Cărările inimilor noastre

Capitolul 3-Ștefan

Prima mea întâlnire cu Jade Leroy, a fost chiar bună. Era frumoasă, blondă cu ochii albaștri, orice băiat și-ar putea dori, dar eu i-am rezistat ușor jocurilor ei. Auzisem cum Lexie a urlat după mine și desi nu par atent, am observat cum obrajii lui Jade s-au înroșit.Eram obișnuit ca toate fetele sa reacționeze așa, aveam un farmec aparte, mostenit de la tatăl meu.

Acum mă îndreptam către o sală unde ,deseori, majoritatea colegilor mei se odihneau și se relaxau.Când am intrat,l-am zărit pe Christian, prietenul meu cel mai bun, Michele,Camille, Owen și Juliet.Toti ochii erau ațintiți către mine, un sentiment de parca aș fi omorât pe cineva.

-Ai înfruntat-o pe Jade Leroy, a izbucnit în ras Christian.Trebuia sa filmez, a zis el aproape căzând pe jos.

-Amuzant ,foarte amuzant, am răspuns eu sec.Nu am făcut mare lucru ,doar am vorbit.

-Am văzut -o pe sora mea cum se uita la tine și nu se uită așa la toată lumea,m-a ochit Juliet. Morocănosul de Ștefan cu sora mea Jade , mereu visătoare ,nici nu vreau să mă gândesc.

-NU AM NEVOIE DE NICIO FEMEIE! am urlat eu enervat. Nu este nimic între mine și ea și nici nu va fi,am continuat eu sacadat.

-Bine,bine...te-ai schimbat mult, dragul meu prieten, a spus încet Christian, crezând ca nu-l aud.

M-am întors și am continuat să mă plimb prin spital pentru a putea scăpa de sentimentele și nervii ce mă rodeau.De la liceu nu am mai iubit pe nimeni și nici nu o să mai fac.Iubirea este ceva temporar, fără de care pot trăi.

Dintr-o dată telefonul de urgente a sunat.Un nou val de urgente sosise.Am răsuflat adânc și m-am pregătit. Ajuns în sala de urgente,am îndrumat toți internii către un medic rezident.Șeful meu mă privea lung și uimit cum puteam gestiona atâta stres și atâția pacienți.M-am prefăcut ca mă uitam în altă parte, dar în spatele lui era o persoană cu părul blond și cu o fusta albă .Am realizat imediat cine era, era pacostea aia mică și blondă de Jade, care deja îmi stricase ziua.Mi-am preocupat gândurile doar la urgențele care sosiseră.

-Ștefan,este prea mult, vei obosi, deja ai realizat operația aceea.O mică pauză nu ar strica,mi-a zis domnul Leroy.

-Sunt foarte bine, am spus eu, mă descurc.Au fost zile mai rele decât asta și în plus mă simt bine,am continuat eu observând-o pe Jade cum se uita speriată la un pacient cu sânge pe mână.

Am vrut să mă joc puțin cu ea și să o enervez, dar nu-mi permiteam din cauza șefului meu.Sunt sigur ca aveam să mă mai întâlnesc cu ea, mai ales dacă era cea mai buna prietena a surorii mele.Puteam fi nesimțit cu ea altă dată, dar nu acum, iar niște cuvinte pe care nu le scoteam de-obicei au ieșit din gura mea:

-Fiica dumneavoastră,este bine?Sunt doctor și recunosc fețele oamenilor când nu sunt în regulă.

Domnul Leroy s-a întors către Jade și a îmbrățișat-o,spunându-i ca va fi bine.Dulcegării,iubire,fix ceea ce nu-mi plăcea.Am incercat să ignor, dar sufletul meu de copil și lipsa tatălui meu care nu se compara cu iubirea a celui vitreg, tânjea și plângea. Rapid,am șters acele gânduri din trecut și mi-am auzit numele alături de Christian.Mi-am dat seama ca trebuia sa operez din nou,m-am intors și am plecat în grabă.

Am simțit cum Jade m-a privit și din câte observasem îmi zâmbise,iar eu mă uitasem dispretuitor la ea .Inima mea a început sa bată mai tare și m-au trecut fiorii când mă gândeam la o relație. Acum eram concentrat pe operația ce consta în scoaterea unui cuțit din craniu.Suna prostesc,dar la spital le întâlnești pe toate...

Am intrat în sala de operație și am început așa zisă operație.

-Cum pacientul este acum adormit, putem începe .Bisturiu numărul 3, vă rog și Christian,te rog să monitorizezi constant inima pacientului, căci va fi supusă la ceva stres și procedura, am vorbit eu hotărât.

Toată lumea era pe poziții.Adoram ceea ce ce făceam.Pacientul a fost în regulă pe parcursul operației,dar inima lui nu voia să țină cu mine, ceea ce mi-a îngreunat munca.Christian a încercat să i-o mențină sănătoasă pentru a-mi fi mie mai ușor și pentru a reuși sa scot cuțitul din cutia craniană, fără a afecta prea multi nervi.Deja operam de mai bine de 13 ore, și tot eram în sala de operații.După o oră, am reușit să salvez pacientul, care avea să rămână orb de un ochi,incercasem din răsputeri să nu orbească, dar nu reușisem și stima mea de sine scăzuse.

Eram de mai bine de 3 zile în spital,realizând operații și controale peste controale.Oboseala îmi ajunsese la cote maxime,si abia așteptăm sa prind măcar 10 minute de somn.

-Domnule Durant, ați operat destul.Este suficient,plecati acasă ,este un ordin! a zis hotărât șeful meu.Ne ocupăm noi de aici,te vei întoarce luni, când și Lexie va veni în tură.

Am dat din cap, bucuros ca pot dormi și ca pot avea câteva zile de relaxare după atâta stres și muncă.În drumul meu spre vestiar, am dat nas în nas cu pacostea blondă:

-Ai revenit?m-am uitat eu la Jade rece.De ce ai făcut-o,parcă erai speriata de moarte când ai văzut puțin sânge pe o mână? Din câte am văzut eu, ești fata lui tati.

-În primul rând, tata m-a pus să te caut și să-ți dau noul program.Și poate am fost speriată de sânge, dar chiar nu te privește pe tine. Atâta timp cât tatăl meu este șeful aici, îmi este foarte ușor și pot domina pe toată lumea, s-a încruntat Jade.

-Ascultă, dacă ai venit sa faci show prin spitalul tatălui tău,cu mine nu îți merge.Caută altă marionetă căreia să-ți arăți mutrele și comportamentul de prințesă,am privit-o rece.

-Ești un nesimțit,cum poți vorbi așa cu o fată, mai ales cea a șefului tău?

-Pot să fac ce vreau, cât timp vreau și pot vorbi cum vreau.Deja mă plictisești,dă-te pacoste din fața mea!

-Cum mi-ai zis?Pacoste?Nu cred ca ți-ai luat bătaie de la vreo fată, dar îți iei acum.S-a apropiat de mine și mi-a dat cu programul peste față,lăsăndu -mi o zgârietură și un semn.

S-a uitat la mine lung și a plecat în partea opusă a holului.M-am ridicat și am luat programul, realizând caracterul ei periculos și cât de diferit era față de Juliet,sora ei..Era prima femeie care chiar mă infruntase ,ceea ce mă enerva și îmi dădea toate gândurile peste cap.

Am trecut neobservat către mașină și m-am îndreptat rapid către apartament,lăsand sa treacă toată furia pe care mi-o provocase chiar fata șefului meu.

Ajuns acasă,m-am schimbat în niște pantaloni scurți și într-un maieu și am pornit televizorul.Lexie mă sunase de vreo trei ori, acest lucru se întâmplă dacă era doar ceva grav.Asadar,am sunat-o imediat:

- CÂT DE IDIOT SĂ VORBESTI SI SĂ O PRIVESTI AȘA PE JADE?s-a răstit la mine Lexie.

-N-am zis nimic și nu am jignit,am spus eu,gandindu-mă la întâmplarea cu Jade la spital în care o jignisem și fusesem un bou.

-Dacă te gândești cumva să te combini cu ea, mari probleme o sa ai cu mine.Sa nu faci porcării, a spus Lexie, închizându-mi telefonul brusc.

Am oftat și am pus telefonul lângă noptieră.Eram prea obosit și enervat ca să mă gândesc la ea, fix la ea.Inima îmi bătea tare și îmi spunea să o îmblânzesc,să fie alături de mine și sa fie doar a mea.M-am ridicat brusc din pat și am început sa lovesc nervos patul.La un moment dat, am căzut brusc într-un somn adânc și liniștit,care m-a făcut sa uit de toate...