Cărările inimilor noastre

Capitolul 1-Ștefan

Ceasul deșteptător sună.Era 6 dimineața.M-am ridicat și am închis alarma telefonului.Nu eram o persoană matinală, dar datoria mi-o cerea.Eram neurochirurg la Spitalul din Paris, iar de curând șeful neurochirurgiei se pensionase și mă numise pe mine în locul lui.Era greu, dar am muncit mult pentru acest vis de mic copil.M-am spălat și m-am îmbrăcat rapid ,cu gândul la operația pe care o voi realiza chiar astazi  .Sunt o fire serioasă și ambițioasă și nu am nevoie de nimeni care să mă facă fericit.

Părinții mei sunt divorțați.Până la vârsta de 18 ani am locuit cu mama și cu tatăl meu vitreg în România, care mi-a fost ca un adevărat tată. Tatăl meu adevărat era francez, ceea ce m-a îndemnat sa plec odată cu împlinirea majoratului.Îndrumat de profesori am ajuns unde am vrut.Am făcut un liceu oarecare, dar care m-a învățat multe.Ma simt mult mai bine de când nu mai sunt cu Ana, fosta mea iubita, care profita de mine pentru unele lucruri.

Eram în Mercedesul meu negru și mă îndreptam spre spital.Paris este orașul iubirii, dar nu pentru mine de când nu mai cred în dragoste. Odată ajuns, cobor din mașină și mă îndrept spre vestiar unde mă schimb în costum.

-Buna ziua, domnule Durant. Sunteți pregătit ?a apărut în prag domnul Leroy, șeful meu.

-Buna ziua, l-am salutat și eu.M-am născut pregătit pentru a salva vieți, am zis ridicându-mă.

-Să știi ca sunt foarte mândru de tine. Toți pacienții sunt încântați de tine, ești chiar un as în domeniul neurochirurgiei, mi-a zâmbit șeful meu.Toate asistentele și pacientele sunt după tine, dar văd ca nu le dai atenție.

-Mulțumesc .Nu vreau să le dau atenție, pentru ca nu cred în iubirea oarba și în plus mă încurcă în tot ceea ce fac.Mă mulțumesc eu singur, am zis eu uitându -mă la o asistenta care îmi făcea cu ochiul.

Domnul Leroy a râs puțin și mi-a dat o palmă prietenește pe umăr, după care s-a îndreptat spre biroul lui. Șeful meu avea doua fiice, Julie și Jade. Cu Julie și iubitul ei, Owen eram coleg și prieten, uneori făcând operatii împreună, dar cu Jade nu eram apropiat și nici măcar nu prea o cunoasteam. Din auzite, Jade era ca o păpușa Barbie franțuzoaică, blondă, slabă ,sexy ,cu ochii albaștri și că toți băieții o voiau, dar le era frică de tatăl ei, anume șeful meu.

Mă pregăteam de operație, care avea sa fie lunga și sa dureze cel putin  5 ore . Această operație consta în extragerea unei tumori care se dezvoltase pe parcursul a 2 ani.Pacientul se prezentase prea târziu la doctorul sau de familie, iar el l-a redirecționat către mine.

-Buna Stefan, am auzit-o pe Juliet. Eu nu te pot asista astăzi la aceasta operație, pentru ca Jade a alunecat și cred ca și a rupt piciorul,era și Lexie, sora ta cu ea, dar vreau să mă duc să văd dacă totul este în regula. L-am trimis pe Owen în locul meu,imi cer mii de scuze, a spus speriata și trista Juliet.

-Este în regulă, am dat eu din cap.Du-te și vezi ce face sora ta mai mică, eu și Owen ne descurcăm.Familia este mai importanta decât orice altceva.

-Atunci de ce nu ai vreo iubita ceva?m-a întrebat Juliet.Toate fetele te vor și tu ...nimic..

-Asta nu contează! am răspuns eu tăios .Nu am nevoie de nimeni.

Juliet s-a amuzat și a plecat,deschizând usa sălii de operație pentru Owen,care m-a salutat și m-a întrebat :

-Ești pregătit?

-Da,să o facem, am grăit eu mergând langa pacient urmat de Owen.

Îmi plăcea ceea ce făceam și abia așteptam să îmi văd pacientul din această sală de operație sănătos și fără acea tumoare care nu era binevenită.