Cărările inimilor noastre

Capitolul 18-Jade

Mă pregăteam pentru o nouă zi. Mi-am amintit cum aseară am realizat că vocea lui Ștefan mă adormise instant. Aveam o zi liberă, așa că am decis să merg la spital să lucrez de acolo. Mă plictiseam acasă, și eram sigură că Ștefan nu avea chef de mine, întrucât era cu prietenul său.
M-am urcat in BMW  și am  ajuns destul de repede.De când am intrat pe ușile spitalului, toți bărbații erau cu ochii pe mine. Doamne, să fi fost Ștefan aici, i-ar fi făcut praf!
In drumul meu spre birou m-am întâlnit cu Trevor, cum s-ar zice rivalul lui Ștefan. Era la fel de arogant ca și el, dar era blond și avea ochi verzi ca smaraldul. Mă privea de sus in jos, iar eu nu m-am simțit deloc bine.
-Buna, Dragă Jade, a râs malefic.
-Ce vrei ? Nu am venit să te văd pe tine Trevor. Am treabă.
-Sigur, mi -a zis apucându-mă de mână.Nu i așa ca sunt bun ca Ștefan?
-Îl chem pe tata, m-am răstit eu, iar el mi-a pus mâna la gură.
-Sunt mai bun ca Ștefan? a repetat încă o data Trevor sacadat.
-Poate oi fi, poate nu, chiar nu mă intersează.Acum lasă-mă, l-am împins eu in peretele opus.
S-a încruntat la mine și a plecat. Avusese tupeul să se apropie de mine și să mă atingă, dacă tata afla asta, îl concedia imediat, dar am lăsat gândul de a-l pârî să treacă. Am deschis ușa la birou și mi-am început lucrul. Proiectul cu clădirea de îmbrăcăminte și încălțăminte m-a dat peste cap și nu mai îmi ieșea nimic, iar Trevor chiar agravase situația. Un gând trist mi-a revenit când mi-am amintit de Stefan care îmi era doar un prieten. Oare chiar ma îndrăgostisem de el?

-Ce faci, Draga mea? I am auzit vocea tatei.
-Sunt bine, lucrez tata...
-Uneori cred că este mai bine că ai mers pe arhitectură. Chiar îți place ce faci. Și apropo s-a mat dat cineva la tine?
-N-nu, am zis tremurând gândindu-mă la Trevor și la Sărutul accidental cu Ștefan.
-Bine, foarte bine.Am văzut ca ai venit si am venit să văd cum lucrează fata mea mică. Ne mai vedem, acum am treabă.
Fata mică? Încă o prefera pe Juliet, pentru că ales medicina, iar eu arhitectura. Mereu a fost așa ...
Am dat din cap si mi am văzut de lucru. Orele treceau greu, iar eu încă mă chinuiam la proiectul. Șeful meu mă sunase, iar eu stiam fix ce voia, să îmi schimbi proiectele pentru niște proiecte alese de el, lucru pe care nu aveam să îl fac. Intr- un final am terminat munca si am ieșit din birou, unde iarăși M-am întâlnit cu Trevor.
M-a împins in perete si s- a apropiat atât de tare de buzele mele, încât mai avea un pic si a făcut ceea ce am făcut eu si Ștefan. Îl uram pe idiotul asta, eram singura ca mă voia fix pentru ce nu doream să mă aibă, bani si faima părinților, in plus si formele mele.
-Nu scapi de mine, ne potrivim așa bine!
-Tu cu mine?! Glumești, am încercat să îl împing, dar încă mă ținea la perete.
-Ești încăpățânată, dar te voi lăsa acum si o voi face curând, M-a privit el cu ochii lui verzi.
Am fugit repede speriata, Trevor in ultimul timp chiar se dădea la mine. Nu stiam dacă știa că îl plac pe Ștefan, si voia să se răzbune pe el cu mine. Dar chiar încercam să îi rezist, deși fugeam adeseori de el.
-Ce ți-a făcut Trevor ? S-a speriat Lexie.
-Nimic, doar s-a dat din nou la mine.
-Ce?! Asta crede ca ești împreuna cu Stefan si vrea sa se răzbune ca nu este el preferatul domnului Leroy. Nemernicul! a zis Lexie.
-Eu cu Ștefan ? Nah, știe foarte bine că suntem prieteni apropiați si atât, niciunul dintre noi nu vrea relație.
-Mie mi se pare, dar Stefan chiar s-a schimbat in  ultimul timp, a vorbit Lexie.
-Serios?! Oh nu mi-am dat seama. Iara faci pe proasta, tu l-ai schimbat, iar el pe tine.Simplu.
-Cum zici.Fratele meu se întoarce luni in tură.E atât de norocos uneori, toate fetele îl vor nu numai ca arată ca un print, dar e si șeful Neurochirurgiei.Își va găsi vreo fata care să îl potolească.
Am dat din cap, încercând să nu îmi arăt Gelozia si furia care îmi clocotea prin vene. Indiferent dacă Trevor nu era nesimțit cu mine si mă voia, stiam pentru ce voia să mă dețină. Pe Ștefan, deși mai era nesimțit, simteam că el nu a devenit prieten cu mine pentru faima,bani , sau pentru Lexie, așa cum ne înțelesem, ci chiar începea să mă placă, dar nu eram sigură de asta.

Spre ieșire l-am văzut din nou pe Trevor, care acum vorbea cu tata.Chiar avea tupeu, după ce se dăduse la mine.
Nici nu M-am mai uitat și am plecat către mașină. In Drum spre apartament am vorbit pe telefon cu Lilly, care îmi cam recunoscuse că îl cam place pe Christian; iar eu am început să râd. Am mai vorbit și depsre proiectele fiecăruia, despre haine, și despre ce făcusem in ziua respectivă.
Când am ajuns acasă, mi-am pregătit ceva de mâncare, niște pasta carbonara cum mă învățase Ștefan.Nu erau așa bune ca ale lui, dar mergeau să îmi țină de foame. Un sentiment de dor mi-a cuprins sufletul și tot acest sentiment M-a pus să îl sun pe Ștefan. Mă simteam atât de prost după ce îl lăsasem pe Trevor să se apropie așa de mine, iar sentimentul asta avea să mă tremure mult timp.
L-am sunat, doar că să îmi încerc norocul si chiar îmi raspunsese. Vocea lui, in ultimul timp chiar mă calma și îmi plăcea să vorbesc cu el. Chiar vorbea normal cu mine, ca cei mai buni prieteni, și asta ma bucura nespus. A trebuit să închidă, deoarece prietenul lui îl chemase.
Luni trebuia să merg neaparat să îl văd, simteam că mi-era dor de Ștefan prea tare, deși îl văzusem acum 2 zile, dar ambii eram Ocupați și nu avem timp unul de altul.
Ștefan, ești medicul meu preferat...