari cat mai repede acasă,pentru ca vreau sa continui ceea ce ai început...si vezi ca ai de recuperat deja sase ani de zile,teroristule,chicoteste ultima parte,dar eu simt unda de tristețe din spatele rasului sau.
„Sase ani...si ma intreb...oare cati o sa mai treacă pana cand ai sa apari? Sincer...imi doresc ca maleficul sa aiba dreptate si sa te întorci cand se împlinesc cei 10 ani de Iad,dar daca ar fi după mine,eu te-as vrea acum alături de noi. Te vreau,Tar...te vreau cu toata fiinta mea si cu tot sufletul din mine. Am sa continui sa te vreau la nesfârșit."