Datorită ție 🔞 Vol 11

Capitolul 33

Nemesis:

Suflu usor in cana de cafea și fixez scara cu privirea,iar gandul imi zboară la ziua in care am împlinit 16 ani. Acea zi in care eu si Tar am devenit un singur trup.
Zambesc involuntar cand ma vad pe mine cum cobor in fuga in timp ce in urma mea umbrele se preling pe pereți și pe podea,apoi rad din tot sufletul cand intunericul formează un zid de fum in fata mea cand ajung pe ultima treapta si ma arunc prin el. Intunericul nu se risipește,iar umbrele continua sa vina in urma mea si incep sa imi mangaie tot corpul. Surad,iar de fericire incep sa cant si sa ma invart pe loc in timp ce ele imi imbraca trupul precum un al doilea strat de piele.
Buzele mi se curbeaza in cel mai radiant zambet cand vad umbra lui Tar cum se materializează in spatele meu,iar ochii lui de un rosu nuclear incep sa arda in ton cu dorința ce creste in mine si mi se reflecta perfect in verdele din priviri.
Prin ceata trecutului,aud rasetele fraților mei ce se impletesc cu strigatele fetelor de bucurie și inima incepe sa-mi bata cu putere in piept.
"Am si uitat cum se simțea nebunia in casa,Chronis..."
Continui sa ma las purtata pe valurile trecutului si chicotesc cand il vad pe pateras cum apare langa umbra lui Tar. Ma prinde de mana si ma trage la pieptul lui,iar dupa ce ma saruta pe frunte si imi urează la mulți ani,incepem amandoi sa dansam pe armoniile dinamice ale melodiei grecești ce rasuna in tot livingul.
Clipesc des cand simt o lovitura in frunte si imi cobor privirea cand imaginea imi devine clara in fata ochilor. Il vad pe Erebus la un metru in fata mea,iar la picioarele lui sta intoarsa invers o rățușca de cauciuc.
-Ce obraznic esti!chicotesc si pun cana de cafea pe masuta,apoi ma ridic in picioare,iar ghemotocul meu fuge de langa mine. Ai chef de joaca,teroristule?surad si o iau pe urmele lui.
Are 9 luni,dar de vreo câteva săptămâni a început sa alerge din ce in ce mai tare.
-Sa vezi ce musc eu bucățică cu bucățică din tine cand te prind,il amenint si fac cativa pasi mai apăsați in urma lui.
Rasul său colorat rasuna in living cand crede ca mai am puțin și il ajung,iar piciorușele lui grăbesc mai repede pasul.
-Ai grija!ridic vocea cand il vad ca nu se uita pe unde calca si se impiedica de o jucărie.
Tasnesc spre el ca un fulger si il prind inainte sa cada,apoi il salt în brate si incep sa-l arunc in aer.
Ochii verzi ii sclipesc de fericire,iar lucrul asta imi umple sufletul de bucurie și imi topeste inima de drag.
Il strang la pieptul meu cu cladura atunci cand din hohote de ras da in sughițuri si ma indrept spre bucătărie.
-Neata!spune Hades cand trec prin dreptul scarilor si ma opresc ca sa-l aștept sa coboare ultimele trepte.
-Neata,raspund si intind capul sa il sarut pe un obraz cand se opreste langa mine.
-Asa matinali sunteți?intreaba atingând usor vârful nasului lui Erebus,apoi isi lipește buzele de fruntea mea.
Micutul chicoteste printre sughițuri si intinde mânuțele spre infernal. Fratele meu mi-l ia din brate si amandoi ne indreptam pasii spre bucătărie.
-S-a trezit cu noapte-n cap. La 6 mi-a dat desteptarea,raspund in timp ce intram inauntru si ii pun lui Erebus un pahar cu apa.
Hades se așază pe un scaun si intinde mana dupa pahar,iar in timp ce el ii da sa bea lui Erebus,eu scot o cana din dulap si ii pregătesc o cafea.
Ii arunc o privire cu coada ochiului cand simt prezenta lui pateras prin apropiere,iar infernului schiteaza un zambet in coltul gurii.
E atat de ciudata toata situația asta în care ne aflam. Atmosfera asta apăsătoare si încărcată de atâtea luni de zile se împletește foarte anapoda cu ciudățenia asta stranie ce o trăim in preajma lui pateras. Chiar daca titanul are mai bine de doua săptămâni de când si-a amintit toata viata datorita lanțului ce il purta Tartarus la gat,tot nu simte nimic.
Știe cine e,iar asta e de bine. O cunoaște pe mama,iar lucrul asta e încă un plus. Știe cine suntem fiecare dintre noi in parte,dar tot e ciudat. Fiindca deși știe care si cum suntem,ochii lui tot nu sclipesc si nici nu ard salbatic asa cum suntem noi obișnuiți sa o facă atunci cand ne priveste. Acum in loc de iubire,găsim un nesfârșit de durere si chin. Stie ca ne iubește...si noi știm asta,dar atat lui cat si noua ne e ciuda ca inca mai are blestemul pe cap si inca nu ne dam seama ce trebuie sa facem ca sa-l rupa. Ne-a spus ca toate amintirile se opresc exact in ziua in care Tartarus a dispărut...deci nu știe încă cum de si-a pus singur blestemul pe cap,iar pana nu deblochează si acea parte lipsa din mintea lui,nu putem elucida misterul din jurul sau.
„Pe intreg Tartarul...asta chiar se poate numi,nebunie absoluta...”
-Neata!ne saluta in timp ce intra in bucătărie. Ce faceți?intreaba si il vad cum se lasa pe vine cand ajunge in fata lui Hades,apoi il prinde pe Erebus de manute si intinde capul sa-l sarute pe obrăjorii bucalati.
-Nu de mult ce m-am trezit,raspunde Hades pe un ton ragusit si inca somnoros.
-Eu am vreo ora de cand am facut-o,zic in timp ce mai scot o cana din dulap. Erebus la 6 imi cerea de mâncare,chicotesc si pun sa mai fac o cafea pentru pateras.
I-au cana lui Hades si o pun pe masa in fata lui,iar cand pateras se ridica de jos si se uita la mine,un zambet cald ii curbeaza buzele.
-Am sa stau eu astăzi cu el. Poți sa-ti iei pauza toata ziua,spune si inima tresare in mine.
-Dar...astazi e week-end,zic si încuviinteaza din cap.
-Da...si?intreaba cu o sprânceană ridicata.
-Pai...tu si mama...adică...aaa...
Ofteaza in timp ce eu incep sa ma balbai si ma prinde usor de umeri.
-Koritsáki mou,eu si ingerasul nu o sa plecam de acasa week-end-ul asta,zice si isi urca incet palmele pana cand imi cuprinde fata cu blandete in căușul palmelor.  
Clipesc des si ma abțin sa nu bufnesc in plans. Imi musc buza de jos cand incepe sa-mi tremure si inspir calculat pe nas ca sa ma calmez.
Privesc ochii pe care ii iubesc de cand ma stiu si abia reușesc sa ma tin pe picioare ca sa nu ma fac una cu pământul cand ma izbesc din nou de golul din chihlimbariul lui,deși gesturile lui sunt foarte blande si ma duc cu gândul la iubirea absoluta.
„Atat de greu imi este sa nu-i mai ambra cum sclipește in ochii lui...”
Cand eram micuta eram geloasa cand ii vedeam arzand de iubire si pentru restul casei,acum as face orice sa poată din nou sa o faca. Acum nu mai am o problema cu lucrul asta. Am înțeles ca iubirea lui pentru noi este nemasurabila si ca tine enorm de mult la fiecare in parte. Am învățat sa fac diferenta cu câțiva ani in urma între felul in care ii ardeau ochii atunci cand ma privea pe mine sau atunci cand o privea pe mama sau pe Eris. Si asa am conștientizat faptul ca pateras chiar are un loc pentru fiecare in inima si-n sufletul lui,iar eu nu trebuie sa fiu geloasa pe nici un membru al familiei. Sincer...nu a fost ușor sa îl eliberez de mine,dar o data ce m-am liniștit ca ceilalți nu sunt un pericol ce atentează la iubirea lui pentru mine,i-am slăbit lanturile asa cum spunea,Tartarus. Dar daca pe vremea aia abia reușeam sa înțeleg faptul ca,pateras mai poate iubi la intensitate maxima si pe alții inafara de mine,acum lucrurile stau cu totul diferit. De cand Erebus a aparut in viata mea,il înțeleg perfect si am învățat sa disting nuanțele iubirii. Pentru ca într-adevăr iubirea e diferita si se simte diferit.
Una e sa iti iubesti partenerul,alta copilul si alta fratii sau părinții. E cu totul și cu totul alta mâncare de peste,dar cand eram micuta nu înțelegeam lucrul asta,insa daca atunci cand am priceput,a fost in momentul în care am vazut cum se schimba scanteia din ochii lui,acum as vrea atat de mult sa o vad inapoi in privirea lui. Imi este dor de ea. Vreau sa o vad cum ii aprinde din nou chihlimbariul din ochii lui. Imi doresc sa-i vad din nou rosul din privire cum devine atat de intens incat iti lasa impresia ca o sa explodeze din cauza iubirii colosale ce ii curge titanului prin vene.
Inspir si expir brusc cand toate gândurile se amesteca cu trăirile mele si creaza un gol imens în stomacul meu,iar cu degetele tremurand ii cuprind lui pateras obrajii in palme.
-Intr-o zi,iubirea o sa arda din nou in ochii tai,soptesc si vad cum inghite in sec. Intr-o zi,am sa ma bucur din nou de flacarile sălbatice ce iti dansau in priviri de fiecare data cand ne priveai,continui si respiratia lui se accelereaza.
Ma forțez sa zambesc fiindca vreau sa il incurajez,cu toate ca de fiecare data cand fac lucrul asta mie îmi vine sa bocesc,nu sa surâd.
-Intr-o zi,pacea din nou o sa domneasca peste sufletele noastre,iar tristetea o sa fie inlocuita de nebunie,pateras. De nebunia ce pe noi ne reprezinta si ne prinde atat de bine. Cea ce ne aduce zambete largi pe buze si ne face sa radem din tot sufletul,continui cu emoție in glas si inima imi face o tumba in piept cand o mica scanteie ce durează o milisecunda ii apare titanului in privire.
-Intr-o zi...cat mai curând posibil,imi doresc ca totul sa revină la normal,koritsáki mou,spune pe un ton atat de jos si atat de grav,incat ma cutremur pe picioare.
„Da...lucrul asta ni-l dorim cu toții și il vrem din tot sufletul nostru. Fiecare dintre noi așteaptă ziua in care totul o sa revină la normal...mai ales eu...”