Cărările inimilor noastre

Capitolul 9-Ștefan

Un chirurg înseamnă să iti sacrifici timpul liber și să iti asum riscuri si responsabilități.Fusesem chemat de către domnul Leroy,impreună cu Christian să mergem la urgențele de prin oraș.Ne alesese pentru că, nici nu aveam operații si nici pacienți sosiți de urgență.

Încă eram jenat de întâmplarea cu Jade,când am adormit pe capul ei.Știam că ea îmi văzuse si partea bună si îmblânzită a mea.Pentru prima oară, mă lăsasem influențat de altcineva,care nu eram eu și am simțit cum inima imi bătea diferit si rapid.

-Prietene,esti bine?m-a întrebat Christian,văzându-mă distras 

-Da,sunt bine, să ne concentrăm pe operațiunile de salvare din oraș,am răspuns eu sec.

Prima dintre ele, a fost chiar  la birourile de arhitecți unde lucra Jade Leroy.Ce am făcut eu să merit asta?Să îmi amintesc încă o dată de momentul jenant pe care idiotul de mine l-am provocat?

Operațiunea a fost ușoară,intrucât pacientul doar leșinase,iar procedura asta o stiam de la facultate, ceea ce ne-a ușurat munca mea si a prietenului meu. Eram atent și la colegele lui Jade,care se uitau cu ochi dulci si fermecate de mine,de parcă eram un Făt-Frumos.Inima a început să îmi bată si mai tare când am văzut-o pe ea cum se uita la mine.Puteam să o simt ca era geloasă, pe faptul ca celelalte fete mă priveau în felul ăla.Trebuia să o recunosc, era așa frumoasă, cu părul blond, cu un sacou albastru, ce se asorta cu ochii ei albaștrii si felul ăla de a mă privi.Tocmai ce o făcusem pe fata șefului meu să fie geloasă..Parcă mă luase și pe mine cu leșin..

M-am ridicat si m-am îndreptat spre ieșire,răspunzând la întrebarea domnului Margot și refuzând avansurile colegei lui Jade. Christian s-a amuzat un pic, iar un am continuat să îl ignor.

-De ce ai refuzat?Alice era frumoasă si în plus e si arhitect.

Cu siguranță Alice era frumoasă sau inteligentă, dar nu era ca Jade Leroy.

-Lasă-mă cu prostiile.Eu n-am nevoie de o femeie cu ea, cu figuri si fițe si de bani gata,m-am încruntat eu enervat.

-Să nu îmi spui ca Jade ți-a luat inima, domnule doctor morocănos?s-a amuzat Christian.

-În primul rând, nu mi-a luat nimeni inima.În al doilea rând, este fata șefului meu si nu ar ieși nimic bine din toate astea.În al treilea rând,eu si ea suntem prieteni, pentru că Lexie a vrut asta, am vorbit eu cu un ton hotărât si rece.

Pe bune Ștefan?Te-ai îndrăgostit de fata șefului tău?Nu îmi venea să cred asta, dar tot corpul îmi tremura,încercând să mă gândesc la altceva, numai  la ea nu.

Celalalte operațiuni de salvare de prin oraș, au fost   neinteresante.A trebuit să pansăm un copil ce căzuse de pe bicicletă ce iși rupsese o mână, am resuscitat un bătrân căruia i se făcuseră rău pentru că nu se hidratase, și încă câteva, care nu se comparau cu operațiile care mă făceau să fiu cu adevărat mândru de ele.Deși au fost ușoare,au fost destul de multe, ceea ce ne-a făcut pe mine si pe prietenul meu să obosim și să ne întoarcem la spital pentru o pauză bine meritată.

Când am ajuns,m-am așezat pe un scaun și am încercat să adorm pentru a îmi reface forțele.Starea mea liniștită a fost întreruptă când telefonul meu a început să sune.Enervat de propriul meu telefon,m-am ridicat si m-am uitat cine era si ce voia de mine. Era Lilly,prietena lui Jade si a surorii mele.Era așa enervantă, vorbea mult si prost si deja simteam ca pusese ochii pe prietenul meu cel mai bun, Christian.Ideea era, ce voia de la mine?Să ii fac o întâlnire cu Christian? 

Am răspuns și vocea aia enervantă a început să vorbească.

-Ce ai făcut, domnule Durant?

-Ce dracu să fac?i-am răspuns eu tăios.

-Oh.Stii ce dracu ai făcut?Ai făcut-o pe Jade geloasă,idiotule,a vorbit ea sacadat.

-Ce?!Nu are cum, eu si Jade suntem doar prieteni ,în plus cred că ai văzut tu prost,am zis eu.

-BĂI,IDIOTULE,JADE NU E GELOASĂ PE PRIETENI,s-a răstit Lilly în telefon.O cunosc pe Jade mult timp, ea nu e cu ochii după bărbați si știi foarte bine asta.

-Încă o dată,nu cred că a fost geloasă.Cred ca era doar speriată de situație,am continuat eu.

-Bine,poate ai dreptate si nu am fost eu atentă, mi-a închis brusc LIlly telefonul.

Ce Dumnezeu făcusem?Știam că o făcusem geloasă, dar am mințit din frică,lașitate.Am văzut-o cum mă privea si cât de urât s-a uitat la ceilalți.Lilly spusese adevărul, dar nu aveam sa îl recunosc așa de repede si rapid.

Colegii mei râdeau de conversația pe care o avusesem cu Lilly, încât erau să cadă de pe scaune.

-Mi-ai făcut ziua mai bună, pe bune,râdea Michelle.

-Să știi,conversația anului,râdea si Gabriel.

-Ia,mai tăceți dracu odată! Aveți altă treabă acum!m-am răstit la ei.

-Bine,bine,ne oprim,a spus tăcând Gabriel.

Nu îi mai puteam pronunța numele lui Jade,pentru că ,cam dasem de înțeles că mă plăcea și eu o plăceam, gând ce mă înfiora.

Mai târziu, domnul Leroy a venit să îmi spună că pot pleca acasă, ceea ce m-a făcut să îmi amintesc de operația nereușită cu bătrânul si  de momentul jenant dintre mine si Jade .Am dat din cap, mi-am salutat colegii si am plecat înspre vestiar să mă schimb.

Odată ajuns lângă mașină,am zărit un BMW M8 si mi-am dat seama ca era al ei.Mi-am scuturat capul confuz si am urcat în Mercedes-ul meu rapid si neobservat.Sigur ea venise pentru Juliet sau pentru domnul Leroy.

Am plecat si am lăsat în urmă spitalul.Odată ajuns în apartament, am sărit obosit în pat, pregătit să mă uit la un serial la televizor si din nou telefonul meu aproape ca exploda de mesaje si de apeluri de pierdute. Cine era? Doamne,era Jade Leroy.Ce voia de la mine? Am deschis mesajele si am văzut 10 mesaje si 4 apeluri pierdute de la ea.Două dintre mesaje mi-au atras atenția Avem ceva de vorbit și Sună-mă când poți.

Sper că nu era vorba de criza ei de gelozie pe care i-o provocasem. Toată ziua mă dădusem peste cap la câte porcării făcusem.Mi-am adunat curajul și am apelat numărul ei.Vocea ei delicată si finuță ,în ultimul timp îmi mângâia sufletul meu rece si lipsit de iubire.

-Unde ești?Te-am căutat la spital si nu erai acolo,a zis ea.

Nu venise la spital pentru tatăl ei sau pentru sora ei.Pentru mine, venise. Doamne,inima îmi bătea și mai tare acum.

-Nu te interesează,sunt undeva prin Paris,i-am răspuns eu sec.

-Ascultă-mă, cap de bou, deja m-am obișnuit cu caracterul tău nesimțit și deja sunt imună la el.Așa că îmi zici unde ești, dacă nu o să iasă probleme mari, mai exact o sa ii zic tatei de întâmplarea cu oglinda și de tine dormind pe mine, s-a răstit  Jade la mine.

-Bine ,am spus eu enervat.Sunt acasă, mi-am ieșit din tură.

-Bine, avem ceva de vorbit.Dar nu e deloc de rău, am realizat că eu nu te cunosc așa de multe despre tineși tu deja știi destule despre mine, a continuat Jade cu vocea ei delicată.

-Ce vrei să știi despre mine?am întrebat eu.

-Vei vedea.Ori vii tu la mine, ori vin eu la tine, a spus ea, parcă o vedeam cum zâmbea.

-Vin eu, am răspuns eu plictisit.În continuare ești o pacoste blondă.

-Mă bucur si tu ești un cap de bou, mi-a răspuns ea batjocoritor.Ne vedem mâine.

Mi-a închis telefonul si am realizat că din nou mă  înfruntase.Chiar știa să obțină ceea ce voia și și să se comporte de parcă mă domina.Acest lucru mă enerva și sângele îmi clocotea prin vene.Uneori îmi venea să o bat pe Lexie, pentru că mă încurcase  cu Jade Leroy, dar alteori ea îmi alunga tristețea si dezamăgirea din trecut ,ceea ce mă făcea să tremur.