Cărările inimilor noastre

Capitolul 29-Jade

Urăsc zilele în care trebuie să merg la birou și să îmi văd șeful cum se văicărește și să palavragească fără noimă.Norocul meu că aveam treabă multă săptămână asta și nu aveam să îl întâlnesc prea des.Acum trebuia să îmi termin un desen, iar mai apoi să plec pe șantier cu Lilly.Îl invitasem pe Ștefan la mine la birou și mă bucurăm nespus ca nimeni nu bănuia ca eram împreună.In timp ce desenam și îmi proiectam viziunile pe hârtia albă, aud un ciocănit la ușă.

Ușaa s-a deschis, iar eu l-am zărit pe domnul Margot,impreună cu un bărbat înalt cu parul maro drepte vârsta medie, dar cu ochi albaștri.

-Bună ziua,domnisoara Leroy.Mă scuzi ca am intrat așa brusc,stiu că ești ocupată acum cu celelalte proiecte și cu Șantierul,dar domnul Durant  are o propunere interesantă pentru tine.

Domnul Durant?Stai puțin,asta însemna că era tatăl lui Ștefan,mai exact tatăl iubitului meu!

-Este în regulă,m-am ridicat și am pus desenul de o parte.Ce fel de propunere?

-Sunt încântat sa te cunosc,domnisoara Leroy.Sotia mea este managerul unei hotel de pe Coasta de Azur,dar eu sunt avocat și nu prea mă pricep la chestii de astea și de asta am venit aici.Ea iși dorește să adauge la hotel niște camere, care să aibă ceva diferit și unic, iar cum dumneavoastră sunteți arhitect,m-am gândit că ne puteti ajuta.

El era tatal iubitului meu! Când am devenit arhitect aici, scria în termeni clari că nu voi lucra pentru membri ai familiei!

-Mă voi gândi și o să vă spun.Momentan sunt presata de alte lucruri și nu vreau să mă aglomerez.Nu vreau să vă supăr,domnule Durant.

-Este în regulă.Inteleg.

După ce a plecat domnul Durant,seful meu mă șantaja sa aleg propunerea, dar eu nu m-am lăsat influențată de el și-am zis că mă voi gândi la aceasta propunere.Trebuia să o refuz, dar o mai lăsăm așa în așteptare ca să nu intru în suspiciuni că am într-un fel legătură cu clientul meu.

Mai târziu,după ce îmi terminasem desenul,il zarisem pe Ștefan.Am rămas plăcut surprinsă să îl văd acolo.

-Ai venit.

-Aș veni mereu pentru tine,blondo.Imi place șapca de muncitor,a spus el punând-o în cap.

-Arăți simpatic, pentru un medic cu o șapcă de muncitor, am ras eu.Dar avem o problemă.

-Ce?

-Tatal tău.A venit aici.Vrea să fac nu știu ce camere pentru hotelul soției sale,am vorbit eu.Dar eu ca arhitect nu prea am voie să lucrez pentru, intr-un fel pentru familie.

-Am văzut cum nenorocitul ăla a bătut-o pe mama când eram mic,desi erau divorțați,nu mai spun că avut episoade violente și cu mama lui Lexie,a vorbit furios Ștefan.Nici nu vreau să îl mai văd...

-Ștefan,calmeaza-te,nu vreau să strici ceva și aici.Inteleg că ești nervos, dar este tatăl tău și totuși îi porți numele.

-Poate îi port numele, dar nu i-a pasat de mine niciodată și am să trăiesc toată viața,bantuit de acest sentiment de parcă m-ar urî, a vorbit cu Tristețe Ștefan și am văzut cum îi curgea o lacrimă din ochi.

De-obicei Ștefan nu plângea,era dur și serios, dar avea momente în care chiar îi dădeau lacrimile și mie mi se rupea inima pentru el în două.

-Nu trebuie să plângi acum pentru trecut.Acum ai persoane care chiar te iubesc și le place ceea ce faci, iar eu sunt prima pe listă,am apropiat eu de el,săruntandu-l dulce pe obraz.

-Dacă ne prinde cineva acum, in felul asta, Jade?

-Nu o să ne prindă nimeni.Vreau să te calmezi acum și să nu te mai văd așa trist.Pot recunoaște că îmi placi mai tare când ești arogant și nesimțit.

Chipetul lui Ștefan s-a luminat puțin,s-a ridicat de pe un scaun din birou,imbrâtisandu-mă și mângâind-ma dulce pe creștet,iar mai apoi mi-a pus pe cap șapca pentru șantier.El a fugit repede, să nu fie văzut și s-a întors la spital,unde găsise o pauză și plecase pentru mine.Chiar îl iubeam și inima îmi pulsa și ieșea parca din piept, când el era cu mine.Se pare ca Ștefan era un lup, deghizat într-un cățeluș care avea nevoie de cineva ca el, arogant,tupeist,dar și sigur în ceea ce făcea,iar eu mă potriveam perfect în rolul ăsta.