Cărările inimilor noastre

Capitolul 47-Jade

Proiectul cu modernizarea era aproape  finalizat, iar muncitorii venea încet-incet.Doamna directoare părea incantata, dar Ana bineînțeles că nu.Eram singură ca Ana și-a dat seama că Ștefan venise după mine pentru a mă recuceri, dar eu eram cucerită de mult de el, dar faptul că el a venit tocmai din Paris,si-a anulat operațiile,a contat foarte mult pentru mine.

Terminasem și cu sala mare de sport,proiectasem una la fel, dar pe planul meu o schimbasem.Îi modificasem culoarea,facusem ferestre mai mari și mai luminoase, si multe altele.Am întrebat și alți elevi care chiar păreau încântați de munca mea, iar acum mă simteam odată cu terminarea proiectului.Aveam să îl fac mândru din nou pe șeful meu.Zilelea astea am încercat să mă întâlnesc cu Ștefan,care era chiar implicat cu elevii și chiar le preda foarte bine,pe unii indemnandu-i să devină medici ca el.Am mai mers să îl văd și eu și nu îmi venea să cred că era iubitul meu, anume iubitul perfect, bine cu mici excepții.

Ana deja bănuia că mă impacasem cu Ștefan,pentru că adeseori ne aruncam priviri, iar eu îmi terminam munca mai repede decât de-obicei și mergeam după Ștefan.Se poate să fi făcut o mică partidă de sex, dar asta rămâne un secret.

-Bună ziua, doamna arhitect,a spus el râzând.

-Bună,domnule doctor.Nu ți-a fost de mine?

-Mereu îmi este.Nu te-a urmărit nimeni?

-Nu.Suntem doar noi doi aici.Cine s-ar fi gândit că micul Ștefan și-o trage aici cu un arhitect?l-am privit seducător.

-M-am schimbat de atunci.

-Iubesc conversațiile lungi și interesante pe care ochii tăi le au cu ochii mei, l-am privit pe Stefan.
-Eu ador tot ceea ce este al tău, inclusiv pe tine.

S-a apropiat de mine și m-a trântit pe o canapea.A început să mă sărute de-a lungul gâtului.Eu am început să gem, iar mai apoi și-a coborat palma între coapsele mele.Tremuram toată acum,dar știam că acum el mă controla.Mi-a dat bluza la o parte și mi-a sărutat și abdomenul.M-am întors și a început să îmi muște umărul și o ureche, astfel că eu am țipat.

-Ștefan,esti aici?am auzit ambii vocea doamnei directoare.

Ștefan s-a ridicat, dar l-am tras înapoi.

-Continuă,nu are nevoie urgentă de tine.Mă faci să mă simt bine,am spus eu încet.

-Jade,nici n-a apucat bine să îmi spună numele că l-am tras înspre mine și l-am sufocat cu gura mea.

Clanța ușii se mișcă,iar eu acum eram pe el și nu l-am lăsat să plece.In cele mai multe momentele el mă ținea fixă, dar eu eram acum cea care îl ținea fix.Ambii ne simteam bine doar unul cu altul.

Era ultima zi aici.Petrecusem o săptămână interesantă și cunoscusem persoane noi, dar în special îl recapatasem pe Ștefan.Mi-am împachetat lucrurile și am plecat în sala unde stătea Christian și Ștefan.

-Unde te duci,doamna arhitect?am auzit vocea Anei.

-Pardon,de când te-ar interesa pe tine?Astăzi a fost ultima zi și mâine voi termina și voi da proiectul final.Stai liniștită ca Ștefan nu te vrea înapoi,am privit eu tăios.

-Ține minte cuvintele mele.L-am avut mult timp la deget pe Ștefan,decat l-ai avut tu,doamna arhitect.Se va sătura de tine.

-Mulțumesc pentru informații,am răspuns eu sec.

M-am saturat să o văd pe Ana,il voia pe Ștefan din nou și să iși bată joc de el.Nervii și furia mi se instalasera în întreg corpul, dar totuși mi-am continuat pasul către camera unde era Ștefan.

-Bună Jade,am auzit că ai terminat aici, am auzit vocea lui Ștefan.

-Da,cam așa.

-Ai făcut o treaba bună și ca foști elevi, eu și Ștefan,suntem impresionați,a spus și Christian.

-Mulțumesc mult Christian.Voi nu trebuia să plecați?

-Ba da,dar nu ai fost curioasă să vezi cine a avut video-ul ăla?a întrebat Ștefan.

-Poate,dar nu avem cum,nu putem pur și simplu,m-am uitat eu ciudat la el.

-Nu este adevărat,ne-am ocupat noi, Daniel ne va ajuta.A fost olimpic la informatică, deja i-am dat numărul tău și procesează.

-SI el știe?Doamne..m-am uitat eu în jos.

-Nu te face ca o roșie,te rog, mi-a spus Ștefan și m-a îmbrățișat.

-Eu am o întâlnire cu Lilly,a râs Christian.

-E mâna lui Ștefan aici și îmi dau seama.Lilly nu te-ar fi ajutat pe gratis, dar mă bucur pentru tine, Christian.

-Am aflat cine avea video-ul.Doamne,a zis Ștefan,aproape scăpând telefonul din mână.

-Ce?Ești în regulă?am spus eu ducându-mă langa el.

-Cine avea videoclipul?a întrebat și Christian.

Când am văzut informațiile primite de la prietenul lui, Daniel.Era un număr de România,dar nu știu cum reușiseră să și-l ascundă, dar nu mi-a venit să cred când am văzut că era numărul Anei.Stia de noi și sigur ne umarise,mă santajase și voia să îl ia pe Ștefan.

-Ce tâmpită, a mormait Christian.Bine că nu te-a luat,prietene.

Ștefan era mut și drept ca o statuie, nu îi venea să creadă că Ana încercase din răsputeri să ne despartă.

-Este în regulă, Stefan,sunt aici.Nu a reușit nimic,ne-am împăcat,l-am calmat eu.

În scurt timp am plecat toți împreună,Christian spre ai lui, iar eu am vrut neaparat să îi cunosc familia iubitului meu.Cand mama lui m-a văzut a rămas uluită și nu a știu cum să se comporte cu mine.Mama lui era atât de calmă,in contrastul tatălui lui Ștefan,care era o brută.Dar Tatal lui vitreg, era mult mai bun.Il crescuse ca pe propriul lui fiu.M-am gândit și la tata,care nu a vrut să se mai căsătorească,după ce îi făcuse mama.Gandidu-mă la acest lucru,mi s-a scurs o lacrimă pe obraz, iar Ștefan m-a consolat.

-Dacă ai nevoie de o mama, mama este gata să mai aibă o fiică, pe langa Ema.

-Mulțumesc,Ștefan.Doar mă gândesc ce va zice tata când va afla de noi..,am oftat eu.

-Nu va afla curând,nu se duce mama din București pana în Paris să îi zică sau Christian,care m-a luat să vin aici pentru tine.Dacă te santejează,vin imediat și poate și să mă concedieze, dar nu prea cred,mi-a zâmbit Ștefan.

-Au început să îmi placă glumele tale proaste, am râs eu.

Predasem proiectul final și fusese cu adevărat un succes.Oficial nu aveam să o mai văd pe idioata de Ana,care îmi stricase dispoziția și mă făcuse să îl pierd pe Ștefan.Petrecusem o săptămână extraordinară cu Ștefan prin București.Vizitasem multe obiecte turistice,facusem poze și videoclipuri împreună,unele aveam să le postez, unele nu.Am încercat niște preparate tradititonale și pur și simplu le-am adorat.Invatasem și un pic din istoria acestui oraș,care mi s-a părut complexă.

Am ajuns la apartamentul meu și ochii lui Ștefan au căzut pe hanoracul lui roșu.

-Și eu care mă întrebam unde îmi este hanoracul roșu.Hoațo!a râs Ștefan.

-Hey!l-am impins eu în pat.L-ai lăsat la mine și chiar m-a mai ajutat să trec peste săptămânile fără tine, dar acum cred că îl poți lua înapoi.

-Nu,este în regulă.Este al tău,deși este cam mare pentru tine.

Am zâmbit și m-am cuibărit în el.Îl țineam strâns și mai apoi ne-am rostogolit.El și-a pus capul pe pernă și și-a trecut o mână peste talia mea.M-a tras mai aproape, iar eu m-am întors spre el.El a adormit destul de repede, iar eu l-am mângâiat pe față.Nu aveam să îl mai pierd vreodată, aveam să lupt pentru el.