Cărările inimilor noastre

Capitolul 30-Jade

Începuse o nouă zi.Eu mă plictisisem acasă și am decis să merg la spital.Aveam norocul că tata era șeful spitalului, iar sora mea mai mare Juliet,lucra acolo.Relatia mea cu sora mea nu a fost chiar așa apropiată,desi ea voia acest lucru.Eu îmi doream mereu să îl mulțumesc pe tata, dar ea cum a ales medicina ca el, eu nu am reușit niciodată să îl mulțumesc complet.Il aveam pe Ștefan și nu îmi trebuia nimic mai mult.

M-am urcat rapid în BMW-ul meu albastru și am pornit-o.In drum spre spital,am zărit niște cupluri langa Turnul Eiffel care iși făceau poze împreună și probabil aveau să le pună pe rețele de socializare.Aș fi vrut și eu să îl pun și pe Ștefan,alaturi de mine, dar dacă o făceam ambii intram în probleme mari.Imi era de-ajuns că mă trata ca pe o regină, si în public cât putea , dar și în privat.

Am ajuns la spital și m-am îndreptat spre biroul meu.Inainte să deschid ușa,o văd pe Juliet cum vine spre mine.

-Hey,Jade?Ce faci?

-Bună Juliet.M-am plictisit acasă și am venit aici.Poate mai pot lucra ceva de aici.

-Bine.Vreau să îmi spui ceva sincer.E legat de tine și de Ștefan.Sunteti împreună?

-Eu?Împreună cu el?Ce glumă bună.Dacă aș fi fost cu el, sigur s-ar fi aflat.

-Ești sora mea și te cunosc.Crezi că nu știu că erai geloasă pe mine când ieșeam cu Owen?Și dacă ai avea o relație,acum te-ai ascunde de tata.Nu înțeleg de ce nu te-a înțeles când ai ales arhitectura..

-Nu mai pomeni de ceea ce fac eu.Ai fost și vei fi mereu preferata lui tata, am oftat eu.Am nevoie să mă lași acum.

-Îmi pare rău,m-a îmbrățișat Juliet.Nu am vrut să te supăr,dar dacă ai nevoie să vorbești,te pot ajuta.

Am dat din cap și am intrat rapid în birou.Juliet se simțea bine că era mereu preferată, iar eu eram în spate.Deja mă cam călcase pe coadă, iar eu uitasem fix ceea ce voiam să fac.Chipul meu s-a luminat când l-am zărit pe Ștefan care a intrat acum în birou.

-Hey,blondo?Ce ai pățit?

-Bună..Sunt bine.

-Nu ești.Ce s-a întâmplat?

-Bine.Juliet iarăși mi-a zis de lucrul cu medicina și arhitectura și m-a dat peste cap.

-Of!Jade,uita te la mine.Esti fenomenală!Să îmbin și să te joci cu matematica, este ceva.Fară arhitecți ca tine,cladirile nu ar mai exista și nici nu ar mai sta în picioare,m-a calmat el.

-Mă bucur că ești aici, Stefan.Nu știu ce m-aș face fără tine.Dar de ce ai venit aici?Nu ai operații?

-Am chef să te enervez,a spus el apropiidu-se de mine și trăgându-mă înspre el.

-Ștefan,nu facem sex aici și acum.Nu mă face să te pocnesc.Chiar nu putem.Ne aude tata și ceilati,am șoptit eu.

-Atunci ar fi bine să taci, nu?

-Ștefan,te rog.Stii că te iubesc, dar nu exagera.

-Vei face,ceea ce iti spun eu, da pacoste blondă?

Ștefan a zambit,dar nu era un zâmbet obișnuit,era unul periculos, mai mult seducător,cel care te fură și te atrage în felul lui.

Am simțit că mi strângea vaginul când i-am auzit tonul posesiv.Dar am acceptat și mi-am înfășurat brațele în jurul gâtului lui.El a început să mă sărute furtunos, care mi-a înmuiat tot corpul,astfel încât l-am lăsat pe el să mă controleze.Eram nesatuli unul de altul și ne devoram ori de câte ori aveam ocazia.Un val de umezeală mi-a cuprins zona între picioare,iar ochii lui îi străluceau.M-a sărutat blând, si și-a coborât mâna de-a lungul coapsei mele.