Cărările inimilor noastre

Capitolul 8-Jade

Îl prinsesem pe Ștefan int-un moment chiar nepotrivit, dar trebuia să îi văd si episoadele sale de furie,frustare.După ce îl pansasem, am simțit cum bestia din interiorul său se domolise sau chiar dispăruse. Îmi rezemasem capul sub bărbia lui,simțând cum îmi emana o caldură care îmi făcea inima să îmi iasă din piept.

Când am vrut să mă întorc,el deja adormise.Eram înțepenită,dar senzația de amorțeală mi-a trecut când am văzut cum își pusese mâna groasă peste mâna mea delicată.Nu puteam fi cu el, pur si simplu nu puteam.Jade,te rog nu te lăsa influențată de el!

M-am ridicat si i-am tras o palmă pentru a-l trezi. Ștefan fu surprins de palma pe care o primise de la mine,s-a ridicat si mi-a spus morocănos și rece: 

-Mulțumesc pentru asta, a ridicat mâna cu pansamentul.M-a luat valul, pacoste blondă.

M-am încruntat la el si l-am privit cum iese din cameră. Reușisem să îl îmblânzesc puțin, dar după acea l-am făcut sa devină din nou varianta plictisitoare si rece.Dacă nu îi dădeam palma aia, poate că  încă puteam vorbi cu el, am oftat, dar mi-am amintit că nu puteam fi mai mult decât prieteni...

M-am întors în biroul tatei,spunându-i că mă întorc la birou.Un grup de interni îmi făcuseră cu ochiul, iar tata i-a observat și a început sa arunce cu o carte groasă după ei. Devenisem speriată, cu gândul la felul în care Ștefan adormise si felul în care îmi cuprinsese mâna.

M-am ridicat de pe scaun si am pornit grăbită către birou.Când am ajuns, domnul Margot era acolo nervos și supărăt.Oare ce mai făcusem greșit de data asta?

-Ai întârziat, domnișoară Leroy.Avem multe proiecte care te așteptă.

-De unde au venit atâtea?m-am uluit la un teanc de proiecte pe care îl  ținea secretara.

-Modernizarea sălilor de clasă a fost un succes.Multi clienți au dorit să lucreze cu tine, dar faptul că astăzi ai întârziat ne-a îngreunat lucrurile,m-a  privit șeful meu răutăcios.

-Promit că nu voi mai întârzia și că voi încerca să lucrez în continuare perfect,m-am scuzat eu jenată,amintindu-mi de întâmplarea cu nemernicul de Ștefan dormind pe capul meu.

-La  treabă atunci, mi-a zis domnul Margot,punându-mi în brațe teancul de proiecte.

Ștefan a avut dreptate când mi-a zis ca sunt celebră și căutată.Omul ăsta îmi cunoștea personalitatea,lucurile preferate si slăbiciunile mele, știa totul despre mine, dar eu nu știam  mai nimic despre el.Lexie mi-a mai vorbit despre el, dar nu îmi era de-ajuns,iar de a-l cunoaște mai bine, era să vorbesc chiar eu cu el.

Eram preocupată acum cu teancul de proiecte, împrăștiate pe masă.Eram prea stresată si starea mea s-a inrăutit când am auzit râsul răutăcios a lui Alice,o colegă invidioasă pe mine si pe tot ce aveam:

-Ia uite, fata lui tati! Ai si întârziat,iresponsabilă..

-Valea,nu te -am chemat aici si nici nu te-a întrebat nimic, am vorbit eu enervată.Nu este vina mea, că nu ești așa ca mine.

Alice m-a privit înfuriată de vorbele pe care le rostisem, dar acest lucru chiar nu îmi păsa. Încă o dată, am încercat să mă concentrez pe dosarul de proiecte care aștepta să fie explorat.Primul care mi-a atras atenția a fost construirea unei săli în Muzeul Luvru în care aveau să fie aduse exponate noi, iar al doilea proiect, consta în modernizarea sălii de sport si a claselor a unei școli din România.Scosesem câteva cuvinte din gura lui Ștefan despre țara lui, care m-au făcut curioasă să vizitez și această țară.

Eram pregătită pentru asta.Stiam asta.Viața mea se schimbase radical de când îl cunoscusem pe el.Pe Ștefan.Ideile si combinațiile de idei îmi veneau mai ușor, si deși eram doar prieteni, el îmi dădea un impuls și  un curaj de încredere pe care nimeni nu mi-l oferise, nici măcar ai mei.

Mai târziu, in timp ce îmi beam liniștită cafeaua, aproape că m-am înecat când am văzut agitație pe holul principal.Am ieșit din birou, curioasă să văd ce se întâmplă si observând-o pe Lilly,m-am îndreptat către ea.

-Ce se întâmplă ?am întrebat eu curioasă

-Jack a leșinat si este incostient pe jos.Domnul Margot este  foarte speriat,asa ca a sunat la spitalul tatălui tău.

M-am uitat la prietena mea, de parcă toate corăbiile mi se înecaseră.Speram să nu fie chiar domnul Durant,cel care îmi provocase întârzierea de la birou.

Am așteptat ca cei doi medici să apară si să calmeze situația tensionată.Puteam observa ca șeful meu era panicat, speriat lângă Jack,intins pe jos,inconstient.

I-am putut zări pe cei doi medici.Erau îmbrăcați intr-o uniformă roșie  cu galben, cu dungi albe ce străluceau în lumină.Pe fiecare uniformă era scris numele medicului Christian Ellis și Ștefan Durant.Puteam jura că nu va veni fix el,la cât de mult ținea la operațiile sale și despre cum nu voia să le rateze.Trebuia să o recunosc,arăta prea bine în uniforma aia, iar o flacără de gelozie s-a  aprins în mine când am văzut cum colegele mele se uitau la Ștefan și cum voiau să îi atragă atenția.

Nu îmi venea să cred, dar eram geloasă pentru prima dată, pe faptul ca alte fete se uitau la el. Am încercat si tot am incercat să îmi alung acest sentiment, dar fără succes.Ștefan mă făcuse să fiu geloasă.

Ștefan s-a apropiat de Jack și împreună cu Christian,l-au controlat și au încercat sa îl facă să iși revină din starea de leșin.Au reușit sa îl pună din nou pe picioare pe colegul meu într-un scurt timp, doar erau medici si chirurgi, nu-i așa?

-Nu ești cumva domnul Durant,fiul avocatului celebru Durant? Arthur mi-a zis multe despre tine,s-a auzit vocea șefului meu.

-Eu sunt, da, dar nu mă pot recunoaște ca fiul lui, copilăria mea a fost fără el, a spus Ștefan oftând.

Când să se îndrepte spre ieșire,Alice încerca să flirteze cu Ștefan fix în fața mea,desi știa ca sunt prietenă cu el de ceva timp.

-Ești singur,domnule doctor?

-Da.Neinteresat de tine,a răspuns el sec si scurt,făcând-o pe Alice să se enerveze.

Tipic Ștefan.Dar mă bucurasem ca Alice,fusese refuzată, pentru că așa meritase.Sentimentul de gelozie trecuse, dar încă mă simțeam ciudat..L-am privit pe Ștefan cum pleca.Trebuia să vorbesc cu el.Trebuia să îl cunosc mai bine.