Datorită ție 🔞 Vol 11

Capitolul 13

Nemesis:
In urma cu 5 ani...

Stau in fund pe marginea lacului si privesc in gol. Am o săptămână de cand nu mai sunt eu. Din clipa în care am aflat ca ceva rău se apropie de noi,am ajuns sa nu mai pot dormi noaptea. Frica asta de necunoscut ma sperie îngrozitor,iar faptul ca Tartarus o sa pateasca ceva,ma nimiceste efectiv.
„Nu am cum sa stau cu mâinile în san! Nu am cum! Nu știu ce dracu o sa urmeze,dar nu pot sa stau degeaba! Nu pot astepta ca inevitabilul sa se produca fara ca măcar sa încerc sa-l schimb! Trebuie sa fac ceva!! Orice...as face orice...orice ar fi nevoie ca sa il știu la nesfârșit langa mine."
Ma prind cu mâinile de cap atunci cand gandurile incep sa se amestece intre ele si gem infundat cand durerea din pieptul meu din nou devine de nesuportat. Imi musc buza de jos cu putere si imi inabus un urlet cand agonia ma cuprinde,dar in schimb las lacrimile amare sa-mi curga pe obraji. In incercarea de a ma alina singura incep sa ma legan in spate si-n fata de parca as fi o nebuna,iar din cauza lacrimilor ce-mi împânzesc privirea,imaginea din fata ochilor mei devine de-a dreptul tulbure.
-Nu pot!!! Nu pot sa accept asa ceva!!!ingaim cu greu printre suspine.
-Ce nu poți sa accepți?aud vocea lui Eros venind de undeva din spatele meu si ma opresc din legănat.
Imi cobor mainile din par si imi acopar ochii. Bufnesc in plans cand ii simt bratul cum trece peste umerii mei atunci cand se pune langa mine pe iarba,iar de data asta incepe el sa ma legene.
-Nem...sopteste cu durere în glas. Ce e cu tine si cu Tar in ultima vreme?intreaba incet si imi inabus încă un urlet.
Imi vine sa-mi strig durerea cat ma tin plămânii,dar nu vreau sa fac o nenorocire in randul oamenilor. Cu siguranta as provoca un dezastru dacă as lasa chinul sa iasa din mine.
-Shhh...vino aici,imi cere si ma trage la pieptul lui.
Ii prind tricoul strans in pumni si imi ingrop fata în el,apoi incep sa bocesc cu suspine si ma cutremur în bratele lui.
-Nem...linisteste-te si hai sa vorbim,spune cu voce blândă.
Încerc sa inspir si sa expir adanc,dar tot nu reușesc sa ma liniștesc fiindca sunt pierduta în durere si nu pot sa opresc chinul ce imi da efectiv teroare si imi provoacă o durere cumplita ce reușește efectiv sa-mi taie aerul.
Eros isi strange bratele mai tare in jurul meu cand vede ca nu pot sa ma calmez,apoi lasa un val de putere sa-mi patrunda pe sub piele. Simt energia lui cum ajunge pana in cele mai adânci straturi ale fiintei mele,iar la un moment dat am impresia ca reușește pentru o clipa sa imi mangaie pana si sufletul. Puterea lui vine precum un balsam peste ranile mele interioare si chiar reușește sa instaureze calmul inauntrul meu,dar in schimbul linistei mele,Eros incepe sa tremure si un geamăt de durere ii iese printre buze cand facem schimb de energii.
-Futu-i! Ce naiba ai putut sa patesti de te doare atat de tare?intreaba cu respiratia greoaie.
Ridic privirea,iar in ochii lui de cuart vad agonia ce pana acum câteva secunde se afla in mine si vinovăția ma cuprinde imediat.
-Eros...nu trebuia sa faci asta,il dojenesc si rade sec.
-Serios?intreaba ironic. Dacă stăteam după tine,nu mai aflam nici la Pastile cailor ce naiba ai.
Oftez.
Imi prinde obrajii in palme si imi șterge usor lacrimile,apoi ma saruta pe frunte.
-Sunt bine,Nem...stai linistita. Acum spune-mi te rog ce ai?murmura cu buzele încă lipite de fruntea mea.
Imi duc o mana la inima când din nou incepe sa o ia razna si masez locul de deasupra ei.
Ma gândesc dacă sa-i spun sau nu ceea ce stiu,iar cand vede ca minutele trec și nu ii dau nici un răspuns,imi strange mai tare obrajii in palme,iar ochii lui incep sa sape adanc in ai mei.
-Eros! Nu imi intra in minte!ii cer ridicand tonul și încerc sa imi trag capul pe spate ca sa scap din prinsoarea lui,dar nu ma lasa.
Isi baga imediat o mana in parul meu si imi cuprinde ceafa in palma.
-Vorbeste sau te oblig!imi cere pe un ton jos si poruncitor. Stiu ca e vorba de Tar,dar cum in mintea lui nu pot patrunde fără sa imi simta prezenta,în a ta o pot face oricând sau pot sa te constrang sa-mi spui ce vreau sa stiu,după sa te fac sa uiți,continua si ma uit la el stupefiata.
-Ai face asa ceva,ticalosule?intreb scandalizata si rânjeste sinistru in coltul gurii exact ca maleficul de Chaos.
-Avand in vedere cat de mult va iubesc,răspunsul este,da. As face orice e necesar ca sa ma asigur ca sunteți bine,iar daca trebuie sa joc murdar ca sa aflu ce dracu aveți,am sa o fac,Nem. Acum,zi-mi dracului ce ai?pune întrebarea maraind.
Inghit cu dificultate si ma uit la el vexata. E prima data cand vad varianta asta intunecata a lui. De obicei,Eros e foarte dulce și mereu e numai un zambet. Niciodata nu mi-a fost dat sa-l vad scos din minți sau nervos,ori sa faca pe nebunul asa cum face acum.
„Ferească zeii de nu se intoarce lumea cu susul in jos."
-Vorbeste,Nem...altfel următoarea data nu te mai rog ci am sa te oblig sa o faci,imi atrage atenția pe un ton al naibii de amenintator.
Pufnesc.
-Doar asa iti rupe Tar capul,i-o trantesc si incepe sa rada ca un drac.
-Nu ma interesează. Eu vreau sa ajut și știu ca suferinta ta are legătură cu el. Cum de altfel stiu ca o sa pateasca ceva,zice si respiratia mi se opreste in gat. Zi-mi dacă ai aflat ce o sa i se întâmple mai exact?
-De cand știi lucrul asta?raspund in schimb cu voce tremurând,iar lacrimile le simt cum din nou imi înțeapă ochii si ameninta sa apara pe obrajii mei.
Nu raspunde,in schimb imi trage capul spre el si imi bag nasul in scobitura gatului sau. Incepe sa-mi maseze scalpul si ofteaza cu buzele in parul meu.
-De dinainte sa te naști...sopteste dupa cateva minute de tacere si inima mi se opreste in piept. Tar cauta de cand era copil răspunsul la ce naiba o sa se întâmple în viitor...continua cu voce sparta.
-Ti-a spus el asta?intreb dintr-o suflare cand bataile imi pornesc din nou si inima incepe sa-mi bubuie atat de tare incat n-am nici cea mai mica indoiala ca nu o aude si Eros la randul sau.
-Nu tocmai,dar de-a lungul anilor n-am stat degeaba,ofteaza dureros. Am cautat răspunsuri la intrebarile:Ce ar putea fi? De ce cade mereu pe gânduri? De ce e trist cand o face? Inseamna ca ceva o sa urmeze,nu? Ce mai exact o sa se intample? Si de ce anume chiar el e cel vizat...titanul suprem si absolut al timpului?
-Si? Ai găsit vreun raspuns?intreb cu voce mica si inspira adanc înainte de a vorbi.
-Nu. Tu ai aflat?
-Nu,raspund si cateva injuraturi se desprind cu ciuda de pe buzele lui. Am încercat sa-l conving ca sa vorbim cu pateras...zic doar jumătate de gand si las cuvintele in aer cand inima imi face o tumba dureroasa in piept atunci cand imi amintesc cum m-a refuzat cu îndârjire.
-Si?
-Evident ca nu vrea,raspund cu greu. M-a rugat sa nu spun nimanui.
-Hmmmm...deci dacă pappoús nu e răspunsul,atunci Tar nu o sa moara,zice pe un ton meditativ.
-Nu,raspund imediat. Mi-a zis ca nu o sa moara,continui,iar cand vorbele mi se rostogolesc de pe limba,aerul incepe sa trosneasca in jurul nostru si simt prezenta lui Tar in apropierea noastra.
Ridic capul înainte ca el sa se materializeze in spatele lui Eros,iar cand silueta ii devine clara si isi fixeaza ochii in ai mei,ma tranșează din priviri.
-Nem...imi maraie numele. Hai sa vorbim,psychi mou.
-Esti bine?intreaba Eros cand intoarce capul spre el,dar Tar nici macar nu-l priveste.
-Hai țâțoaso,misca-ti curul,imi zice fără sa il bage pe blond in seama.
-Ce dracu ai?intreaba Eros cand vede ca titanul meu nu ii da atenție ci continua sa ma priveasca pe mine ca un turbat.
-NEM!urla deodata si sar de langa Eros ca arsa.
-Ce pula mea?ridica blondul vocea cand Tartarus ma prinde strans de încheietura mainii. Ai înnebunit cu totul?continua dar ochii intunecati a lui Tar tot nu se întorc spre el.
-Tar...zic soptit. Ce s-a întâmplat?intreb cu inima batandu-mi in gat.
-Ai sa vezi imediat,imi răspunde,apoi intr-un final isi intoarce ochii spre Eros si continua. Ție am sa-ti rup capul mai tarziu,i-o tranteste si blondul i-o intoarce cu o înjurătură maraita printre dinti.
Tartarus ridica cealaltă mana in aer si lasa umbrele sa ne învăluie pe amandoi fără sa-i bage în seama supărarea lui Eros,iar vortexul intunecat ne inghite intr-o clipa.
Cand imaginea devine clara,fac un pas mic in spate cand vad ca ne aflam pe marginea prapastiei din Tartar.
-De ce m-ai adus aici?intreb privind hăul nesfârșit ce se casca in fata noastra.
-Ca sa înțelegi ce naiba se întâmplă cu mine,raspunde maraind si imi elibereaza încheietura. Ti-am cerut sa nu spui nimănui si totuși nu te-ai putut abține sa nu o faci. De asta nici nu mi-ai promis ca n-ai sa o faci,nu?intreaba pe un ton jos si foarte apasat. Atunci,psychi mou...hai sa vezi cum ma supune puterea atunci cand zic ceva sau fac ceva ce nu aparține timpului prezent,ce zic?
Intorc capul dintr-o miscare spre el cand ii aud întrebarea si fara sa ma priveasca,isi ia avant si se arunca in hau. In secunda urmatoare cad în genunchi și imi prostesc palmele pe marginea prapastiei,apoi ma uit speriata dincolo de ea si un val de întuneric mi se izbeste de fata atunci cand,Tar se transforma. Ma îndrept imediat de spate si cad în fund cand pamantul incepe sa tremure sub mine si privesc îngrozită intunericul dens cum trosneste in tot hăul dinaintea mea,iar cand umbra gicantica a lui Tartarus se ridica in fata mea,bezna se transforma in niște funii groase ce incep sa-l incatuseze.
Incremenesc cand Tar urla de durere,iar vocea lui cutremura intregul Tartar.
„Nu se poate! Nu se poate asa ceva! Cum sa incatuseze o umbra! E o umbra!!! Ce naiba se întâmplă aici??? Și cum dracu de reusesc umbrele sa incatuseze puterea suprema? Tartarus e stăpânul lor...ce mama dracului înseamnă toate astea?"
-NUUUU!!!!urlu cand vad mai multe funii cum il înconjoară din toate părțile.
Încă un urlet monstruos iese din gura lui Tartarus si din nou totul se zguduie in jurul meu.
Ma ridic de jos cu picioarele tremurand si incep sa plang cand vad cum tot intunericul imi inlantuie jumatatea.
-Vezi Nem?intreaba umbra gigantica. De fiecare data cand spun ceva,puterea mea devine cel mai mare dușman al meu!urla si o alta funie se formează în jurul lui. Iar daca tu spui altcuiva un lucru ce l-ai auzit din gura mea,dar care nu aparține prezentului,mi se intampla același lucru,egal ca vorbele părăsesc buzele mele sau ale tale!continua si inca o funie il incatiseaza.
Privesc îngrozită scena din fata ochilor și incep sa tremur incontrolabil cand ii înțeleg cuvintele.
„Se condamna singur de fiecare data cand dezvăluie un lucru ce aparține viitorului. La dracu!!! Iar daca eu nu imi tin gura,il condamn la randul meu!!!! Fir-ar sa fie!!! Asa si-a dat seama ca i-am spus lui Eros despre ceea ce știu. O data ce cuvintele mi-au părăsit buzele,umbrele lui l-au incorsetat."
-Vrei sa știi intreg adevarul,Nem????urla la mine.
Incep sa clatin innebunita din cap si sa plang cu suspine.
-Adevarul e,Nem ca...
-TACI!!!!!tip la el. Taci din gura!!!!
Strigatul meu reverbereaza in tot aerul ce ne înconjoară cand urlu din toți palmanii doar ca sa-l intrerup si umbrele incep sa se agite in jurul lui. Le vad cum se întorc si zbier cand se reped spre mine. Din instinct ridic o mana la piept si las Akasha sa formeze un scut electric in jurul meu.
-NUUU!!!zbiară umbra lui Tar cand vade ca vor sa ma atace.
Incepe sa se zbată si încearcă sa se elibereze din prinsoare,dar intunericul nu il lasa. Imi mut ochii pe el cand incepe sa fie tras în jos si ma panichez.
-Tarrrrr!!!!strig in timp ce umbrele lovesc puternic in scutul meu încercând sa-l sparga.
Inima incepe sa-mi bata în piept ca nebuna cand abisul il inghite pe Tartarus si frica incepe sa-mi tremure prin vene.
-Tartarussssss!!!!!urlu ca scoasa in minti cand dispare din fata ochilor mei.
Fără sa mai gândesc,tasnesc din loc si ma arunc dincolo de prapastie in hăul intunecat si infinit.
„Habar nu am ce naiba as putea sa fac ca sa-l ajut,dar dacă e sa ne ducem dracu,măcar sa o facem împreună,nu separat."
Cand trec dincolo de marginea prapastiei si cad în gol,umbrele nu imi mai ataca scutul de fulgere si vad prin intuneric cum umbra lui Tar e trasa tot mai mult in adancuri.
Urletul meu de spaima,sparge linistea sinistra in care am patruns si cu cat ma adâncesc mai tare,cu atat norul gros de fum devine tot mai greu de respirat.
Inima incepe sa-mi duduie in piept cand aerul nu mai reușește sa-mi ajunga in plamani si singurul lucrul ce-mi trece prin cap este ca,pana aici ne-a fost la amandoi. O sa ne inghita intunericul si o sa sfârșim pe fundul Tartarului,de unde nici dracu cu tot alaiul lui nu are cum sa ne mai scoată.
Inchid ochii si incerc sa ma concentrez pe Tar ca sa ii vorbesc telepatic,dar tot ce simt e ca ma izbesc puternic de un zid.
Scrasnesc din dinti in urma durerii ce ma sageata direct in creier,apoi incep sa tremur cand un val violent de lumina alba se revarsa in campul meu vizual. Simt cum ma inec deodata cu putere si deschid larg ochii. Vad intunericul cum se risipește din cauza luminii pure ce se revarsa din mine prin fiecare por si deși nu știu ce naiba mi se intampla,din instinct intind o mana in fata si las energia sa iasa cu putere dinauntrul meu. Valurile de lumina tasnesc printre degetele mele si toate se îndreaptă spre umbra lui Tar ce e la o distanta de cateva sute de metri depărtare de mine.
Cand lumina ajunge in fata lui,spulbera umbrele ce il tin incatusat si imediat ce e eliberat, Tartarus se repede spre mine. Cat ai clipi din ochi ajunge in dreptul meu si se transforma. Infățișarea umana ia locul umbrei intr-o secunda,iar bratele lui se strang cu putere in jurul meu. Imi las capul sa cada pe umarul lui,apoi lumina ce imi imbraca pielea se stinge cand ma relaxez si intunericul ma inghite intr-o milisecunda.
Intru intr-o stare de amorțeală totala si cad intr-o bezna totala fara ca măcar sa ma pot impotrivi.

*****