Datorită ție 🔞 Vol 11

Capitolul 23

Tartarus:

Deschid incet ochii si primul lucru pe care il fac,este sa intorc capul ca sa o verific pe Nemesis.
Ma pun pe o parte si incep sa o mangai usor pe un obraz in timp ce las puterea din mine sa o incarce. Incepe sa se foiasca atunci cand vitalitatea ii patrunde pana in maduva oaselor si ma priveste somnoroasa cand deschide incet ochii.
-Neata,spune cu o voce puțin ragusita.
Isi ridica mainile deasupra capului si se întinde în timp ce casca precum o pisica,apoi isi baga nasul in pieptul meu si ma saruta exact in dreptul inimii.
-Neata,psychi mou. Cum ești?intreb si imi bag nasul in parul ei.
-Sunt bine,raspunde si depune inca un sărut pe pieptul meu. Tu?
-Si eu,mormai cu nasul inca băgat în șuvițele brunete.
-Ai dormit ceva?vrea sa știe și inspir adanc parfumul ei înainte de a răspunde.
-Ceva,ceva am dormit,zis și o sarut pe par.
„De fapt nu prea am dormit. Mai mult am ațipit,iar cand trebuia sa cad în somnul ala adanc,un fior imi cutremura trupul si deschideam ochii ca la comanda. Am vegheat-o toata noaptea,iar cand incepea sa se agite,o incarcam si imediat se linistea."
Imi țintesc privirea in a ei atunci cand isi scoate nasul din pieptul meu si intid putin capul. Imi apas usor buzele peste ale ei si o sarut cu tandrete.
-Ce vrei sa mănânci?intreb soptit peste buzele ei.
-Nimic...rasufla răspunsul si oftez.
-Ca vrei sau nu,trebuie sa manaci ceva,Nem...ii atrag atenția ca sa înțeleagă ca nu ma duce de nas.
Oricâtă putere as baga în ea,vreau sa o vad cum baga în ea si mâncare,nu doar energie.
Ofteaza si ridic incet dintr-o sprânceană. Fata mea cu siguranță nu ii da de înțeles faptul ca vreau sa aud comentarii din partea ei,asa ca o lasa balta si ma saruta scurt pe buze inainte de a vorbi.
-Prima data hai sa fac o baie,ce zici? Apoi mergem la ai nostri si mananc acolo ceva,imi spune si dau mulțumit din cap.
-Suna bine,raspund in timp ce-mi frec nasul de al ei,iar buzele i se curbeaza intr-un zambet in urma gestului meu si din nou ochii angelici ma prind in vraja lor.
Inima mea isi dublează bătăile in timp ce privesc chipul de care o sa-mi fie atat de dor și simt cum un gol mi se formează în stomac.
„Asta nu e sfarsitul...avem Raiul ce ne așteaptă dincolo de Iad. Fericirea ne așteaptă dincolo de chin. O sa avem dreptul la o noua viata.„
Clatin abia vizibil din cap atunci cand imi revin in simturi si ma ridic din pat,apoi imi strecor bratele pe sub ea si o lipesc de pieptul meu. Imi indrept pasii spre baie și o pun cu fundul pe blatul chiuvetei cand ajung in dreptul ei,dupa pun pasta pe ambele periuțe de dinți si i-o intind pe a ei. Ne spălăm pe dinti si pe fata,iar cand suntem gata,ma intorc pe calcaie si dau drumul la apa în cada. Revin langa ea dupa ce torn putin spumant de al ei in cada si pocnesc din degete ca sa fac hainele de pe amandoi sa dispara.
Imi cobor privirea pe abdomenul ce e puțin umflat si zambesc. Acum e vizibil cu ochiul liber si poți sa îți dai seama că inauntru creste un nou suflet. Un suflet ce a luat nastere dintr-o iubirea nesfârșită.
Imi pun o palma pe burtica ei si incep sa o mangai,iar emotiile ce se starnesc in pieptul meu atunci cand simt intunericul ce sălășluiește inauntrul ei,ma lasa fără suflare.
„Erebus...agori mou...tu esti nestemata mea. Sufletul meu. Si te iubesc atat de mult...intr-atat de mult încât nu credeam ca este posibil. Iubirea mea pentru toți ani nostri este una nesfârșită,dar pe tine reusesc sa te iubesc dincolo de nesfarsit."
-Tar...apa o sa dea pe afara daca mai stam mult asa.
Clipesc o data cand aud soapta lui Nemesis si ridic privirea spre chipul ei. Are lacrimi pe obraji si inima mi-o ia razna cand le vad.
-Esti bine? Te doare ceva?intreb dintr-o suflare si ii prind chipul in palme.
-Nu...dar pret de cateva minute n-ai facut altceva decat sa te uiti la abdomenul meu si mi-ai dat lacrimile fiindca iti cunosc acea privire...stiu ca...
Se opreste si incepe sa clatine din cap,iar durerea ce se instalează în ochii ei frumosi simt cum ma frange pe mine.
-Totul o sa fie bine,Nem,o asigur.
Suspina.
-Ai încredere ca totul o sa fie bine,soptesc si imi apropii fata de a ei.
Ii sterg lacrimile si o sarut pe frunte,apoi las un val de energie sa patrunda in ea si un oftat i se desprinde de pe buze după ce o incarc.
-Sper...raspunde incet.
-Sa fii sigura ca asa o sa fie...niciodata sa nu-ti pierzi speranța,Nem,soptesc si o sarut din nou pe frunte,apoi o salt în brate si ma intorc pe calcaie.
Imi indrept pasii spre cada si intind o mana ca sa opresc apa,dupa intru inauntru si o las jos din brate.
Ma scufund incet sub apa,dar tot da putin pe afara din cauza mișcărilor mele,iar cand Nem se așază ma mine intre picioare,mai multa se împroașcă pe jos,dar nu-mi pasa.
Ii inconjor talia cu bratele,in timp ce ea isi sprijina ceafa pe umarul meu drept si intorc capul,apoi o sarut pe tampla. Vad cum inchide ochii si imi savurează atingerile atunci cand incep sa o mangai pe burtica si pe sani,in timp ce-mi plimb buzele de la tampla,pe obraz,iar cand ajung in coltul gurii,o sarut,dupa o musc incet.
-O sa-mi fie atat de dor de tine...sopteste cu tristețe si ii simt cuvintele ca pe un pumn in plex.
-Si mie,Nem...si mie...soptesc cu glas frant si o vad cum incepe sa-si muste buzele din cauza emoțiilor ce se starnesc inauntrul ei.
Primele lacrimi ii curg pe obraji cand strange mai tare din pleoape,iar din cauza chinului ce ii impietreste chipul,inima incepe sa-mi tremure dureros in piept.
-Cat timp mai avem?intreaba suspinând.
„Nu mult..."
-Oricat am mai avea,tot nu ar fi destul,raspund si aud ruptura cum ne sfasie amandurora sufletele pe din doua.
-Nici macar o eternitate nu ne-ar fi de ajuns,Tar...
Si din nou simt cum ma rup cand durerea din glasul ei taie în mine. Chinul ce știu ca urmează sa-l simțim amandoi ma distruge,iar faptul ca o sa fim despărțiți ma termina. Agonia pura imi curge prin vene numai cand ma gândesc la faptul ca urmeaza sa o las singura pe ea si pe baiatul nostru.
"Cu siguranță o s-o luam razna unul departe de celalalt,dar ea nu are voie sa clacheze. Trebuie sa aibă grija de baiatul nostru. Pe intreg Tartarul...ce dracu ne e dat sa trăim..."
-Sa fii puternica,ii șoptesc la ureche. Promite-mi ca o sa fii puternica,psychi mou.
Incepe sa plângă in hohote cand ma aude si o strang la pieptul meu ca sa-i opresc tremurul incontrolabil al corpului ce se declanșează in urma suspinelor puternice ce i se desprind cu amărăciune de le buze. Ma supraincalzesc imediat ce ii simt pielea cum devine ca de gheata din cauza fricii ce ajunge sa-i înghețe sangele in vene si las valurile fierbinti sa ii îmbrace tot trupul.
-Nem...calmeaza-te.
-Cum sa o fac?intreaba plângând. Cum? Cand intr-o zi am sa ma trezesc fara tine?
Lacrimile ei de tristețe și durerea profunda ce i-o simt in voce,imi fac trupul sa se incordeze si incep sa tremur de data asta eu din cap pana in picioare. Urla sufletul in mine din cauza agoniei,dar si de ciuda ca nu ii pot spune tot ce știu. As vrea sa ii arat ce ne așteaptă dupa chin,insa nu pot risca.
Soarta e scrisa deja,iar umbrele trebuie sa ma incatuseze peste câteva zile. Nu imi permit luxul de a spune tot ce stiu,fiindca trebuie sa-mi pastrez lanțurile ramase pentru acea zi. Nu avem încotro decât sa mergem inainte. Asta ne este drumul. Eu sa știu ce se afla dincolo de intuneric,ea sa meargă cu frica in san prin el. Insa nu avem ce sa facem si trebuie sa-l străbatem cu inima chinuita si cu sufletul in flacari,pentru cel puțin câțiva ani de zile de la împlinirea dezastrului.
-Asculta-ma,psychi mou,ii cer respirând greoi din cauza agoniei ce mi-a pus-o în piept gandul din care tocmai am ieșit.
Ochii ei umezi se țintesc in ai mei si simt stomacul cum mi se strange cand furtuna se dezlănțuie in sufletele amandurora. Inspir si expir ca sa-mi recapat cat de cat calmul,dar cand ridica mana si incepe sa-mi mangaie incet obrazul cu degetele tremurând,cedez si nu ma mai controlez. Valurile de agonie incep intr-o clipa sa se dezlănțuie in mine si las lacrimile sa-mi curga pe obraji,in timp ce o strang la pieptul meu cu putere.
Durerea ascuțită ce-mi înțeapă pieptul,ma face sa urlu si sunt constient ca reacția mea nu ii aduce nici un beneficiu,dar nu mai pot indura teroarea ce imi curge prin vene si care reușește sa-mi aprinda toate terminațiile nervoase intr-o fractiune de secunda,facandu-mi corpul sa intre in convulsii ce o fac pe Nem sa ma priveasca îngrozită.
Trag cateva guri mari de aer încercând sa ma liniștesc si incerc sa blochez amalgamul de emoții ce imi rupe pieptul in doua ca sa-mi recapat cat de cat echilibrul,dar nu reușesc.
Imi prinde strans obrajii in căușul palmelor cand isi da seama ca nu ma pot calma si isi lipeste buzele de ale mele. Ma saruta cu delicatețe si incep sa respir prin ea,iar o data cu aerul proaspăt ce imi ajunge in plamani,linistea incepe incet,incet sa ma acapareze.
-O scoatem noi la capat,Nem...soptesc peste buzele ei cand imi revin in fire si încuviinteaza frenetic din cap în timp ce lacrimile ii curg șiroaie pe obraji. Se agapo,psychi mou,continui si suspina.
Sentimentele apăsătoare se intorc in forta cand ii aud suspinul ascutit si incep sa apase din nou greu pe sufletul meu. Si o fac intr-atat de tare incat am impresia ca din nou ajung sa ma sufoc.
„Fir-ar sa fie!!! As face orice sa schimb cursul destinului,dar nu am cum! In schimb trebuie sa fac ceva acum! Dacă mai stam mult aici si ne plângem amarul,nu o sa facem altceva decât sa ne îngreunam mai tare situația si asa chinuitoare."
-Hai sa te spal,zic deodata si intind mana dupa gelul ei de dus. Apoi mergem sa vedem ce fac ai noștri si vreau sa manaci ceva.
Inspira,iar cand vrea sa elibereze aerul,il aud cum i se blocheaza in gat. Imi țintesc privirea in a ei si ii citesc groaza in ochi. Devine palida la fata si ma îngrozesc la randul meu cand o vad asa. Isi duce o mana la piept si incepe sa maseze locul de deasupra inimii,iar eu reactionez din instinct cand o prind de umeri si la un val de energie sa intre in ea,iar imediat ce puterea ii patrunde in vene,reuseste sa elibereze aerul printre buze si rasuflu usurat.
-O simt cum imi crapa in piept,imi spune si intr-o clipa ajung sa ma tensionez din nou ca un arc. Numai cand ma gândesc la pateras si la mama...pe toti zeii...ce naiba o sa ne facem?pune intrebarea,iar sufletul imi e cuprins imediat de un vortexul nimicitor ce ma arunca din nou intr-o stare de pura agonie,iar un urlet de disperare ii părăsește buzele lui Nem cand inca o data incep sa ma cutremur si văd privirea cum incepe sa i se tulbure.
Ma oblig sa imi bag degetele de la o mana in parul ei si sa-i prind ceafa in palma,iar cand reusesc,imi lipesc buzele de ale ei si amandoi suspinam in timp ce incepem sa ne sarutam pe acordurile inimilor noastre ce bat in acelasi ritm dureros si alert.
-O sa imi fie...atat de dor,spune fiecare cuvânt inecat si un urlet salbatic imi iese din adancul pieptului.
Durerea,devine de-a dreptul îngrozitoare si insuportabila.
-Stiu...soptesc ragusit. Se agapo,Nem...am sa o fac dincolo de orice limita si am sa te iubesc la nesfârșit,continui si un suspin chinuit ii părăsește buzele.
Ma ridic intr-o clipa în picioare cand simt ca peretii in baie ajung deja sa ma stranga intre ei si ies afara din cada. Se agata cu bratele de gatul meu cand ma aplec sa o scot din apa,iar cand ma indrept de spate cu ea agățată de mine,ma intorc intr-o secunda pe calcaie si imi indrept pasii spre dormitor.
Cand intru inauntru,o intind pe saltea si imediat se chirceste. Incepe sa planga infundat si sa strângă cu putere așternuturile in pumni.
Ma pun în spatele ei si ma sprijin pe un cot,apoi o sarut apăsat pe un umăr.
-Linisteste-te...ii cer soptit. Inca mai avem timp. Inca sunt aici,Nem...
Inca un suspin ascutit ii iese printre buze.
„Ma omoară si nu alta...sa o vad chinuita e cea mai mare pedeapsa pe care trebuie sa o indur."
-Nu mai pot...nu mai pot sa controlez durerea asta chinuitoare ce ma schingiuie fără mila pe interior!imi spune plângând in timp ce se intoarce cu fata spre mine si din nou simt cum ma rup cand ii vad lacrimile si chipul chinuit.
-Nici mie nu îmi e ușor,Nem...dar hai sa inchidem durerea adanc in noi si sa o lasam sa faca ravagii doar in momentul în care...
-Ai sa dispari,continua cand eu ma opresc din cauza nodului ce mi se formează în gat.
Incuviintez din cap si incep sa o mangai pe par. Arde tot in mine din cauza chinului,insa mai avem puțin timp ce traim clipele ramase in plans si agonie.
Inchide ochii strans ca sa oprească lacrimile si ma intind sa o sarut pe frunte.
-Indiferent cât de greu o sa fie,sa-ti aduci aminte ca rămânem indestructibili. Chiar daca nu o sa mai fim unul lângă celalalt,iubirea nesfârșită ce ne curge prin vene o sa continuie sa ne tina legati,Nem. Noi doi o sa ne aparținem unul celuilalt indiferent de spațiu sau timp.
Inca un suspin se desprinde de pe buzele ei,apoi un fior ii cutremura corpul.
-Nu stiu cand ai sa dispari,dar dacă ziua aia e aproape,înseamnă ca băiețelul nostru nu o sa ajungă sa te cunoască,Tar...imi zice cuvintele pe un ton inecat si din nou sufletul se sfasie in mine. Dar iti promit ca am sa-i povestesc totul despre tine,continua si o lacrima mi se prelinge pe obraz cand o aud. Am sa-i spun ce tata minunat si perfect are...zice plângând.
-Se agapo,raspund cu glas îngroșat din cauza emoțiilor.
-Si eu o fac...de asta promit sa ii vorbesc despre tine la timpul prezent...pentru ca intr-o zi sunt sigura ca iubirea v-a gasi o calea pentru a ne reuni.
„Nici nu știi cata dreptate ai,psychi mou...fiindca exact iubirea ce se naște din noi doi ajunge peste câțiva ani sa ne unească."
-Asa e,Nem...sa nu iti pierzi nici macar o clipa speranța...fiindca dincolo de durere si chin,ne așteaptă dulcea nebunie,soptesc cu încredere și ridica ochii plansi in ai mei,iar eu ma aplec si o sarut pe buze.
Mai mult le mangai decât sa le sarut,ca sa o pot lasa sa respire printre ele fiindca nasul il are infundat si raman de neclintit cand simt o umbra cum se urca pe mine.
„Fir-ar sa fie!!! Ma incatuseaza pentru o vorba? Nu e ca și cum i-as fi arătat ceva...dar in fine...ce mai contează o dunga in plus cand am pe mine cu nemiluita,nu?"
In timp ce ea se cuibărește la pieptul meu,eu indur eroic durerea ce mi-o provoacă intunericul pana cand umbra imi pătează pielea,apoi cand totul dispare incep sa o mangai pe spate si stam in tacere pana cand amandoi ne regăsim linistea,dupa ne dam jos din pat si o ajut sa se îmbrace,dupa trag pe mine prima pereche de pantaloni scurți ce o găsesc in dulap si cand sunt gata o prind pe Nem usor de o mana. Pocnesc din degete si umbrele ne înconjoară din toate părțile in timp ce decorul se schimba,iar cand ajungem in livingul alor nostrii,ne indreptam pasii spre bucătărie. Ii salutam pe toti cei aflați la masa,iar Nemesis se pune in poala lui pateras ce isi bea cafeaua alaturi de frații mei si cativa nepoti.
O îmbrățișez pe mama si o sarut pe par in timp ce taie legumele ca sa faca de mâncare,apoi imi fac mie o cafea și lui Nem un ceai.
-Scumpo ce vrei sa mănânci?o întreabă mama si vad cum Nem stramba prima data din nas,dar cand privirile ni se întâlnesc clatin incet din cap in semn ca nu vreau sa aud răspunsul ce ma scoate din sărite si anume: nimic.
-Aaa...ceva simplu si dulce daca ai,ii cere si zambesc mulțumit.
Mama se pune imediat sa-i faca micul dejun,iar eu iau ceaiul si cafeaua cand sunt gata,apoi ii pun ei cana in fata inainte sa ma asez pe un scaun de la masa.
In timp ce duc cana la gura ca sa beau din lichidul fierbinte,o tot privesc pe Nemesis ca sa ma asigur ca e bine. Deocamdată nu da semne ca ar urma sa i se facă rău,dar lucrul asta se datoreaza lui pateras ce mai baga din cand in cand un val de energie în ea.
Zambesc in coltul gurii cand după vreo 3 ture de incarcat,zeita mea isi strange bratele in jurul gatului sau cu putere si il saruta pe pateras zgomotos pe un obraz.
Un chicot suav i se desprinde de pe buze cand titanul nostru isi intoarce capul si ii face semn spre celalalt obraz,iar Nem fără sa mai stea pe gânduri isi lipeste buzele de pielea lui si din nou il saruta zgomotos.
-Ce pupacioasa...surad in timp ce ii privesc cu drag.
Deși în urma cu doar câteva minute amandoi plângeam si ne înecam in durere,acum oamenii dragi noua reusesc prin simple gesturi sa ne pună zambetul pe buze si sa ne schimbe radical starea de spirit. Prezenta lor reuseste sa ne faca bine si sa ne aduca bucurie in suflet.
Ma ridic de la masa cand mama ii pune lui Nemesis in fata micul dejun și ma aplec sa o sarut pe frunte.
-Pofta buna,ii șoptesc.
-Nu vrei si tu? Uite ce bine arata.
Imi cobor privirea pe farfuria plina ochi de waffe cu fructe de pădure și ma ling pe buze doar ca sa ii fac ei pofta.
-Hmmm...arata delicios,dar manâncă tu psychi mou. Gasesc eu altceva,zic si iau farfuria de pe mama doar ca sa i-o bag sub nas,iar in felul asta sa ma asigur ca mananca.
-Iti pregătesc si ție,Tar o porție,ma anunta mama. De fapt am sa fac pentru toată casa.
-Perfect!exclam. Pana sunt gata,am ceva de facut,zic si imi indrept pasii spre ieșirea din bucătărie. Vin imediat.
-Unde mergi?intreaba curioasa,dar nu ma opresc in loc.
-Sa ma pis,raspund din mers si intorc capul putin cat sa o privesc peste umar. Vrei și tu? Te duc si pe tine.
Pufneste drept răspuns,apoi se pune sa manance.
-Adevarat ca sunt secata de puteri,dar sa merg la baie singura inca pot,Tar,vorbeste cu gura plina.
„Poti doar daca te încarc intr-una cu putere,altfel psychi mou habar nu ai pe ce lume trăiești. Erebus te seaca intr-atat de mult,încât nu mai ești în stare sa tii ochii deschiși."
Fara sa-i mai spun un cuvant,ies din bucătărie si ma indrept spre living,iar in timpul asta ii arunc o privire lui pateras si titanul imi face semn sa stau liniștit ca nu o lasa nesupravegheata. Aprob cu o mișcare a capului,iar cand ajung in dreptul scărilor,urc fără graba pana la primul etaj,apoi ma misc ca un fulger pana in fostul nostru dormitor. Scot repede un pix si o foaie din sertarul comodei si ma apuc de scris.
Pe măsură ce imi aștern gandurile si sentimentele pe foaie,inima incepe sa-mi bubuie in piept,iar la finalul biletelului,ajung deja nu mai vad bine. Privirea imi este tulbure cand împachetez hârtia si o pun în cutiuța ce Nem o tine in sertarul comodei,pentru ca da...cand ne-am mutat în cealaltă casa,n-am luat nimic din acest dormitor.
E totul intact,ca și cum noi încă am locui aici. De asta si cutia cu biletele e la locul ei,insa Nem in ultima perioada n-a mai adăugat nici un bilet în ea. Fiindca,de cand e insarcinata,nu mi-a stat gândul la asa ceva,pentru ca m-am concentrat non-stop doar pe starea ei de sănătate.
Imi frec ochii cu podul palmelor ca sa-mi limpezesc imaginea și inchid sertarul dupa ce reusesc sa vad din nou clar. Ma întorc,iar din doi pași mari ajung in dreptul patului,apoi ma intind pe saltea si inchid ochii. Ma concentrez pe energia lui pateras,iar cand ajung la imaginile blurate din viitor,inspir adanc si forțez puterea sa treacă dincolo de ele.
Intunericul mi se opune cum face de obicei atunci cand imi e interzis sa vad ceva si nu ma lasa sa vad dincolo de dispariția mea. Incep sa injur in gand de mama focului si vreau sa ma las purtat din nou de timp ca să ajung in prezentul meu,insa un vâjâit ma oprește in loc și intorc capul in direcția respectiva.
Vad o lumina cum despica umbrele si ma trage spre ea. Puterea incepe sa-mi pulseze cu forta prin vene fiindca stiu ce inseamna acea lumina ce risipește intunericul.
Imi face loc sa trec prin umbre pentru a vedea o imagine asupra viitorului ce e dincolo de dispariția mea si ma indrept cu o viteza fulger spre poarta ce se deschide inaintea mea.
Trec dincolo de lumina cu sufletul vibrând in mine,iar cand imaginea devine clara,ajung exact in spatele casei.
Ma pun în miscare,dar cu cat ma apropii mai mult de scarile terasei,un sentiment de frica pune stăpânire pe mine din cauza linistei apăsătoare ce împânzeste tot aerul din jurul meu si imi inclestez cu putere maxilarul doar ca sa nu aud dintii cum imi clantanesc in gura.
„Ceva nu e bine aici..."
Trec dincolo de usa din sticla,iar linistea continua sa domneasca si in living,provocandu-mi fiori reci pe sirea spinării.
"Nu înțeleg ce naiba se petrece aici si unde e toata lumea,dar nu imi plac deloc sentimentele ce ma încearcă in momentul asta."
Primul lucru pe care il fac este sa verific dormitorul mamei si a lui pateras,dar cand ajung inauntru,privesc in jurul meu buimac.
„Unde sunt? Pe intreg Tartarul sper ca n-au pățit ceva..."
Ies afara pe terasa ca sa privesc o parte din domeniu si in timp ce caut in zare vreo umbra de miscare,un suspin ajunge la urechile mele. Un suspin ce stiu sigur ca aparține lui Nemesis si ma teleportez imediat langa ea. O găsesc stang pe jos la marginea patului cu agori mou in brate si se rupe pentru a nu știu cata oara sufletul in mine pe ziua de azi cand o vad atat de chinuita.
Cu sufletul bucati ma las pe vine ca sa privesc ghemotocul din bratele ei si ochii mi se umplu de lacrimi cand imi vad brunetelul ce nu cred ca are mai mult de doua luni. Dar daca el doarme liniștit la pieptul ei,psychi mou in schimb abia reuseste sa isi inabuse suspinele. Plange infundat in timp ce il leagănă pe micut,iar lacrimile ii curg șiroaie pe obraji.
Incep sa ard din cauza terorii ce face ravagii in nucleul meu si din instinct intind mana ca sa alin durerea ei,insa umbra mi se transforma in fum si mana imi trece prin ea.
Oftez dureros si cu inima grea ma ridic de jos,apoi clatin amarnic din cap.
„E exact asa cum ma asteptam sa fie...exact asa cum am știut ca o sa se întâmple. Disparitia mea reuseste sa aducă Iadul in casa noastra si nu imi face place absolut de loc lucrul asta,dar nu am ce sa fac."
Trec prin zid dupa ce le mai arunc o ultima privire nestematelor mele si cu sufletul distrus,ma indrept spre nicaieri. Cutreier casa in speranța sa vad pe cineva,dar nu am noroc. Inafara de Nem si agori mou,nu e nimeni. Asa ca ies afara in speranța că între timp curtea sa nu mai fie goala insa si de data asta linistea apasa greu aerul ce ma inconjoara.
„Ce dracu se intampla aici?"
Ma concentrez pe energia lui pateras si decorul se intuneca. Umbrele ma inghit ca sa ma teleporteze langa el,iar cand imaginea devine clara vad ca ma aflu la marginea pădurii. Intorc capul,iar ochii mi se mijesc de la sine.
„De ce naiba sunt toti aici?"
Plutesc pana in dreptul lor ca sa le ascult conversația,iar dupa vreo 5 minute ajung sa ard intr-o pura agonie cand înțeleg motivul pentru care sunt toti strânși in jurul titanului meu favorit.
„Imposibil sa se întâmple asa ceva! Nu se poate! Asta nu poate fi varianta corecta a viitorului,la dracu!!!"
Groaza pune stăpânire pe mine si incep sa clatin innebunit din cap,fiindca nu imi vine sa cred ca una ca asta o sa se întâmple dincolo de dispariția mea si las umbrele sa ma acapareze ca sa ma poarte prin timp.
Deschid larg ochii si ma ridic ca ars din pat cand ajung in prezent,apoi imi duc o mana la inima ce mai are puțin si imi iese din piept,iar cu miscari apăsate incep sa masez locul de deasupra ei.
„Cum naiba sa se întâmple una ca asta?"

*****