Datorită ție 🔞 Vol 11

Capitolul 19

 Tartarus:
 In urma cu 3 luni...
 
De cand Nemesis s-a nascut,niciodata nu i-am darut altceva inafara de flori și biletele prin care imi jur iubirea,începând întotdeauna cu cele doua cuvinte,datorita ție. Insa astazi m-am gândit sa ii fac o surpriza și nu pentru ca e ziua ei,ci pentru ca e a mea.
Asa ca...uita-ne la Acropole deși nu e august,dar l-am rugat pe titanul meu preferat sa-mi faca pe plac si anul asta sa ne juram iubirea de ziua mea. Iar pentru ca nu poate sa-mi refuze nici o placere pentru ca prin nu stiu ce minune,am putut sa urc alături de Eris si Ares pe piedestal si am devenit slăbiciunea lui,chiar daca din cauza mea a ajuns o data în Iad,se pare ca lucrul asta nu contează pentru el.
Datorita iubirii ce ii curge prin vene,a reușit sa ma ierte si sa ma pună la loc de cinste in sufletul lui. Dar nu stiu daca as mai sta acolo daca ar știi cu adevărat de ce mi-am dorit sa ne juram astazi iubirea si nu in August. Cu siguranta ar lua-o razna daca ar afla.
Stiu ca tradiția cu jurămintele a plecat de la el,iar toti din familie se bucura cand vine acest moment,insa sa juram de ziua mea e de fapt un pretext,fiindca de curând mi s-a deblocat o imagine a viitorului ce nu a arătat deloc bine.
Am văzut momentul în care urmeaza sa dispar,iar el e foarte aproape de mine. Peste cate luni mai exact nu am sa mai fiu aici,iar lucrul asta m-ar fi făcut sa ratez jurămintele din August.
Cumva,prin nu stiu ce minune,intunericul meu a decis sa imi arate o scena a decăderii mele,iar timpul din imagine era chiar anul in care ne aflam acum. Si mi se rupe sufletul pentru ca peste câteva luni zambetele de pe buzele lor sa sa dispara,insa nu am ce sa fac.
Am văzut motivul ce reuseste sa ma incatuseze cu totul și nu am cum sa-l evit.
Dacă ar exista o alta cale de a salva situația as urma-o,dar din păcate nu  exista.
Anul asta toti o sa intre alături de mine si de Nemesis in Iad,dar ceea ce imi da putina speranța că o să rămână cat de cat pe linia de plutire,este el...copilul nostru. Am zis ca un nou membru,e o binecuvântare pentru familia mea si imi doresc ca nestemata noastra pe langa binecuvântare sa le fie si forta ce sa le dea putere de a rămâne în picioare pana am sa reusesc sa gasesc o cale de a ma întoarce acasă.
Acum insa nu despre asta e vorba aici. Acum singurul lucru ce contează este prezenta lor de care vreau sa ma bucur din tot sufletul.
Stam cu toții adunati in cerc si așteptăm sa înceapă jurămintele,iar primul ce pasesc in interior este titanul vieții mele alături de ingerasul lui. Ingeras,din care am luat naștere eu si prima generație de teroristi.
Cand se opresc in mijlocul cercului isi trec privirea peste noi si atat iubirea cat și mandria ard in ochii lor.
Zambesc.
Iubirea lor a fost scrisa în stele de dinainte sa apara amandoi pe acest pământ,iar datorita ei si a sângelui ce ii curge lui pateras prin vene,am ajuns cu toții sa fim nemuritori.
Oceanus e titanul din care cu toții ne tragem si de la el avem darul nemuririi. El este principalul responsabil de magia din viata noastră,dar pe langa el mai este și Cronos.
Cei doi frati au legătură directa cu noi,iar dacă Oceanus ne-a darut imortalitatea cand l-a creat pe pateras,Cronos s-a legat de noi prin intermediul,Herei ce ii e jumatatea.
Sora mea Hera ce sta pe margine fiindca ea si titanul ei nu participa la juraminte,il tine pe Aris in brate si vorbește cu Nyx,fiindca nici blonda nu isi jura iubirea la Acropole. Apollo o duce în Delos cand isi renoiesc jurămintele.
Zambesc in coltul gurii cand il vad pe Oceanus cu cata mandrie isi priveste baiatul si inima creste in mine. E de nedescris ceea ce ma face sa simt familia mea nebuna. Sa ii vad pe toți la un loc bucurandu-se alaturi de noi,cei ce ne juram iubirea la Acropole,e un sentiment de bucurie absoluta.
Ma bucura fericirea din ochii lor si zambetele ce le curbeaza buzele. Ma bucura rasul micilor teroristi ce se ne fac poze sau filmează de pe margine. Thavma a lui Apollo arunca scantei de foc spre noi ca sa poată face Selene poze cat mai faine. Iar daca Thavma știți ca e fata lui Apollo si a lui Nyx,iar Charon a lui Thanatos si a Andrei. Atunci faceti cunostinta cu Atlas si Selene ce sunt nepotii lui Eris si a lui Enzo. Atlas e baiatul lui Cronos D'Angelo si a Dhaliei,iar Selene,e fetita lui Venus si a lui Andreas,iar Aris știți deja ca e baiatul lui Arthemis si a lui Arion.
Revin cu privirea asupra lui pateras si imi strang bratele in jurul lui Nem atunci cand titanul ii prinde mamei obrajii in palme si toți incepem sa-i privim nerăbdători.
-In urma cu un secol,tot intr-o zi de iarna,pe când aveam 5 ani,am întâlnit privirea unui ingeras ce mi-a dat lumea peste cap,surade titanul. A fost prima data cand am simtit ca ma pierd in ochii cuiva,spune si se apleaca sa o sarute tandru pe buze. A fost prima data cand interiorul mi s-a zguduit si tot prima data cand am simtit cum pământul imi fuge de sub picioare,sopteste prinde sărutări si vad ochii mamei cum se umezesc. De atunci și pana in ziua de astăzi continui sa am aceleasi trairi de fiecare data cand iti privesc verdele angelic,psychi mou...iar daca de mult iti promiteam ca am sa te caut in fiecare viata si am sa te iubesc in toate...astazi nu mai e nevoie sa o fac pentru ca eternitatea o avem la dispoziție și datorita ei am sa fiu alaturi de tine pana la sfarsit,ingeras,zambeste si din nou o saruta. Se agapo,i misi mou psychi. Pánta to ékana kai pánta tha to káno. (Te iubesc jumatatea sufletului meu. Mereu am facut-o si mereu am sa o fac)
Mama zambeste printre lacrimi si ii prinde la randul ei obrajii lui pateras in căușul palmelor. Titanul isi lipeste fruntea de a ei si o saruta pe vârful nasului.
Ochii lui Ares sclipesc cand ii vede gestul titanulul,in timp ce de pe buzele lui Seth se desprinde un chicot de fericire. Fetele zambesc cu gura pana la urechi,iar eu imi imprim imaginea lor pe retina.
Titanul pe care il idolatrizez isi strange ingerasul in brate si o saruta cu toata iubirea ce zace in el.
Zambesc.
Ii iubesc pe amandoi ca pe ochii mei din cap si sunt singurul dintre frati ce le-a si văzut povestea de la inceput nu doar o știe din povesti.
Le-am văzut tot trecutul si viitorul pana intr-un anumit punct si da,in astfel de cazuri chiar pot sa ma consider norocos pentri ca puterea imi oferă o astfel de abilitate. I-am văzut pe amandoi cum au crescut impreuna si cum s-au iubit pe ascuns. I-am văzut si cum au ajuns pe culmile paradisului,dar și cum s-au băgat singuri in infern. Insa am văzut si momentul în care s-au regăsit si inpreuna i-au pus capat Iadului in care au trăit timp de 10 ani. Iar daca mama susține ca pateras e motorul ce o tine in viata,pot sa zic ca pateras o considera pe ea refugiul lui. Am văzut ca atunci cand lucrurile o iau razna,pateras isi găsește atat alinare cat si putere in bratele ei. Ce pot sa zic? Ca intr-adevăr parintii mei se completează perfect si reusesc sa mențină balanta în echilibru indiferent de situație.
Oftez cand mintea mi se blocheaza pe cuvântul,balanta si gandul imi zboară din nou la faptul ca in scurt timp urmeaza sa o dau peste cap. Si daca sunt in regula cu lucrul asta,ceea ce imi da batai de cap este faptul ca nu stiu ce am sa las in urma mea,dar sper ca nici unul dintre ei sa nu clacheze.
Imi doresc sa nu o ia razna cand o sa dam piept in piept cu soarta.
Redevin atent la ceea ce se întâmplă in jurul meu cand simt palmele calde ale lui Nem cum se strang peste ale mele si privirea mi se focuseaza din nou pe părinții mei. Il vad pe pateras cum șterge incet lacrimile de pe obrajii manei,iar ea zambeste usor in coltul gurii.
-Nimic din ceea ce urmeaza sa-ti spun nu este nou,Max...dar tin sa le zic inca o data,surade si se întinde cat sa-si treacă usor buzele peste ale lui,apoi continua. Iti mulțumesc pentru ca de cand ma stiu ai fost alături de mine,cu excepția celor 10 ani,dar și atunci te simțeam chiar daca nu eram fizic unul lângă celalalt,zice si pentru o fractiune de secunda cipul lui pateras e străbătut de chin.
"Asa cum am zis...Iadul nu e un loc strain pentru ai mei..."
- Iti mulțumesc pentru magia ce ai adus-o in viata noastră,chiar daca o data cu ea si durerea a devenit la fel de mare precum e fericirea ce domnește in casa noastra. Insa asta e viata,continua pe un ton resemnat in timp ce ridica usor din umeri. E împărțită in parti bune si mai puțin bune,important este sa rămânem uniti ca sa reușim sa depășim mai ușor aceste momente de cumpana. Iar lucrul asta il știu de la tine. Tu esti cel ce ne da incredere atunci cand ne este greu si tot tu esti cel ce ne susții atunci cand noi nu mao reușim nici macar sa facem un pas înainte. Tu esti cel ce ne da putere si cel ce ne-a învățat ca nimic nu este imposibil. Tu,Max Chronis esti stâlpul nostru de susținere si motorul ce ne tine in viata,iar eu iti mulțumesc pentru ca sunt norocoasa ce iti e jumatatea sufletului. Si iti mulțumesc pentru familia minunata ce am ajuns sa o avem,zice si isi lipeste buzele de ale lui,apoi il saruta lung. Ya tebya lyublyu,continua,iar soapta i se pierde printre saruturi. Mereu am facut-o si mereu am sa o fac,Max. Pana la sfarsit.
Zâmbetele ne luminează tuturor fata cand titanul o ridica in brate si preia controlul asupra sărutului.
In timp ce pateras ii devorează gura mamei,teroristul de Max alaturi de Cronos intra in cerc si ii stropesc cu șampanie,iar aplauzele si fluierăturile stapung aerul rece ce ne înconjoară.
Dupa ce mama si pateras isi reiau locul,vine rândul lui Ares si a lui Cleo sa isi jure iubire,apoi a lui Seth si a Sandrei,iar dupa ei...rand pe rand toti teroriștii din linia întâi intra in cerc si isi reînnoiesc jurămintele. Cand ne vine si noua rândul,o intorc pe Nem cu fata spre mine si o salt în brate,iar ea imi înconjoară gatul strans cu bratele si isi înfășoară picioarele in jurul taliei mele. Intru in cerc si imi privesc zeita in ochii ce ii sclipesc ca doua nestemate,iar ai mei sapa atat de adanc in ai ei,incat reușesc sa ii vad pana si lumina sufletului.
Zambeste si incepe sa se joace cu șuvițele mele de par in timp ce așteaptă sa incep jurământul.
-Nem...datorita ție sufletul meu este intreg,spun si intind capul,apoi o sarut pe gura.
-Tar...datorita ție eu zambesc in fiecare zi.
Si chiar o face. Zi de zi. Si ma bucur sa o vad fericita. De fiecare data cand o face imi bucura sufletul,la fel cum o face si in momentul de fata,pentru ca buzele ei se curbeaza intr-un zambet atat de frumos incat imi taie respiratia.
Ii memorez chipul pana cand suflu imi revine la normal si imi intiparesc pe retina fiecare trăsătura angelica a chipului ei.
-Tar...sopteste in timp ce isi intinde capul si ma saruta pe vârful nasului,iar eu imi aduc aminte ca trebuie sa respir si ca trebuie sa continui jurământul.
Dacă celelalte jumatati isi declara iubirea pe rand,eu si Nem o facem impreuna datorita jocului ce il jucam de cand ea avea câțiva anișori.
Inainte de a spune următorul juramant,ii astup gura cu a mea si o sarut cu toata iubirea ce i-o port,iar cand rup sarutul,chicoteste suav.
-Nem...datorita ție am construit Raiul in abisul ce zace in interiorul meu,soptesc aproape de buzele ei.
Inspira adanc si pentru o secunda vad durerea cum ii apare in ochi,dar o alunga imediat ce clipeste si isi curbeaza din nou buzele intr-un zambet ce imi taie respirația.
-Tar...datorita ție,sufletul meu se bucura de îmbrățișarea jumatatii lui.
Inghit in sec cand o aud.
„Dar nu o s-o mai faca pentru mult timp...eu fizic nu am sa mai fiu lângă tine ca sa-ti dau îmbrățișarea ce te ajuta să respiri.”
Mi se strange inima in piept si incepe sa bata dureros din cauza gândului ce mi se invarte in cap,dar ma forțez ca vocea sa nu-mi trădeze emotiile interioare si nici suferinta atunci cand deschid gura sa-i jur mai departe iubirea.
-Nem...datorita ție,inima imi bate în piept.
-Tar...datorita ție,trupul meu tânjește dupa al tău.
Chicoteli se aud in jurul nostru imediat ce cuvintele ii părăsesc buzele si ii fac cu ochiul păcătoasei mele.
-Nem...datorita ție,pielea mea poarta parfumul dulce al pacatului,zic si incepe sa rade ca o dracoaica,iar scantei diabolice ii aprind ochii angelici.
 Stiu ca e pe cale sa spună un juramant incarcat de dorinta,dar nu una pura,ci una intunecata si murdara,asa cum ne prinde pe noi bine.
Pana la urma familia din care facem parte a demonstrat ca indiferent de cum se comporta,ca sunt ingerasi sau monștrii,nebunia din capul lor e ridicata la un nivel atat de inalt incat o minte îngustă nu are cum s-o înțeleagă vreodata.
Putini inteleg ca iubirea te accepta cu toate defectele si cu toate calitățile deopotrivă. Ca iubirea accepta imperfecțiunile si in ele o sa vadă mereu frumosul. Pentru ca iubirea accepta faptul ca nimeni nu este perfect,insa mulți tind sa schimbe partenerul dupa placul lui ca sa-i satisfacă propriile dorinte,dar iubirea nu o sa faca niciodata asa ceva.
Iubirea nu o sa încerce sa schimbe pe nimeni fiindca ea nu are ego. Ea pur și simplu exista ca sa înțeleagă,sa aline,sa mangaie,sa susțină si sa se arunce în gol dacă este nevoie. Iubirea o sa faca mereu tot ce ii sta in puteri ca sa fie totul bine și tot ea e cea care te face sa te bucuri de cele mai mici placeri ale vieții sau de cele mai întunecate dorinte. Fiindca iubirea se simte si se trăiește. Iubirea nu se învață si nici nu se da la schimb. Iubirea nu este: te iubesc pentru ca o faci și tu. Iubirea este: te iubesc pentru ca asa vrea sufletul. De aici și vorba: bărbatul trebuie sa fie puțin mai frumos decât dracu si cu toate astea fiecare femeie vede frumosul in partenerul ei. Dar in familia noastra nu se pune problema de asa ceva si acum o sa ziceți ca sunt un arogant,dar nu ma interesează. Insa membrii Chronis nu doar ca știu cu ce se mănâncă iubirea absoluta,dar mai suntem si dați dracu de frumoși. Insa...revenind la iubire...familia Chronis se infrupta de ani de zile din ea si o savurează in fiecare clipa pe deplin. Exact asa cum o fac si eu in momentul asta cu Nemesis.
-Tar...datorita ție,eu știu cum arata pacatul,dar si ce gust are,spune pe un ton dulce și ranjesc. Imi clatesc ochii zilnic uitandu-ma la el ca vrajita si ma bucur de atingerea lui atat pe timp ce zi cât și pe timp de noapte,continua si ii fac cu ochiul. Tu,păcătosule m-ai făcut sa trec de toate limitele si mi-ai arătat ca dincolo de ele,exista o lume nesfârșită. O lume in care doar pe tine te respir si doar alaturi de tine am ajuns sa ma bucur de orice plăcere se afla in ea. Vreau sa-ti spun ca langa tine totul e perfect,Tar...chiar și intunericul. Un intuneric ce pe mine nu ma sperie,fiindca datorita lui am ajuns sa simt cele mai puternice emotii si cele mai frumoase trairi. Datorita tie am înțeles ca,dacă nu ne-am lasa purtați de val si nu ne-am pierde în nebunie,existenta nu ar mai avea valoare. Dacă nu ne-am bucura dincolo de limite atat de iubire cat si de păcat,viata n-ar mai avea nici un farmec. Pentru ca nu contează cât e de lunga e eternitatea noastra,daca nu ne creăm amintiri de neuitat, imortalitatea devine un lucru fără de culoare. Dar...datorita ție,eu nu trăiesc în nuanțe de gri si pentru asta iti mulțumesc si te iubesc. Te iubesc la nesfârșit,Tar.
„Si exact despre asta vorbeam mai devreme. Nu contează dacă ne aratam partea luminata sau intunecata dinauntrul nostru...mereu o s-o facem la un cu totul alt nivel. Ăștia suntem noi. Cei ce se iubesc absolut indiferent dacă sunt pe cele mai înalte culmi ale paradisului sau in cele mai adânci si înflăcărate locuri ale infernului.”
O privesc cu drag în timp ce imi trântește un zambet de milioane si imi strang bratele mai tare in jurul ei. Deschid gura si las sufletul sa vorbeasca in locul meu,pentru ca ceea ce urmeaza sa-i spun,e deflaratie de la sufletul pentru sufletul.
-Nem...datorita ție,am ajuns sa trăiesc orice clipa la intensitate maxima. Datorita ție,ma arunc dincolo de prăpastie fără ca măcar sa ezit. Datorita ție,eu nu ma intreb daca un lucru e moral sau imoral ori daca e corect sau greșit,fiindca orice as face,tu mereu ai sa îmbrățișezi atat intunericul cat si lumina din mine. Datorita ție,am ajuns sa fac cele mai nebune lucruri si tot datorita ție n-am sa regret nimic din ceea ce urmeaza sa mai fac,zic iar ultima parte ii intuneca ochii semn ca o s-o bufneasca plansul imediat. Datorita ție,indiferent de cat de grea sau spinoasa o sa ne fi calea,am sa găsesc mereu o soluție de a te feri de tot ce e rău si am sa iau mereu asupra mea tot greul,insa...im cazul im care am sa las la un moment dat o parte din el pe umerii tai...sa ma ierte fiindca n-am s-o fac intentionat,spun si lacrimile incep sa-i curga șiroaie pe obraji.
Linistea se lasa peste noi si respiratia tuturor se opreste in gat.
„Cumva trebuie sa le dau de înțeles ca se apropie ceva si totodata sa le transmit speranța. Trebuie sa înțeleagă ca nu o sa fie un capăt de lume disparitia mea și ca orice obstacol pus în calea noastra e acolo cu un scop,iar acel scop este de a ne face mai puternici.”
-Nem...soptesc cand incepe sa suspine si o las jos din brate.
Ii prind obrajii in palme si cu degetele mari ii sterg incet lacrimile ce imi rup inima când vad cum ii pătează pielea.
-Nem...indiferent de ce ne rezerva viata,eu am sa continui sa te iubesc,zic si din nou privirea i se tulbura. Pe toti am sa va iubesc,continui si ii sterg inca un rand de lacrimi. Am sa va iubesc la nesfârșit...
-Bun!tuna vocea lui pateras si ridic privirea,apoi imi țintesc ochii in ai lui. Ce dracu tot îndrugi acolo,agori mou?intreaba si se desprinde de mama,apoi intra in cerc si se apropie de noi.
Nemesis incepe sa tremure si durerea ce o simt inauntrul ei,ma face pe mine praf.
Desi chinul ma schingiuie pe dinauntru,imi indrept umerii și privesc titanul ce se apropie de noi cu o sprânceană ridicata.
-Explica,agori mou,imi cere cand se opreste in spatele lui Nemesis si un nod imens mi se formează în gat.
 Ochii imi fug in toate direcțiile si ii vad pe ai nostri cum se uita la noi cu teama.
Inghit cu dificultate,apoi oftez zgomotos inainte de a vorbi.
-S-a demonstrat ca in familia noastră,Iadul are o placere in a ne chinui,nu?intreb si deși toți sunt împietriti,reușesc sa aprobe cu o mișcare a capului. Atunci...ma gândesc ca sunteți conștienți ca nu o sa ne ierte nici pe noi,asa-i?continui si cateva icnete ajung la urechile mele.
Inspir adanc si imi intorc privirea spre pateras ce continua sa imi cerceteze chipul in amănunt.
-Indiferent prin ce ne e dat sa trecem,trebuie sa rămânem puternici,nu?il intreb,dar nu răspunde.
Continua sa ma priveasca in tacere.
-Asta facem noi pateras...rămânem puternici in agonie,asa-i?insist si titanul ofteaza.
-Asta facem,dar impreuna,catadicseste sa răspundă intr-un final. Iar daca voi decadeti,noi va urmam si ne ajutam unul pe celalalt ca sa ieșim din chin.
„Mda...asta nu o sa fie valabil în cazul meu si a lui Nemesis. De fapt o sa fie valabil doar in cazul ei. Eu am sa ma hrănesc cu toate amintirile in lipsa voastra si o sa-mi iau forta necesara din ele ca sa razbat iadul de unul singur sau ca sa-mi fac rai din el.”
-Putem sa vorbim puțin,Tartarus?ma intreaba pateras si imi cobor privirea pe Nemesis.
Ii sterg inca un rand de lacrimi,apoi o sarut pe frunte.
-Linisteste-te psychi mou,totul o sa fie bine,soptesc si se agata de gatul meu de parca as fi colacul ei de salvare.
„Si da...într-adevăr sunt colacul ei de salvare...dar trebuie sa învețe sa supraviețuiască in lipsa mea. Trebuie sa înțeleagă ca dispariția mea,e salvarea ei. Fiindca eu am sa lupt pentru ea pana la ultima mea suflare,dar daca într-adevăr ceea ce am văzut e varianta corecta a viitorului,atunci o sa trebuiască sa ma sacrific pentru ca soarta o sa închidă la un momente dat toate drumurile in fata mea,iar sacrifiul rămâne ultima noastra sansa de scapare. Si nu...nu o sa-mi pără rau de nimic,fiindca pentru ea am sa dau totul si am sa îmbrățișez partea grea a iubirii. Am sa accept incatusarea cu inima deschisa si n-am sa regret nimic. Singurul regret pe care l-as avea,ar fi daca n-as renunta la mine de dragul ei.”
Inspir si expir profund cand durerea din mine e amplificata de cea din ochii ei si ma forțez sa ii zambesc. Ii magai obrajii si ii absorb atat frica cat si teroarea ce ii curg prin vene,apoi cand toti ai nostrii rup distanta si se strang in jurul nostru,o imping pe Nem in bratele lui Eros. Fratele meu o îmbrățișează cu putere și ma priveste abatut.
„De ani de zile Eros încearcă sa înțeleagă ce naiba urmeaza sa mi se întâmple,iar acum dupa fata pe care o are si-a cam dat seama. Ochii lui îndurerați imi dau de înțeles ca s-a prins in mare parte despre ce e vorba,chiar daca nu știe cu exactitate care e motivul principal,tot citesc in ochii lui de cuart faptul ca ziua aceea neagra se apropie cu pasi repezi de noi.
Imi mut ochii din ai lui cand nu le mai suport adoarea chinuitoare si intorc capul spre pateras cu inima facuta scrum.
„Am sa aduc cel mai mare Iad in viata alor mei,iar lucrul asta ma omoară pe transforma in cenușă pe dinauntru.”
-Mergeti acasă,venim si noi imediat,vorbește titanul si ridica o mana in aer cand vede ca are din nou intreaga mea atenție.
Pocneste din degete si toti dispar,apoi ochii lui inflacarati se îngustează cand se tintesc in ai mei.
-Imi explici ce ai vrut sa spui? Dar nu pe ocolite si nu cu vorbit in dodii,Tartarus,ma roaga pe un ton mult prea calm pentru focul ce ii curge prin vene.
Ridic usor din umeri și privirea lui devine una sălbatică.
-Agori mou...te sfătuiesc sa începi sa vorbești,imi cere cu ultima fărâmă de răbdare.
-Pateras...oftez si clatin incet din cap.
-Vorbeste fir-ar sa fie!tuna deodata vocea lui cand isi pierde calmul si ii simt nervozitatea cum se revarsa din el in valuri.
-Ce sa-ti zic?intreb si pufneste.
-Ce ar fi sa începi cu sfarsitul,imi sugerează. Daca suferi de amnezie iti readuc eu aminte,continua cu o urma de ironie in voce. Vreau sa știu de ce de la juraminte pline de iubire si pacatoase,ai ajuns la cele in care transmiți clar un mesaj de adio. Ce dracu știi,Tartarus? Ce Iad se apropie de voi?
Imi dau capul pe spate si de data asta oftez din tot sufletul in timp ce privesc cerul înnorat.
Ma gândesc la tot corpul meu ce e incatusat din cap pana in picioare si la cat de tare s-ar ingrozi daca ar putea sa-mi vada dungile negre ce imi pătează pielea. Probabil ar innebuni si daca i-as spune fără nici un ocolis ca în câteva luni n-o sa-mi mai simta prezenta prin apropierea lui si cu siguranta ar lua-o razna daca i-as spune tot ce știu.
-Tartarus...maraie si imi prinde fata in palme.
Imi indrept capul fiindca ma obliga sa-l privesc,iar cand ochii ni se întâlnesc,vad chinul cum arde in ai lui.
-Spune-mi ce dracu te așteaptă ca sa știu cum sa te ajut,imi cere si ii simt disperarea din glas cu toate ca tonul pe care il folosește vrea sa fie unul ce nu-i trădează amalgamul de emoții ce i s-a stârnit in piept.
-Uneori sa nu știi ce te așteaptă e cea mai buna varianta,pateras,raspund si pufneste iritat.
-In momentul asta imi vine sa-ti dau una dupa cap,agori mou!se rasteste la mine.
-Da-i drumul,il indemn pe un ton degajat.
-Daca ar ajuta cu ceva,as face-o. Dar asa...nu bătaia e soluția.
-Nu...nu este...dar nici comunicarea in cazul asta nu o sa funcționeze pateras,soptesc ultima parte si se incrunta.
-Inteleg ca nu ai dreptul sa imi spui exact ce naiba urmeaza sa se întâmple,dar fa cumva,Tartarus. Nu pot sa stau cu mâinile în san si sa pun capul liniștit pe perna cand jurământul tău ma face sa ma gândesc la cele mai infernale chinuri.
Imi infasor bratele in jurul gatului sau cand simt durerea cum continua sa facă prapad inauntrul lui si ma lipesc la milimetru de el.
-Indiferent de ce dracu o sa urmeze...trebuie...
-Trebuie sa ma duc dracu!ma intrerupe. Stiu asta,agori mou. Nu e prima data cand sunt târât pe fundul Iadului,asa ca termina cu prostiile si zi in pula mea ce urmeaza sa vina peste noi!
-Nu pot,raspund si incepe sa maraie.
-Te rup,ma amenință si chicotesc sinistru.
-Rupi pe dracu...raspund intr-o doară.
-Da...daca dracu raman tot eu,atunci am sa ma rup in mii de bucăți daca tu sau Nemesis o sa patiti ceva. Asa ca...fii înțelept si ajuta-ma sa nu o iau razna,agori mou. Altfel nu stiu de ce dracu sunt capabil sa fac.
Ii prind fata in maini cand vocea i se frânge pe final si imi trântește o înjurătură marca Chronis atunci cand ochii mi se aprind în cap.
-Sa nu îndrăznești!urla la mine in timp ce patrund in mintea lui.
-Iarta-ma!ii cer. Nu te pot lasa sa o iei razna...
-Am sa o fac Tartarus indiferent de timp!zbiara din nou si încearcă sa se elibereze,dar intunericul din mine il incatuseaza si il tine cu toata forta in loc. Nu pot sa cred ca imi ștergi amintirile!se rasteste enervat.
-Le înlocuiesc...soptesc cu parere de rau.
-Tartarus...imi spune de data asta numele cu durere în glas si lacrimile incep sa-mi curga pe obraji.
-Iarta-ma,suspin in timp ce înlocuiesc fiecare clipa a discuției noastre si pun în loc o conversație ce e destinata sa-l liniștească.
Ii spun in amintiri ca la final totul o sa fie in regula și ca dracul nu e asa negru precum i-a lasat impresia jurământul meu,apoi inchide ochii atunci cand ii ordon sa o facă,iar pana ii deschide,eu imi sterg lacrimile si ma intorc cu spatele la el.
-Mergem?intreb fără sa-l privesc.
-Acum ca am lămurit faptul ca o sa ajungem in Iad,dar ca la final reușim sa o scoatem ca de fiecare data la capat...da...putem sa mergem,raspunde si zambesc cu tristețe.
„Mda...totul o sa fie bine...dar asta doar pentru ca am eu speranța că asa va fi. Dincolo de toate durerile si chinurile...sper sa gasesc o cale de a curma intr-un fel sau altul Iadul ce o sa vina asupra noastra.”

*****