Datorită ție 🔞 Vol 11

Capitolul 39

Nemesis:

Ma cufund in cada plina cu apa calda și imi las corpul si mintea sa se relaxeze,cu toate ca e al naibii de greu sa o fac.
Sunt tensionata ca un arc fiindca de dimineata m-am trezit dintr-un vis umed cu,Tar.
Nici nu mai stiu cati ani au trecut de la ultimul,dar la fel ca atunci,Tartarus a aparut pe bune in visul meu.
Nu imi vine sa cred ca in acesti sapte ani de cand am fost privati unul de celalalt,tot a reușit el cumva sa faca si l-am simțit de trei ori pana acum. Nu stiu la ce înțelegere a căzut cu intunericul,dar ma bucur ca am putut din nou sa respir prin el si ca parfumul pielii lui a reusit sa-mi inunde din nou nările.
„Oare cat mai trebuie sa induram suferinta,Tar? Cat mai trebuie sa stam unul departe de celalalt? In atatia ani nimeni nu a gasit nici o soluție pentru a te elibera din,Tartar...si acum vine din nou întrebarea ce de atatia ani mi se invarte cel puțin o data pe zi prin cap si anume: Cum o sa fie posibil lucrul asta dacă inca nu am gasit o cale de a ajunge la tine? Sau poate totuși ai sa reușești singur sa te eliberezi? Dacă tot ai putut sa apari de trei ori la mine in vis,oare ai sa găsești puntea ce te aduce acasă?”
Inchid ochii cand întrebările fara răspuns mi se învârt prin minte,iar gandurile imi fug imediat la visul din care nu de mult ce m-am trezit. Imaginile incep sa mi se contureze perfect in spatele pleoapelor închise si imi sprijin capul de marginea căzii,apoi imi departez picioarele cand excitatia incepe sa-mi inunde venele o data cu scenelor pacatoase ce mi se perinda prin minte si suspin cand il vad pe,Tar cum ma lipeste cu spatele de sticla ușii de la terasa dormitorului,apoi îngenuncheze la picioarele mele si imi urca o talpa pe umarul lui in timp ce gura si-o lipeste cu pofta de despicatura mea si incepe sa ma guste.
Gem din cauza imaginei păcătoase si imi bag o mana intre coapse,apoi pun presiune cu doua degete pe clitoris cand vad cum gura lui imi soarbe si imi linge labiile cu frenezie.
Ii vad ochii negrii cum se fixeaza in ai mei,iar in verdele din privirea mea se citesc clar dorintele,sentimentele si iubirea nesfârșită ce i-o port si-mi curge fierbinte prin vene.
Miscarile in jur clitorisului imi devin mai frenetice imediat ce gura lui,Tar incepe sa ma devoreze si picioarele incep sa-mi tremure cand placere imi explodează in pantec,iar un geamăt prelung mi se desprinde de pe buze cand oragasmul imi strabate in valuri corpul.
Deschid larg ochii atunci cand fierbinteala imi parjoleste interiorul si imi țintesc privirea pe un punct inexistent din tavan.
-Tar...soptesc in timp ce corpul imi e cuprins de spasme. Imi e atat de dor de tine,Tar...
Incep sa visez cu ochii deschiși de data asta la el si la buzele lui cum se contopesc cu ale mele si un geamat imi reverbereaza in gat cand am impresia ca ii simt atingerea,iar sarutul in care gurile noastre se topesc si ce mi-l imaginez ca fiind unul real,simt cum ma ridica in Paradis si incep sa plutesc pe culmile cele mai înalte ale placerii. Asta pana cand aud vocea lui,Erebus dincolo de usa ca ma striga putin alarmat si brusc revin la realitate.
-Mama!!! Nu ești gata încă? Toata lumea te așteaptă jos ca sa împodobim bradul!
-Cobor imediat!ridic glasul si intind mana dupa gelul de dus bărbătesc pe care il folosesc de cand,Tar a dispărut.
-Bine! Dar sa nu mai dureze mult! Sa-i spun lui giagiá sa-ti faca o cafea?
-Sigur! Mulțumesc micutule!raspund in timp ce ma spal pe corp.
-Se agapo,mamá!
Zambesc.
-Se agapo,agori mou!
Aud usa la camera cum se închide în urma lui si gândul imi fuge din nou la titanul meu.
„Daca ai vedea ce baiat mare ai...pe toti zeii daca ar fi posibil si pentru cateva clipe sa il vezi în realitate,tare bine ar fi...”
Cu mintea inca la jumatatea mea,incep sa ma clatesc,iar cand sunt gata,dau drumul la apa în cada si ies afara din ea. Infasor un prosop in jurul meu,apoi ma postez in fata chiuvetei si ma spal pe dinti,dupa aplic putin machiaj si imi trantesc pe buze un ruj rosu sângeriu. Imi fac si cateva bucle la par,dupa intru in camera si deschid usile de la dulap. Scap de prosop si trag o lenjerie roșie din dantela pe mine,apoi caut printre umerașe o rochie cu care sa ma îmbrac.
-Hmmm...verde,roșie,aurie sau albastra?intreb ca pentru mine in timp ce scot cateva umerașe. Daca tot e Craciunul,eu zic ca anul asta sa ma îmbrac in verde,ma hotarasc si scot rochia plina de paiete de pe umeraș.
Ma îmbrac cu ea si inchid ușile ca sa ma privesc in oglinda,iar cand sunt gata fac o pirueta si zambesc mulțumită.
-Imi sta bine. Rochita asta chiar e ce trebuie,ma complimentez singura in timp ce ma privesc din toate părțile.
Rochita strâmtă si scurta se mulează perfect pe formele mele,iar paietele sclipesc la fiecare mișcare a mea. Decolteul in V imi scoate frumos sanii rotunzi in evidenta,iar bretele subțiri vin in forma de X pe spatele meu ce este pe jumătate gol.
Pasesc spre comoda si intind mana dupa parfumul ce il folosea Tar,iar in timp ce ma dau cu el,usa se deschide și micutul meu zeu apare in parg.
-S-a întâmplat ceva,agori mou?intreb in timp ce ii cercetez chipul cu atenție.
-Oxi mama...diladi,nai. Thelo na me voithiseis me ena grama gia ton pathera mou. (Nu mama...de fapt,da. Vreau sa ma ajuți sa scriu o scrisoare pentru tata).
Trece pe lângă mine si in drum spre pat,ia o rama foto in care sunt eu si Tartarus. Se urca pe saltea si priveste pierdut poza ce o strange intre degete.
Mi se rupe sufletul sa il vad asa.
Nu e prima data când rămâne cu ochii blocați pe vreo poza in care apare,Tartarus. O data l-am găsit rezemat cu spatele de un perete al holului si privea pierdut pe cel din fata lui unde era imaginea lui,psychi mou pictata.
Mi-a spus ca atunci cand nu mai poate de dorul lui,il cauta peste tot prin casa. In toate pozele și picturile ce exista cu el si isi imaginează ca intr-o zi un perete o sa fie cu adevărat pictat dupa o poza in care,Tar chiar o sa-l tina cu adevărat în brate,nu cum sunt acum majoritatea pictați,fiindca mama a facut tablouri si ne-a desenat pe pereți in formula de trei,dar asta din imaginația ei.
Mi s-a sfâșiat sufletul cand l-am auzit. La fel cum mi se sfâșie si acum cand ii vad ochii goi.
„Ahhh...doare îngrozitor sa iti vezi copilul cum suferă. E de nedescris tot ce te încearcă cand micutul tău nu e bine.”
Ma doare atat inima cat si sufletul de toata situația în care ne aflam de ani de zile. Chinul in care ne scaldam si căruia incercam sa ii facem fata,continua sa caște in pieptul nostru un gol ce chiar cred ca o sa reuseasca sa ne inghita cat de curând.
Si cu toate ca sunt obosita,franta si sleit in mare parte de puteri,încerc sa raman pe poziții.
Sunt facuta bucăți,dar învat sa trăiesc si asa.
Sunt incompleta,dar încă am speranța că intr-o zi am sa redevin din nou un întreg.
Imi duc o mana la piept si apas pe locul de deasupra inimii cand o simt ca se frânge si imi inghit lacrimile ce incepe sa-mi arda ochii. Imi oblig mintea sa ridice nivelul energetic ce mi-a scăzut atat de jos in urma gândurilor si a sentimentelor,incat sangele mi-a înghețat cu totul in vene si incerc sa ma scutur de tot ce imi face rău si apasa greu pe umerii mei.
„Respira,Nemesis...doar respira...intr-un final totul o sa fie bine.”
Ma oblig sa o fac și trag aer adanc in plamani,apoi il eliberez usor printre buze. Fac exercitiul asta pana cand bataile inimii mi se mai domolesc in piept,iar cand sangele incepe sa mi se încălzească si imi pulseaza cum trebuie prin vene,deschid sertarul de la comoda si scot caietul in care imi pun eu gandurile pe foaie si un pix. In toti anii ăștia de cand tot scriu,atat pe foaie cat si pe laptop,am ajuns sa umplu o cutie ce se găsește în fundul dulapului meu.
Micutul meu zeu pune rama langa el pe saltea atunci cand eu ma asez pe jos la marginea patului si vine langa mine.
Pun caietul pe genunchii îndoiți si il deschid la ultima pagina pe care am scris-o,apoi o intorc si pe mijlocul ei scriu cu litere de tipar:
„DORINTELE SI GANDURILE LUI,EREBUS"
-Cum vrei sa începi biletelul?intreb si imi fixez privirea pe chipul lui.
-Pateras...raspunde si revin cu ochii pe caiet,apoi incep sa scriu. Vreau sa știi ca deși dispariția ta mi-a provocat o rana pe suflet încă din ziua in care m-am născut,o port cu mândrie. Chiar daca rana e deschisa de mai bine de șapte ani,o accept fiindca ea imi amintește in fiecare clipa de ce ai fost în stare sa faci pentru mine,spune si simt lacrimile cum imi înțeapă ochii. Si stiu ca nu timpul e cel ce o v-a vindeca,ci tu ai sa faci lucrul asta posibil. Si chiar daca de multe ori durere ajunge sa devina insuportabila,sa știi ca tot iubesc crestătura din pieptul meu,fiindca face parte din mine si din tine,dar as minți sa spun ca nu imi doresc sa vina mai repede ziua in care o sa ne cunoaștem ca sa o poți inchide,pateras. Abia aștept sa ma alini...sopteste si cateva lacrimi pătează hârtia in timp ce scriu.
Imi sterg lacrimile in acelasi timp cu el,apoi pun pixul înapoi pe foaie si aștept sa continuie.
-Stii ca uneori noaptea privesc in intuneric si am impresia ca umbra ta se plimba prin camera mea?intreaba si ma blochez pentru o clipa.
„Pe intreg Tartarul!!! Oare chiar ai fost in stare sa apari la el în dormitor,Tar???”
-Stiu ca imi imaginez lucrul asta,dar uneori mi-as dori sa fie adevărat macar pentru o clipa...ma scoate vocea lui din ganduri si incep sa scriu. O clipa mi-ar fi de ajuns sa-ti spun cât de mult imi lipsești sau ca te iubesc la nesfârșit,pateras.
Pixul incepe sa-mi tremure intre degete in timp ce aștern cuvintele lui pe foaie,iar literele abia se mai inteleg.
-Iti mulțumesc pentru sansa ce mi-ai daruit-o si pentru familia ce ma iubește atat de mult,continua micutul zeu si uraganul din nou se stârnește in pieptul meu. Iti mulțumesc pentru ca mi-ai daruit aceasta lume magica si promit ca am sa fac orice ca sa te scot din abis.
Ma blochez cand il aud.
Nu sunt în stare nici macar sa mai clipesc sau sa mai respir.
„Pe toti zeii!!! Ce mai inseamna si asta??? De unde ia venit???”
-Erebus,ingaim cu spaima în glas. Nu ti-am explicat ca nu e bine sa faci nici o promisiune daca știi ca nu exista sansa de a te tine de ea?intreb si intorc in reluare capul spre el.
-Ba da,mama,raspunde promt. Dar daca n-am sa ma pot tine de promisiune,măcar ajung langa pateras,continuă de parca i-ar fi tot una ca e aici sau pe fundul Tartarului.
Ma cutremur din toate incheieturile in timp ce casc ochii si il privesc înspăimântata.
-Mama...linisteste-te. Am sa fac totul ca sa il scot pe pateras din Tartar,dar dacă nu reușesc...poate exista sansa sa o fac daca ajung langa el in urma promisiunii,nu?
Scap pixul din mana cand incep sa tremur incontrolabil,iar micutul imi prinde strans degetele intre ale lui.
-Mama...am sa fiu bine.
-Esti un copil,Erebus...spun si vocea mea vibrează din cauza fricii. Pe toti zeii...daca te-ar auzi tatăl tău...continui soptit si ma opresc fiindca nici macar eu nu stiu cum ar reacționa,Tartarus intr-o asemenea situație.
-Cred ca ar fi mândru,imi zice si ochii mi se maresc mai tare in cap.
„Tartarus,e oricum mândru de el,nu trebuie sa se lege la cap printr-o promisiune. Pe toti zeii!!! Daca,Erebus o sa ajungă pe fundul Tartarului cu siguranță o sa iasa fortat titanul meu din adancuri doar ca sa ma rupa pentru ca am permis una ca asta sa se întâmple!”
-Mama!ma striga si pocneste de cateva ori degetele in fata ochilor mei.
Imi focusez privirea pe el si inghit cu dificultate.
-Hai sa terminam biletelul si sa coboram in living,imi cere si clatin din cap fiindca nu imi vine a crede ca el nu are nici o treaba cu faptul ca tocmai a facut o promisiune ce ar putea sa-l închidă alături de tatăl sau,iar eu nu stiu ce naiba sa fac sau sa zic,in schimb el imi face semn spre caiet sa scriu mai departe ceea ce vrea sa-mi zica.
-Erebus...spun in timp ce prind pixul intre degete.
-Nu,mama. Uita ce am spus,mi-o taie imediat.
-Dar nu am cum!exclam pe un ton ce imi trădează grav teroarea ce-mi curge prin vene. Înțelegi ca ai făcut un pact?
-Da,raspunde serios. Dar pactul meu nu ma inchide astăzi în Tartar,mama. O s-o facă doar daca am sa încerc și am sa eșuez.
Imi frec fata cu o mana intr-un gest disperat cand aud cu ce nonșalanță imi vorbeste,apoi oftez dureros.
„Familie de nebuni ce suntem...”
-Vrei sa scrii mai departe?intreaba si incuviintez din cap.
-Da...am sa o fac in timp ce am sa ma gândesc cum sa te scap de pact,bomban suparata.
-Nu vreau sa ma scapi de pact,mama!contraataca.
-Stii ca toată casa il vrea pe tatăl tău eliberat,nu?intreb si raspunde cu un „ahhhaaaa”. Dar nici unul nu a facut o promisiune,Erebus...
-Dar asta e decizia fiecăruia,mama.
„Pe Zeus daca pot sa o scot la capăt cu el!”
-Hai te rog sa încheiem biletelul si sa nu te mai gândești niciodată la pact. N-am sa încerc sa-l eliberez pana cand nu găsesc calea cea sigura,mama.
„Nu stiu daca sa rasuflu usurata in urma mărturisirii lui sau sa bufnesc din nou in plans? Cert este ca micutul meu zeu ma lasa masca. Si nu stiu nici daca sa ii apreciez curajul nebun sau sa il cert pentru ca da dovada de atâta nebunie.”
-Mama!
-Hm?intreb si clipesc de cateva ori ca imaginea sa-mi devina clara.
-Ai auzit ce ti-am spus?
-Scuze...m-am pierdut în ganduri. Ce spuneai?
-Ziceam sa scrii mai departe asa: Abia aștept sa vii ca sa privim amandoi cerul înstelat,asa cum te-am văzut prin ochii mamei ca-ti plăcea sa faci in noptile geroase de iarna. Si abia aștept sa vii ca sa ma simt iubit pe deplin. Abia aștept sa vii ca sa iti arat și eu la randul meu cat de mult te iubesc,dar daca lucrul asta nu o sa fie posibil in viitorul apropiat,atunci promit ca am sa vin eu după tine. Promit sa te scot de acolo,pateras. Indiferent de ce preț o sa trebuiască sa plătesc la randul meu.
„Vai de capul meu!!! Nu! Nu! Nu! Nu e bine...nu e bine deloc...Ce ma fac eu cu micutul meu zeu?”