Cărările inimilor noastre

Capitolul 42-Jade

Îmi era așa urat singură în apartamentul meu.Imi paruse rău că mă despartisem de Ștefan,dar acel cineva care avea videoclipul ne urmărise de ceva timp și prinsese momentul perfect pentru a ne șantaja.Nici nu mai veneam pe la spital, doar să nu mai văd și să nu mai plâng de prostia pe care o făcusem.Îi pierdusem Increderea și mi-era frică că mă asemăna cu fosta lui, cu Ana,care probabil era fericită și acum profita de el, fiind supărat.

Trecuseră vreo câteva saptamâni bune de când nu mai vorbisem cu el, dar mă abțineam cu greu să nu îl am din nou doar pentru mine.Eram singură că cel care îmi trimisese videoclipul încă ne urmarea și am decis să vadă că nu mai este nimic între noi.Inima încă îmi bătea pentru el puțin,el mă tranformase,mă încurajase  și era totul pentru mine.Am plâns zi și noapte cât eram singură,stiam să o ascund, pentru că mă obișnuisem cu asta.Divortul părinților mei a fost ceva rău pentru mine, pentru că mama îl înșelase pe tata cu un profesor de la Sorbona, unde lucra ea.Eu am vrut să rămân la tata, pentru că nu aveam să suport și să o văd pe mama cu altcineva care nu era tata.De asta i-am respectat și regulile de a nu avea un iubit sau pe cineva, pentru că el chiar mă iubea și se interesa de mine, nu ca mama care nici măcar nu s-a interesat de mine și de Juliet.

Am vorbit cu Lexie la telefon și mă întrebase de ce nu mai vin pe la spital,iar eu am mințit-o din nou că aveam extrem de multă treabă și de asta nu venisem.Ea mi-a zis de Ștefan care este prost indispus și nu avea chef de vorbit și în plus pierduse și pacienți.As fi dat orice să îl fi ținut în brațe,dar tot ce mai aveam de la el era colierul și hanoracul roșu,cu care adormeam plângând.

La birou, doar gândul că aveam să o văd pe Ana mă făcea să explodez și să turbez de furie.Lucrurile mergeau din ce în ce mai prostia șeful meu, domnul Margot era din ce în ce mai supărat pe mine.

-Pe bune domnișoara Leroy?Clientul ți-a zis să faci o cameră cu design italienesc și tu ai defapt ai făcut-o cum ai vrut!Nu accept așa ceva!

-Îmi pare rău,m-am gândit ca poate i-ar plăcea dacă aș încerca ceva nou..

-Nu,domnisoara Leroy.De curând,să nu crezi că nu am auzit,cladirea pe care ai proiectat-o cea de sticlă, era să cadă, noroc că am pus-o pe Alice să o verifice și s-a rezolvat.Ce s-a întâmplat cu tine,in ultimul timp?

-Nu știu,domnule Margot.Sunt intr-o perioadă proastă, vă rog să mă scuzați..

Șeful meu s-a încruntat la mine și s-a întors.Totul era cam ruinat acum.Nu mai aveam idei și nu mai eram capabilă să gândesc.Totul era pustiu fără el.

Schița pentru modernizarea liceului era gata, dar trebuia să o proiectez și pe laptop, iar mai apoi să văd chiar cu proprii mei ochi liceul.Am luat mouse-ul laptopului si am început să vizualizez planul liceului.Mi-era atât de greu, dar trebuia să o fac.Deja îl dezamagisem pe șeful meu și trăiam cu sentimentul să nu mă spună lui tata că deja devenisem o dezamagire.

În timp ce eram ocupată cu lucrul, o văd pe Ana venind spre biroul meu.

-Am venit să vă dau mai multe informații despre liceu și mulțumesc pentru Ștefan.

-Pardon?

-Nu mai vorbești cu el, nu vrei să îl mai vezi, este clar că voi doi erați mai mult decât prieteni.

-Nu e ca și cum ți l-aș fi dat pe tavă,incă suntem prieteni,am mârâit eu.

-SIgur,sigur,l-ai făcut să se îmbete pe Ștefan.

CE DRACU FĂCUSEM?Ștefan cu băutura nu erau prieteni deloc!Niciodată nu l-am văzut să bea de când îl cunoaștem și asta o făceam de mult timp!Creasem un monstru din el!

-Foarte bine, chiar nu mă intereaseaza ce face.Poti să îl iei înapoi,termin proiectul ăsta și am terminat-o.

Ana a zâmbit malefic și a plecat.Îmi lăsase câteva date și informații despre liceu, dar eu tot rănită eram.Spusesem niște cuvinte care parcă nu erau ale mele.Ana avea să mi-l ia de sub nas pe Ștefan,dar meritam asta pentru că fusesem o nemernică cu el și îl adusesem la starea lui de dinainte să ne apropiem.

Totul părea că merge și mai prost acum.Eram tot timpul cu mâna și cu degetele pe colierul de la el, pe care voiam să îl arunc, dar nu puteam.Dacă o făceam,mă pierdeam cu totul.După ce avea să treacă pauza dintre noi, aveam să vorbesc cu el, pentru că încă voiam să îi fiu prietenă, iar el nu cred că voia nici să mă mai vadă vreodată. 

Când mă pregăteam să plec și îmi strângeam lucrurile, o văd pe Lilly în prag.

-Jade,ceva nu este în regulă cu tine.

-Este totul în regulă, am o dispoziție proastă, am văzut-o pe mama cum s-a pozat cu actualui ei și de asta.

-Jade,niciodata nu ai pomenit de mama ta,sau mai ales de actualui ei, sigur ai pățit cea rău sau s-a întâmplat.Sunt prietena ta,ce naiba?

-Nu Lilly.Sunt foarte bine și chiar este faptul cu mama,stiu că nu o fac, dar asta mi-a provocat starea proastă, am minți-o eu în continuare pe prietena mea.

-Jade!Nu mă minți!

-Îmi pare rău,chiar trebuie să plec!

Lilly s-a uitat la mine ciudat, iar eu mă simteam prost că eu reacționasem așa de urat cu ea, dar faptul era consumat.Niciodata nu o pomeneam pe mamar nu aveam să îi zic că mă durea sufletul că Ștefan mă ura, iar înainte ar fi dat foc și ar fi ucis pe toată lumea.

M-am dus special la spital, pentru că știam ca Ștefan nu e în tură și am vorbit cu tata care părea ruinat și supărat.

-Mama ta, mă omoară.

-La ce te referi tata?

-Când i-am zis să vină să vă viziteze pe tine  și pe Juliet,a refuzat și mi-a spus că nu vrea să piardă croaziera cu actualei ei din Caraibe și după a țipat la mine că am avut tupeul să o sun și să o deranjez.

-Tata..,o lacrimă mi s-a scurs din obraji.Ai fost și încă ești un tată extraordinar!Nu am nevoie de mama.

-Jade,nu îmi vine să cred că semeni perfect cu ea fizic, dar la comportament ești diferită..

-Dacă mama nu mă vrea,nu o mai suna, asta e.

Tata s-a uitat la mine și m-a îmbrățișat,iar mai apoi mă plimbam disperată pe holurile spitalul.Peste tot mă vedeam eu și Ștefan,gand ce mă înfiora,eu o terminasem cu el.

Mai târziu am ajuns acasă și îmi pregăteam bagajele, caci peste 2 zile aveam să plec în România.Bineinteles că prin hainele mele,imi ascunsesem și hanoracul roșu al lui Ștefan,care devenise al meu acum.