Datorită ție 🔞 Vol 11

Capitolul 53

Nemesis:

Ma cuibăresc la pieptul lui dupa ce iese din mine si se intinde pe saltea. Incep sa ii mangai muschii abdominali,iar el prinde o șuviță de-a mea intre degete si incepe sa se joace cu ea.
-Acum poți sa îmi spui ce anume ai visat?intreb ridicand privirea și ofteaza.
-Mai bine nu știi,Nem...
-Dar...
-Ai sa te îngrijorezi,psychi mou si nu imi doresc asta,înțelegi?
-Dar...dar totuși...poate te ajuta cu ceva daca vorbești cu mine,nu crezi?intreb si isi trece o mana prin parul negru in timp ce se gândește dacă sa-mi spuna sau nu.
Trage aer adanc in piept,apoi privirea i se fixeaza in a mea si continua sa se mai uite preț de câteva secunde la mine inainte de a vorbi.
-Cat am stat acolo,umbrele de multe ori luau forma ta sau a lui Erebus ca sa ma chinuie.
-La dracu,Tar...soptesc gatuita si ma ridic in genunchi,apoi ii prind obrajii in palme.
-De multe ori erai incatusata si torturata alături de mine,iar eu nu puteam sa te ajut,înțelegi?intreaba si cateva lacrimi imi curg pe la coltul ochilor. Știam ca nu ești tu cea reala. Știam asta cu tot sufletul din mine,dar in fata mea era imaginea ta si mintea mi-o lua razna,Nem...mai ales când zidurile mele au căzut o data cu acordul ce l-am făcut cu intunericul ca sa-ti pot apărea de cateva ori in vis.
-O vai...suspin.
Imi șterge lacrimile,apoi se intinde si ma saruta pe frunte.
-La inceput a fost foarte greu,dar cu timpul am învățat din nou sa ma stăpânesc. De multe ori preferam sa nu mai vad nimic din ce se întâmpla in jurul meu. Ma scufundam in amintirile cu noi si reuseam sa blochez urletele ce veneau din partea umbrei care lua forma ta. Asa am reusit sa indur chinul,Nem,sopteste si ma mai saruta o data pe frunte.
Inghit cu dificultate nodul din gat si deși știu ca răspunsul la întrebarea ce vreau sa o pun,o sa ma rupa pe interior,tot nu pot sa tac.
-Si in ce consta chinul,Tar?intreb cu voce mica.
Imi cuprinde spatele mai tare cu bratele si ma trage spre el. Ma îmbrățișează,iar mie mi se umplu ochii de lacrimi în așteptarea răspunsului.
-Multe...raspunde scrasnind din dinti. Dar cel mai rău era atunci cand te făceau pe tine sau pe Erebus sa apareti langa mine. Orice chin era suportabil pana la voi. Insa,pe lângă placerea de a lua forma voastra,m-ai aveau obiceiul sa extragă puterea din mine intr-un mod a naibii de dureros.
-Sa extragă puterea din tine...repet după el cu voce tremurand.
-Da,raspunde cu ciuda. Eram incatusat de intuneric ca sa se poată hrani atat el cat si umbrele cu puterea nesfârșită din mine. Adancurile acelea ale,Tartarului sunt pustii,iar creaturile ce isi fac veacul in spatele zidurilor inalte,sunt foarte flamande. Cum porțile nu se deschid zilnic ca sa le livreze marfa noua din care sa se hrănească,puterea de acolo a devenit una sălbatică si fără stăpân. Iar cand eu am fost incatusat,umbrele ce erau inauntrul labirintului ca sa tortureze ființele dinauntru lui,au poftit la mine precum un flamand ahtiat la cel mai delicios fel de mâncare din acea lume.
-Dar tu esti stăpânul lor...
-Nu prea. Cel puțin nu pentru intunericul ce se afla pe fundul Tartarului. Acolo e o alta lume,Nem. Una la care nu am avut acces niciodată fiindca e vrajita. Locul ala e o închisoare a ființelor supranaturale ce mie nu mi s-a arătat decât atunci cand am fost încătușat,chiar daca se afla pe pamantul din care eu imi extrag puterea. Partea aia e independenta,înțelegi?
-Vai de mine...zic înspăimântata cand ii pricep vorbele.
-Mda...raspunde plescaind din buze. Am avut ocazia sa distrug locul ala cand,Erebus m-a eliberat,dar nu am vrut sa mai risc un preț de platit,spune si ochii mi se fac cat cepele.
-Bine ca nu l-ai distrus!exclam. Cine naiba stie ce se mai abatea asupra noastră daca faceai o lume sa dispară,Tar!continui pe un ton speriat,dar el stramba doar din nas ca drept răspuns,apoi incepe sa maraie cand ochii ii sclipesc deodata,semn ca o alta idee i-a dat prin cap.
-Probabil echilibrul găsea un alt loc prin care sa ma închidă,mi-o tranteste,iar inima mi-o ia la goana cand il aud si incep sa tremur la pieptul lui.
-Te rog...lasa echilibrul in pace. Nu mai vreau sa dispari de langa mine,Tar. Inteleg ca prima data ai facut-o sa ma ții pe mine si pe Erebus in viata si iti mulțumesc pentru ceea ce ai făcut pentru noi,dar pe viitor dacă nu mai e vorba de viata si de moarte,te rog abtine-te si nu il mai deregla,bine?intreb cu lacrimi în ochi.
Încuviinteaza din cap si se intinde sa ma sarute.
-Nu pot sa iti promit,dar in cazul in care soarta o sa ne pună din nou la încercare,fii sigura ca am sa actionez asa cum o sa-mi dicteze sufletul,Nem. Tu,Erebus si restul,faceți parte din mine si sunt dispus sa risc totul pentru voi. Pana la urma,nimeni inafara de un absolut nu ma poate omorî,dar și dacă ar fi sa spunem printr-un absurd ca viata mi-ar fi pusa în pericol,pana sa ajung în lumea de dincolo,am un titan la parter care o sa-mi caute sufletul in orice dimensiune in cazul in care am sa mor si o sa mi-l intoarca in lumea celor vii indiferent de cost,zice zambind.
-Pfff...oftez din tot sufletul. Ca veni vorba de titan...am uitat sa-ti spun ca a uitat un an de noi imediat după ce tu ai fost inchis,dar probabil stii deja asta,nu?
-Mi-am dorit sa nu fie varianta corecta a viitorului atunci cand am vazut-o...dar ca sa ma asigur ca las totul in regula in urma mea,i-am lăsat lantul meu.
-Stiu. Ala a fost un pas important în revenirea lui. Nu a mai durat mult si si-a amintit de noi. Asa a luat naștere,Hypnos. Dar sa știi ca ultimii 10 ani i-am scris în jurnale. Cand ai chef sa vezi in amanunt ce s-a întâmplat in lipsa ta,sa știi ca am o cutie plina ochi cu jurnale. Si ti-am facut unu si pe laptop. Ala e plin cu poze și filmulețe,pentru ca am vrut sa-l vezi pe Erebus crescând.
Privirea lui se îmblânzește atat de mult cand ma aude și devine atat de calda,incat simt efectiv cum ma topesc in bratele lui.
-Multumesc,psychi mou,sopteste si incepe sa ma sarute cu tandrete.
Ii raspund cu delicatete,iar in scurt timp ajungem sa ne pierdem din nou in placere,cu el adâncit pana la refuz in adancurile mele.
„Daca ani de zile,timpul si spațiul ne-au impiedicat sa ne iubim,acum eternitatea si infinitul ne stau din nou la dispoziție. Acum putem sa ne consumam iubirea nesfârșită si sa ardem impreuna in flacarile cele mai fierbiti si pasionale ale plăcerii. Putem din nou sa gustam din păcate,sperând ca timpul de data asta sa fie de partea noastră pana la final. Asa cum este în cazul tuturor jumatatilor ce au trecut la randul lor prin Iad. E timpul sa ne bucuram din plin de Rai,dar in cazul in care soarta o sa ne pună din nou obstacole în cale,am sa lupt următoarea data alături de el. N-am sa il mai las sa ia asupra lui chinul cel mai mare. Suntem jumatati si trebuie sa impartim totul in mod egal. Atat bucuriile cat si necazurile. Asta e menirea principala ce cu totii o purtam in suflet. Sa avem grija de jumătatea noastră sta in principalele noastre atribuții. Iar eu n-am sa mai permit ca pe viitor,Tartarus sa mai sufere. Gata cu durerea si chinul! Ori impartim calvarul la doi,ori sa de ducă dracu,ca 10 ani ne-au fost suficienți ca sa-i simțim amareala pe buze si veninul in inima si-n suflet."