Datorită ție 🔞 Vol 11

Capitolul 25

Tartarus:

Imi trec privirea peste fiecare membru in parte si imi tiparesc in minte pana si cea mai mica trasatura a lor.
Imi întipăresc ridurile fine ce la face mama in jurul ochilor atunci cand rade sau felul in care se formează o cuta in coltul gurii atunci cand pateras ranjeste. Asta fac de azi dimineață,iar acum in timp ce imi mai trec o ultima oara privirea peste ei,numar in gand secundele pana cand dezastrul trebuie sa se produca.
In ultimele zile de cand am văzut varianta aia sumbra a viitorului am încercat sa găsesc o cale de a-i schimba traiectoria,insa la orice soluție ma gândeam,la final ajungem sa ma lovesc de același punct. Oricat as vrea si oricat as incerca,destinul nu-l pot schimba. Catastrofa o sa rămână aceeași indiferent de ce as face eu. Lucrurile sunt scrise sa o ia razna o data cu dispariția mea asa ca,ce-mi rămâne de făcut e sa ma las inghitit de haosul ce o sa se stârnească in cateva secunde in jurul meu.
„Zece..."
Si zambetul de dracusor a lui Seth mi se imprima pe retina. La fel si ochii arzatori a lui Hades.
„Noua,opt,șapte..."
Iar rasul malefic a lui Chaos,impreuna cu chicotitul dulce a lui Eros imi incanta auzul.
„Cinci..."
Si memorez in amanunt chipul lui Eris.
„Patru..."
Si imi mut privirea pe Hera,apoi imi imprim strălucirea din ochii ei direct in suflet,dupa fac același lucru si cu cea din ochii lui Styx,iar buzele mi se curbeaza intr-un zambesc.
„Trei..."
Iar privirea mi se fixeaza pe Ares si de parca mi-ar simti ochii indreptati spre el,isi țintește privirea demonica in a mea si inima imi tresare in piept cand vad intensitate cu care se uita la mine.
-Se agapo.
Soptesc in mintea lui si inchid ochii.
-Tartarus!il aud cum zbiara la mine,dar imediat urletul lui Nemesis in care simt durerea in cea mai pura forma a ei ii acoperă vocea lui Ares.
Deschid ochii doar ca sa privesc picioarele lui Nemesis ce sta exact lângă mine pe canapea si vad cum i se preling pe piele dare negre de sange.
Mi se opreste inima in piept desi nu e prima data când văd scena asta,dar sa o trăiesc pe viu are un impact catastrofal asupra mea.
Ma îngrozește pana in maduva oaselor,dar cu toate astea stiu ca trebuie sa actionez rapid,altfel risc sa o pierd si pe ea si pe copil. Asa ca,sar de pe canapea ca ars si o ridic pe Nem in brate.
-Rezista,psychi mou...soptesc si las puterea sa ii intre pe sub piele,apoi pocnesc din degete si ajungem cu toții în Olimp.
Intram cu pasi grăbiți in dom,iar cand ne oprim in fata usei de la baie unde toate zeițele din familia noastră au născut,Cronos apare de nicaieri si intra inaintea mea ca sa dea drumul la apa în cada. O strang pe Nemesis la piept in timp ce titanul pune praful de ambrozie inauntru si ma forțez sa zambesc cand ii privesc pe ai mei ce stau impietriti in hol si se uita la noi cu niște fețe îngrozite.
-O sa fie bine,ii asigur.
-O sa pateasca si ea la fel ca mine?intreaba mama panicata. Atunci cand te-am nascut pe tine...
-Nu,raspund si imi cobor ochii pe Nem. Nu o sa pateasca...continui si valurile mele de putere se revarsa intr-una asupra ei.
„E prea repede și pentru un zeu sa se nască,dar ca sa o facă în situația de față trebuie sa o consume pe Nemesis la nesfârșit,exact asa cum am consumat-o eu pe mama. Insa eu aveam de unde,fiindca mama pe atunci dispunea de puterea absoluta,dar Nem nu are asa ceva în ea. Iar daca nu o incarc intr-una,Erebus o poate distruge si ii pot pierde pe amandoi. Bine-nteles ca n-am sa las lucrul asta sa se întâmple,chiar daca soarta asta isi doreste de la mine,eu n-am sa pot alege vreodată între ei. Dar in schimb,am sa ma aleg pe mine si am sa i-au totul asupra mea doar ca sa-i stiu pe ei bine."
Ma reped spre cada atunci cand titanul iese din baie și o bag pe Nem cu tot cu haine inauntru,abia apoi le fac sa dispara cand intru alaturi de ea si privesc tinta intre picioarele ei depărtate.
-Tar...imi suspina numele.
-Nem...raspund pe un ton bland si ridic privirea in a ei. Fii puternica,zeita mea,ii șoptesc si lacrimile ii umplu imediat ochii.
-E astăzi???intreaba urlând si ii simt frica in voce. Astazi e acea zi???
-Linisteste-te,psychi mou...ii cer si incep sa o mangai pe coapse,încercând sa o calmez,deși nici eu nu sunt departe de a o lua razna.
Inima imi bubuie in piept din cauza emoțiilor si ale trăirilor ce ma încearcă. Totul e un haos inauntrul meu,iar sentimentele se amesteca intre ele si fac un talmes balmes ce mai ca nu imi face creierii praf.
Tristetea se amesteca cu iubirea. Amareala chinului se împletește cu recunostinta ce o simt fiindca reușesc sa imi salvez nestematele. Iar bucuria,entuziasmul și fericirea ca urmeaza sa-mi tin baiatul in brate chiar și pentru cateva clipe,ma trimite intr-o stare de pur extaz,chiar daca stiu ca imediat dupa nașterea lui am sa decad in cea mai cumplita agonie.
O sa fie greu,dar nu imposibil. Nu conteaza ce chinuri ne sunt date sa traim,problema stiu ca se afla inauntrul nostru. Luptele cele mai grele se vor da cu noi insine din cauza sufletului ce o sa ne fie tinut captivat de cei mai cumpliti si negrii demoni ce sălășluiesc in noi.
Sa fiu departe de ai mei si ei de mine o sa ne provoace o ditamai ruptura in piept. O sa ne rupa atat la propriu cat si la figurat,dar trebuie sa rezistam. Si trebuie sa nu clacam in fata durerii. Eu unul cu siguranta n-am s-o fac cand stiu ca micutul meu imi e salvare,dar ai mei nu stiu lucrul asta...ei nu stiu ca la final totul o sa fie bine,iar lucrul asta ma îngrijorează cel mai mult. Faptul ca nu stiu ca la sfarsit o sa ajungem din nou sa ne ținem în brate,imi da serios de gândit. Vreau ca viitorul lor sa nu fie sumbru asa cum mi s-a arătat. Imi doresc sa ridice ochii spre soare și sa spere la mai bine,in timp ce umbra si demonii interiori o sa le ajungă în spate datorita luminii. Nu ii vreau cuprinși de intuneric. Nu-mi doresc sa trăiască în bezna din cauza mea. Ii vreau veseli si nebuni. Vreau sa ii găsesc cu zambetul pe buze atunci cand ma intorc acasă,fiindca eu n-am sa mor. Am sa fiu doar închis intr-un loc unde nu poate patrunde nimeni decât dacă vrea sa rămână blocat alaturi de mine în abis.
Sunt constient ca nu o sa fie un lucru usor sa facă una ca asta in lipsa mea,dar atat timp cât eu accept prețul de buna voie,ar trebui ca ei sa nu-si întristeze viețile atat de tare din cauza mea. Fiindca pentru micutul meu zeu as face orice e necesar si as lua asupra mea daca as putea tot calvarul ce il las in urma doar ca sufletele alor mei sa fie liniștite,pentru ca mie nu îmi pasa de faptul ca teroarea o sa fie insuportabila,pentru el as indura orice. Dar cel mai greu o sa-mi fie sa fac fata gândului ca le-am adus Iadul in viata alor mei,iar ei n-o sa-i faca fata. Insa ar trebui sa-mi înțeleagă decizia si sa realizeze ca fac totul cu un motiv,iar in spatele dezechilibrului sta un scop. Si anume,el...Erebus,pentru ca viata lui e in joc,la fel si a lui Nemesis,iar eu nu pot sa aleg între ei. Ei sunt totul meu. Nestematele mele. Cele ce intr-un final o sa-mi dăruiască Raiul.
-O sa fie bine...soptesc cand imi revin din ganduri si privirea mi se focuseaza intre picioarele ei.
-Nu pot sa cred ca ai sa dispari exact in ziua in care iti aduc baiatul pe lume!!!!urla psychi mou innebunita de durere si ma rup in mii de bucati cand o aud.
-O sa fie bine,Nem...insist pe un ton ferm ce nu lasa loc de interpretari,dar nu ma asculta si incepe sa clatine intr-una dezaprobator din cap.
-De ce naiba vrea soarta una ca asta?se rasteste cu ciuda la mine,apoi se incordeaza ca un arc.
-Fiindca Erebus n-ar trebui sa se nască. Nu acum cel puțin,raspund si las puterea sa intre in ea,in timp ce o umbra apare de nicaieri si ma incatuseaza.
Urlu cand intra in pielea bratului meu drept si mi-o pătează cu o dunga neagra si groasa.
-Ar fi trebuit sa aleg între tine și Erebus!continui,iar vocea imi devine tot mai groasa și mai monstruoasa.
Încă o umbra apare,iar de data asta imi incatuseaza bratul stang.
-Haide psychi mou! Impinge!ii cer si las un val enorm de energie sa intre in ea cand ii vad pasarica cum incepe sa se contracte.
Isi da capul pe spate si venele i se umfla pe gat in timp ce se forteaza sa impinga cat de tare poate.
-De ce???urla plângând,iar lacrimile incep sa-mi împânzesc si mie ochii.
-Fiindca istoria in mare parte se repeta,incerc sa-i dau un indiciu si las inca un val de energie sa-i intre pe sub piele.
Se incordeaza din nou cand are o contractie,iar in timp ce ea impinge,eu vad umbrele cum se preling pe ferestrele inalte și se apropie precum un fum negru si dens de mine.
-Mai e foarte putin,Nem...soptesc cu durere cand vad inca un rand de intuneric cum se prelinge pe sticla gemurilor.
-Nuuuuuu!!!urla,iar disperarea si chinul din glasul ei,ma rup pe mine in milioane de bucăți.
-Trebuie sa fii puternica,Nem,zic si ma priveste naucita. Il ai pe Erebus psychi mou,iar la final ti-am zis ca totul o sa fie bine,continui pe un ton inabusit si simt cum ma sufoc din cauza emoțiilor ce fac ravagii in pieptul meu.
Lacrimile ii curg șiroaie pe obraji si cred ca abia ma mai vede prin ceata lor,iar următorul urlet ce i se desprinde de pe buze,nu stiu daca e din cauza cuvintelor mele sau a durerii ce i-o provoacă noua contractie.
-Poti sa oprești nașterea? Întoarce-ma in timp sau pune-l dracu pe pauza sa rămânem asa pana la sfarsit!striga cu glas chinuit si ii zambesc cu tristețe.
-As face orice pentru tine,psychi mou...dar unele lucruri chiar nu ti-i le pot îndeplini,soptesc cu o teribila durere în glas. Si nu pentru ca nu vreau sau nu dispun de puterea necesara,ci pentru ca uneori e nevoie sa se produca un haos ca sa vedem lumina unui nou început,continui si o umbra mi se infinge direct in gat.
-La dracuuuuu!!! Am sa mor la dracu fără tineeeeee!!!striga disperata si din nou impinge.
Imi bag mainile sub apa neagra prin care vad foarte limpede și prind căpșorul brunetel in căușul palmelor,deși tot corpul meu e in agonie din cauza durerii ce mi-o provoacă umbra ce mi se strange puternic in jurul gatului.
-Nu pot sa cred una ca asta! Nu pot sa cred! Nu pottt sa creedd!!!urla intr-una,iar dupa ce umbra ma incatuseaza,devin constient si de urletele ce se aud de dincolo de usa.
-Nem...linisteste-te,ii cer in timp ce ma concentrez pe energia lui Erebus si descarc in el puterea mea nesfârșită.
Ii dau mana libera la tot intunericul ce zace in mine si zambesc cand il simt cum se hrănește cu pofta din puterea mea.
-Tartarus Chronis!!! Deschide imediat blestemata asta de usa!!!!il aud si pe Chaos cum urla ca un monstru de pe hol,apoi pumnii lui se izbesc cu putere de usa din titaniu,dar nu il bag in seama.
Oricum nu o s-o poată deschide la timp oricat ar incerca. Încăperea e vrajita de ieri de mine si de Cronos. Ne-am asigurat ca totul sa fie pus la punct si am făcut fiecare cate o vraja de a bloca accesul altor persoane in baie,cu excepția noastra si a lui Nemesis.
Singura cale ar fi sa absoarbă Chaos,Sirius si pateras puterea ca sa poată intra,dar și atunci tot n-ar face-o la timp.
Dezastrul e scris sa se intample si orice ar face sau ar zice ei,nimeni si nimic nu poate impiedica inevitabilul.
Catastrofa o sa se producă in cateva minute,exact cat mai durează trei impingeri de-ale lui Nemesis.
-Tar...ce o sa se...ce o sa se întâmple cu tine dupa ce nasc?intreaba printre suspine.
-Am sa ajung pe fundul Tartarului,raspund si inca o umbra se repede spre mine,dar de data asta se transforma intr-o lama de cuțit și imi strapunge spatele cand se infinge in mine. Futu-iiii!!!!!urlu cand durerea ce mi-o provoacă imi paralizează pentru cateva clipe trupul.
-Ohhh vaiiii!!!!tipa Nem si imi țintesc ochii in ai ei. Te incatuseaza,asa-i?intreaba cu glas frant si ma priveste speriata.
-Da...trebuie sa ajung in abis,Nem si nu-ti mai pot spun multe lucruri,marai in plina agonie.
-De ce?intreaba gâfâind si din nou se încordează.
-Pentru ca trebuie sa fac ceva pentru Erebus si ala o sa fie punctul culminant. Acela o sa fie momentul în care am sa fiu tras in adancuri,raspund si din nou urlu ca un monstru cand o alta lama se infinge in mine.
De data asta o face în piept,iar urletul meu,il acoperă pe al ei si pe cele ce se aud de dincolo de usa.
-Haide Nem!ii cer sa impinga si inspira brusc,apoi incepe sa planga in timp ce se incordeaza si impinge cat poate de tare.
-Am sa te iubesc la nesfârșit!!!urla si ochii amandurora se incetoseaza cand privirile ni se întâlnesc.
-Datorita ție,am sa rezist. Datorita lui,am sa fiu mai puternic. Datorita voua,am sa pot indura orice,ca peste ani sa ma pot intoarce la voi,psychi mou,ii jur repede si suspina dureros.
-Ahhhh!!! Prin ce dracu ne e dat sa trecem???striga innebunita.
-Iad...soptesc cu tristețe și amărăciune. Dar e singura varianta ce are un final fericit,Nem...continui si imediat imi musc buzele cand doua lame se infing in umerii mei.
Incep sa tremur,iar cand Nem impinge pentru ultima data,mai ca nu-l scap pe Erebus atunci cand imi ajunge in brate.
E cleios,iar tremurul meu nu prea ma ajuta în momentul asta,insa reușesc sa il strang la timp ca sa-l scot de sub apa,inainte sa-mi scape printre degete.
Nemesis se îndreaptă de spate ca la comanda cand ma aplec putin in fata si amandoi privim sufletelul de la pieptul meu.
-Se agapo,Erebus,soptesc si il sarut pe frunte,apoi il pun în bratele lui Nemesis si imi imprim imaginea binecuvântării supreme in minte.
Psychi mou isi prinde buza de jos intre dinti ca sa-si înăbușe un suspin in timp ce il priveste cu iubire pe micutul nostru si imi lipesc buzele de creștetul capului ei.
-Se agapo,Nem...soptesc si scrasneste dureros din dinti.
Imi bag nasul in parul ei si o adulmec înainte sa ii prind fata in palme ca sa-i dau capul pe spate si sa o pot privi în ochii angelici.
-Fii puternica,psychi mou,ii cer privind adanc in ochii ei. Exista speranța Nem...Erebus e speranța noastra,continui si imediat urlu cand o alta umbra se ridica de la podea si se infinge cu forta in pieptul meu.
-Promit!tipa inspaimantata fiindcă trupul incepe sa-mi intre in convulsii. Nu stiu cand mai exact am sa-mi gasesc puterea asta...dar promit ca la un moment dat am sa ma pun din nou pe picioare,suspina fiecare cuvânt in parte. Si am sa te astept indiferent de timp,Tar...si am sa te iubesc dincolo de el. Am sa o fac la nesfârșit,psychi mou.
Ochii simt cum imi ard din cauza lacrimilor,dar nu le las sa imi cada pe obraji fiindca vreau sa-i vad clar verdele angelic.
Zambesc ca sa-i dau curaj și mi-o intiparesc pentru ultima data în minte,apoi imi cobor privirea pe Erebus si fac același lucru. Ii memorez chipul,trasaturile pure si inocente,apoi ma aplec si il adulmec,iar cu ultimele puteri creez un lanț cu un pandantiv ce are iniala"E" si il fac sa apara la gatul lui.
Deschide larg ochii cand lantul ii atinge pielea și ma cutremur cand ii vad in realitate ochii de un verde smarald ce stralucesc din cauza iritațiilor aurii.
-Mikro mou psychi...soptesc si il mai sarut o data pe frunte. Sas agapo,continui in timp ce ma indrept de spate si imi lipesc buzele de gura lui Nem,apoi o sarut cu toata iubirea ce zace in mine in timp ce umbrele incep sa se agite cu forta in jurul meu.
-Ne vedem peste câțiva ani,psychi mou...soptesc,iar cand ultimul cuvânt mi se desprinde de pe buze,tot întunericul se abate asupra mea si ma incatuseaza definitiv.
Mai apuc sa imi privesc pentru o ultima data nestematele inainte ca dezechilibru ce l-am creat in urma dezvăluirilor si a faptelor mele sa fie din nou restabilit,iar talerele balantei sa fie din nou puse in echilibru.
Cand umbrele ma incatuseaza cu totul,iar întunericul ma inghite cat as clipi,linistea ma acaparează in timp ce sunt tras in adancuri ca sa platesc prețul ce soarta l-a stabilit.
Desi imaginea cu nestematele mele o am perfect conturata in minte,iar linistea ce mi-o oferă e o binecuvântare in clipa asta pentru mine,sunt constient ca asta e doar linistea dinaintea furtunii.
Nu stiu exact ce ma așteaptă dincolo de porti,dar cu siguranță nu e paradisul. Insa orice chin fizic ar trebui sa indur cu siguranta e pistol cu apa,fata de cel ce am sa-l port in suflet timp de câțiva ani de zile.
Pana cand Erebus o sa-si îndeplineasca menirea,am sa indur chinul ce nu stiu exact ce presupune,dar cu siguranță ma așteaptă cu bratele deschise. Insa am sa-i rezist,doar datorita lor. Datorita nestematelor ce peste câțiva ani o sa-mi aducă din nou Raiul la propriu in suflet.