Datorită ție 🔞 Vol 11

Capitolul 46

Erebus:

Ma uit la umbre ingrozit si in timp ce se hransesc din puterea ce ii curge prin vene lui pateras, mintea mea gândește la foc automat.
Casc ochii si ma oripilez cand aud sunetul ce il scot atunci cand musca cu pofta din carnea lui ca sa extragă dulcele eter ce se găsește în sangele titanului meu ce de la brau in sus e dezbracat.
-Uita-te in ochii mei!ii cer fiindca asta e prima idee ce mi-a nazarit pe moment. Spune-mi ce simți cand o faci?
Stramba din nas cand imi aude întrebarea.
-Serios? Mai schimbați dracu replicile. Știți prea bine ca nu pot vedea nimic de scut. Ce dracu...jocul asta al vostru a început de mult sa ma plictisească,spune pe un ton cinic.
-De unde naiba stiu umbrele de mine? Iar daca ma cunosc,n-ar trebui sa ma asculte? Pana la urma si eu sunt stăpânul lor daca puterea ta curge prin mine,nu?intreb si o sclipire se aprinde in ochii lui.
„Ah...bun...deci întrebarea asta nu i-a pus-o nici o umbra pana acum ce mi-a  luat forma. Asa...hai ca m-am prins și eu despre ce naiba e vorba aici.”
Umbrele se îndepărtează imediat de pateras cand toti muschii pe titanul meu devin tari ca piatra și din nou formează un scut intre mine si el.
-Pateras?urlu ca sa ma fac auzit.
Rasetele din nou rasuna cu ecou in camera si imi dau seama ca umbrele o fac intenționat,doar ca sa nu ma auda.
-Pateras!!!!!!urlu cat ma tin plămânii.
Cand nu primesc nici un răspuns imi iau din nou inima in dinti si ma reped spre zidul intunecat ce ma desparte de părintele meu. Tot intunericul se transforma in fum,apoi dispare cand scutul se activează în jurul meu.
-Erebus! Agori mou!spune cu glas ragusit si incarcat.
-Da! Eu sunt,fir-ar sa fie! Spune-mi cum sa te eliberez!ii cer si intoarce capul spre lantul ce ii incatuseaza mana dreapta.
Ma reped spre el,dar cand il prind intre degete si trag de el,nu se întâmplă nimic.
-Ce?intreb ca trasnit.
-Scutul e de vina,imi zice si intorc privirea spre el.
Vad cu coada ochiului cum umbrele sunt pregătite de atac si inghit in sec.
-Daca imi folosesc puterea absoluta si il sparg...
-Ele o sa căsune pe tine,agori mou,sopteste pateras cu glas frant.
„Dar alta sansa nu am ca sa-l eliberez. Trebuie sa rup protecția ca sa pot dispune de puterea mea si in acelasi timp sa nu omor nici o umbra,altfel sufletul meu nu o sa mai fie curat,iar intențiile mele nu o sa mai fie pure.”
Ridic din nou privirea pe lant si imi calculez pasii in amănunt.
„Daca reușesc sa smulg un singur lanț din perete,cred ca e destul ca el sa le rupa pe celelalte. Nu cred ca are nevoie de mai mult ca sa-si descătușeze puterea ce intunericul o tine ferecata.”
Respiratia mi se precipita cand ma hotarasc ce vreau sa fac si intr-o clipa aprind puterea absoluta înăuntrul meu si o las sa-mi trosneasca pe piele. Fulgerele sparg carapacea de energie ce mi-a oferit protecție si m-a ferit pana acum de orice pericol,iar cand raman fără scut,pamantul scrasneste sub picioarele mele cand tasnesc in sus si prind strans de lantul gros cat zece brate de ale mele.
Puterea devine atat de fierbinte cand o accesez incat imi lasa impresia ca imi curge lava prin vene si prind strans lantul intre degete,apoi inspir adanc si trag cat pot de tare de el.
Umbrele se repede spre mine si aerul vuiește in jurul meu atunci cand devin precum lamele ascuțite de cuțit. Urlu de durere cand incep sa-mi taie incontinuu pielea si cu toate ca am imboldul de a indrepta fulgerele absolute spre ele,reusesc sa ma stăpânesc si continuu sa mă focusez pe lant. Il strang cat pot de bine si las puterea absoluta sa se infasoare in jurul lui. Cu un racnet puternic ce imi iese pentru prima data în viata din adancul pieptului,reușesc sa il smulg din perete,dar cand vreau sa prind si de celalalt,o umbra mi se infinge adanc in inima,iar durerea ce mi-o provoacă ma paralizează si cad cu o bufnitura la pământ.
Corpul imi intra in convulsii si stiu ca as avea inca forta necesara sa ripostez ca sa ma apar,fiindca puterea absoluta inca trosneste in jurul meu si pe pielea mea,dar nu pot sa omor pe nimeni,decât dacă vreau sa sfârșesc inchis in Tatar,iar lucru asta e exclus din start.
"N-am bătut atâta drum ca sa ma incatusez singur."
-Plecati de langa el!!!!haraie vocea monstruoasa a lui pateras cand umbrele se strang in jurul meu si incep sa ma chinuie.
Nu il mai vad pe titanul meu atat din cauza lacrimilor ce imi incetoseaza privirea cat si din cauza întunericului in care umbrele m-au băgat,dar aud clar înjurături cum se impletesc cu amenințări pe buzele lui,apoi simt pamantul cum bubuie si se cutremura sub mine cand celalalt lant se izbeste cu putere de pamant.
Încerc sa ma abțin cat pot de mult ca sa nu ripostez atacului infernal ce il exercita umbrele asupra mea,dar cand agonia devine insuportabila si trupul mi se contorsioneaza din cauza durerii,un urlet pur de teroare imi iese din adancul gatului.
Chinul la care ma supun umbrele e de nedescris,iar întunericul dens ce imi patrunde pe sub piele si ma arde intratat de tare incat usturimea o simt pana in maduva oaselor,ajunge sa imi provoace o asemenea tortura incat efectiv simt ca și sa respir e un lucru ce ajunge sa ma doara.
Inchid ochii si strang tare din pleoape in timp ce umbrele continua sa ma schingiuie,apoi scrasnesc din dinti cand le simt cum se transforma in lame zimtate de cuțit si taie în mine la nesfârșit,iar durerea ce mi-o provoacă,ajunge sa ma sufoce efectiv. Suspin,urlu si tremur incontrolabil in timp ce ele continua sa ma chinuie si musca din mine atunci cand sangele incepe sa mi se prelinga pe piele si sa mi se îmbibe in haine.
Prin zgomotul ce ma înconjoară,aud un marait anormal de crud,apoi umbrele se opresc din a ma tortura si deschid cu greu ochii. La cativa metrii in fata mea vad o umbra uriasa ce le vânează pe celelalte,iar gurile lor se casca intr-un mod hidos atunci cand niște tipete nepamantene le ies din gâtlej si strapung aerul cand umbra uriasa inghite tot ce prinde in calea ei.
Rasuflu usurat cand magia reușește sa-mi vindece complet trupul,dupa ma trag mai intr-un colt ca sa nu fiu prins în Iadul ce se dezlănțuie in fata mea.
„Trebuie sa raman pur...trebuie sa raman pur...”
Inchid ochii si incep sa respir calculat,in timp ce urletele de suferinta si groaza vibreaza in aerul înecăcios din jurul meu,iar eu încerc pe cat de mult posibil sa ma calmez.
Aerul trosneste,urletele continua sa străpungă aerul si din cand in cand mai aud cate o bubuitura ce zguduie pamantul sub mine.
„Pateras poate sa omoare pe cine vrea,eu in schimb trebuie sa raman cu mintea limpede și cu intențiile pure.”
Inghit cu greu cand imi indrept gandul spre rana din piept si strang din pleoape mai tare cand o simt ca incepe sa se cicatrizeze. Emoțiile ce se starnesc in interiorul meu imi provoacă lacrimi fierbinti ce imi ard ochii,dar cu toate astea un zambet mulțumit imi curbeaza usor buzele.
„Nu pot sa cred ca l-am găsit! Nu pot sa cred ca e la cativa metri de mine! Nu imi vine sa cred ca în sfârșit traiesc ziua ce am asteptat-o de atatia ani!”
O liniște subita inghite locul in care ne aflam,făcând orice sunet sa dispară,iar Tartarul se cufunda intr-o tăcere ce iti ridica parul pe ceafa și deschid imediat ochii ca sa vad ce se intampla.
Ma liniștesc intr-o secunda cand vad ca in fata mea sta pateras si nu mai e transformat intr-o umbra. Titanul se lasa pe vine in fata mea si cu un zâmbet larg pe buze ma arunc asupra lui.
Inima incepe sa-mi bata ca nebuna in piept cand ii simt pentru prima data caldura pielii și suspin,dar o fac de fericire. Imi bag nasul în scobitura gatului sau si in adulmec. Puterea lui dulce imi inunda nările si o simt pe buze,iar sangele ce-mi curge prin vene se aprinde cand simt mirosul sângelui sau.
Lacrimile imi umezesc ochii când simt chemarea din el,iar sentimentul  cu care ma întâlnesc pentru prima oara imi pare atat de cunoscut. E ca și cum a fost ascuns pana acum in adancurile mele,iar acum iese la suprafata o data cu puterea ce ne leagă si ne curge amandurora prin vene.
-In sfarsit...soptesc,iar bratele lui se strang mai tare in jurul meu.
Atat de tare incat imi da impresia ca vrea sa ma bage la propriu in pieptul sau.
-Agori mou...zice pe un ton atat de jos,de gros și de profund ca ma cutremur în bratele lui.
Scot capul din scobitura gatului sau,iar cand ochii ni se întâlnesc și se privesc pentru prima data de aproape,aerul incepe sa trosneasca cu putere in jurul nostru. Pamantul se cutremura,zidurile labirintului se zgâlțâie,iar pe pielea amandurora incep sa joace fulgerele absolute.
Ochii lui devin complet chihlimbarii,iar scantei si jar se aprind in privirea lui,apoi devin precum doua flacari ce incep sa arda salbatic.
Imi musc buza de jos cand incepe sa-mi tremure din cauza intensității cu care se uita la mine și inima imi face o tumba in piept fiindca citesc in ambra lui atat iubirea cat si mandria.
In timp ce mie o lacrima mi se prelinge pe obraz,buzele lui se ridica intr-un zambet.
-Mikro mou psychi,murmura si intinde capul,apoi isi lipeste buzele fierbinți de fruntea mea. Se agapo ateleíota,agori mou.
Bufnesc in plans cand il aud si imi infasor strans bratele in jurul gatului sau.
-Se agapo,pateras,raspund suspinând. Se agapó ateleíota.
Ma îmbrățișează cu caldura,iar eu inchid ochii si savurez pe deplin acest moment. Ma bucur de atingerea lui,de caldura corpului sau,de mirosul pielii lui. Las ca tot ce vine din partea lui sa se imprime pe sufletul meu si interiorul incepe sa-mi vibreze de fericire.
Zambesc.
„Se simte atat de bine...acum totul e perfect. Durerea si chinul deja au dispărut din pieptul meu. Acum tot ce trebuie sa fac e sa-l scot de aici și sa-l duc acasă. Hmmm...cu siguranță o sa înnebunească nebunii de fericire cand o sa-l vadă. Ahhh...abia aștept!”