Cărările inimilor noastre

Capitolul 36-Jade

Cred că descoperisem motivul pentru care Lexie îmi spusese de ce Ștefan nu mai voia să audă nimic de liceul lui și de ce fusese nesimțit cu mine.Toate astea fuseseră provocate de fosta lui, de Ana, care era acum profesoara surorii sale de chimie.Nervii și gelozia îmi fierbeau rapid prin vene când am văzut-o cum s-a apropiat de Ștefan și cum l-a luat de bărbia,desi știa bine că îl stricase.

Încă eram în biroul meu de la spital, cu nervii la pământ.

-De ce nu mi-ai spus Ștefan..

-Am vrut să o uit,mi-a provocat traume,s-a folosit de mine, a vorbit încet Ștefan.

-Nu poți fugi de trecut, Stefan.Pot înțelege că ai iubit pe altcineva înaintea mea, este normal.La mine este altă poveste cu tata, dar totuși te-ai ascuns de mine,l-am privit eu.

-Îmi pare rău,te iubesc atât de tare încât nu vreau să te pierd,a zis punându-se în genunchi.

-Ștefan,intr-o relație nu ne ascundem.Am construit ceva împreună,acum te înțeleg că eu aș fi putut interpreta altceva rău,m-am apropiat de el și l-am sarutat pe obraz.

-De ce fix ea..

-Lasă asta acum, domnule doctor.Nu ne mai ascundem unul de altul, da?

-Da,incă îmi pare rău.

-Asta  e, faptul e consumat.Trebuie să iti arat o poză.

Ștefan s-a uitat la mine și eu m-am dus spre birou, unde am luat proiectul cu România și i-am arătat poza cu el.

-Doamne!a zis el inrosiindu-se.Fix pe mine m-au pus..

-Uită-te la tine,olimpicule la chimie.Arătai prea drăguț și prea simpatic.

-Nu mă mai striga așa,nu îmi place.

-Poreclă nouă.Crezi că mie îmi place când îmi zici pacoste blondă?

-Asta ești.

-Vrei o palmă?Ori ești cuminte, ori arăt poza asta tuturor.

-Nu,nu,fac orice, doar nu arăta poza.

Am râs și l-am împins pe canapea. Reusisem să îl repar după ce Ana îl stricase, doar nu aveam să îl las acum.Puteam simți că era încă era după el, dar aveam să lupt împreună cu el pentru relația asta.

Ziua următoare...

Astăzi trebuia să mă întâlnesc cu directoarea și ghiciți cu cine, cu Ana.Erau cele mai bune profesoare și care chiar se implicau pentru liceu.Mă împrietenisem cu Ana,părea drăguță și simpatică, dar dacă știam că e fosta lui Ștefan,sigur nici nu vorbeam cu ea, dar trebuia să o fac, dacă voiam să realizez acest proiect. Îl invitasem neaparat și pe Ștefan,care fusese elev al liceului pentru a mă ajuta să îl fac și mai bun decât era.Nu cred că i-ar fi convenit că fosta lui avea să îl vadă din nou,dar eram și eu între ei și un pas greșit pe care ea avea sa îl facă și nu ieșea bine.

-Mersi că ai venit,Stefan.

-Bine că mi-a dat liber tatăl tău.Deja eram obosit..Dar ce treabă a avut grupul de la liceul meu la spital și cum a ajuns fix la spitalul asta?

-Unii s-au îmbătat destul  de tare și mi-a cerut ajutorul doamna directoare de un spital..

-Oh,fix.

-Ștefan,tata este directorul unui spital, copiii aia puteau să moară,dacă se plimbau prin Paris,in căutarea unui spital.De unde știam că tu erai acolo în momentul Ala și că te-ai întâlnit cu fosta ta?