Cărările inimilor noastre

Capitolul 33-Ștefan

Unul din cele mai nasoale momente e când iti pierzi pacientul..iar eu deja îmi pierdusem 2.Avusesem o săptămână grea și urâtă.Eram prost indispus, nu aveam chef de nimic și de nimeni,imi făceam operațiile și atât.Jade iși făcea timp pentru mine și mai adormea cu mine prin camere, nu știu ce scuze băga că rămânea noaptea prin spital, dar îmi plăceau.

Domnul Leroy îmi dăduse liber, pentru că mă văzuse amețit și trist, iar când am aflat de la Jade că are și ea liber.Am părăsit spitalul rapid și m-am îndreptat spre apartamentul lui Jade.Când m-a văzut a sărit în brațele și nu a mai vrut jos.Domnul Leroy îmi dăduse liber de dimineață,timp în care îmi puteam petrece timp cu ea în apartamentul ei.

-Știi jocul cu șah?

-Nu,s-a uitat Jade la mine mirată.

-Eu fac shh și tu ah, am râs eu.

-Nesimtitule!mi-a dat o palmă Jade.Nu ți-a ajuns?

-Nu,sunt nesătul când vine vorba de tine.

Jade mi-a zâmbit și m-a sărutat.Adoram săruturile cu ea.Relatia noastră era cam interzisă, dar era periculoasă și știam asta.Ne-am trântit ambii în pat și ne-am tras-o toată dimineața.Mai apoi ne-am comandat mâncare și ne-am uitat la seriale.Eram cuibăriți unul într-altul și voiam să arat și în public ca ea este doar a mea.

-Ce zici de o plimbare prin parc?

-Depinde ce parc, domnule doctor.

-Grădinile Luxembourg.Am și o surpriză pentru tine.

-Surpriză?Ce surpriză?a zâmbit ea larg.

-Dacă e surpriză, este secret, du-te și îmbracă-te.

-Bine,a coborât din pat și s-a dus sa se schimbe.

Jade s-a schimbat imediat.Era îmbrăcată într-un sacou vișiniu,cu niște blugi negri și o bluză albă.Am rămas uimit cât de frumoasă era atât machiată, cat și nemachiată.Am coborât și am luat Mercedesul meu negru.Tot timpul Jade m-a ținut de mână în mașină,in timp ce ea se uita pe telefon.

-Mereu mi-a plăcut aici, in grădinile astea,a zâmbit Jade.Mai ales ca sunt cu cineva pe care îl iubesc.

-Și eu sunt de acord cu tine, doamna arhitect.Aveam ambii nevoie de o plimbare,asa că iată.

Ne-am plimbat prin parc și am admirat frumusețile de acolo.Erau destul de multe cupluri, dar și copii și bătrâni pentru că era o zi perfectă pentru o plimbare.Jade stătea acum lipită de brațul meu și îmi zâmbea constant, iar eu am apropiat-o și am sărutat-o dulce pe creștet.

-Vrei înghețată?

Jade a dat din cap și ne-am dus împreună să luam înghețată.Ea și-a luat fistic și căpșuni,iar eu mi-am luat doar ciocolată.Îi adoram zâmbetul Ala sincer și frumos, pentru el aș fi renunțat la cariera mea de șef al neurochirurgiei.

-Ești nostim!Uită-te la tine cu frișcă pe față!a râs Jade.

-Știu,am încercat eu să o iau eu limba, doar dacă aș reuși..

-Te ajut eu, a zâmbit ea,apropiindu-se de mine și luându-se-mi frișca de pe nas.

-Ți-am zis de o surpriză, am zis eu scoțând o cutie.Am așteptat momentul să terminam ingehetata pentru a ți-l da.

-Ce este în el?

-Deschide-l.

Jade l-a luat din mâna mea și l-a deschis.In cutie era un colier din argint cu numele ei Jade, cu pietre care străluceau în lumina soarelui.A zâmbit și mi-a sărit în brațe și m-a sufocat din nou cu săruturi.

-Îl ador!Mulțumesc!Poți să mi-l pui acum la gât?

-Îl vrei acum la gât?

-Da.Il voi purta mereu, deja am motive bune să zic că eu mi l-am luat, dar defapt e de la șeful neurochirurgiei,a chicotit ea.

I l-am pus imediat la gât cum am vrut ea și am mai stat Putin pe bancă.Ne uitam unul la altul de parcă ne-am fi cunoscut de când ne-am născut.Nici nu ne-a păsat că niște nori gri,care dădeau a ploaie se apropiau furtunos de noi.Intr-o lume de 8 bilioane de oameni și intr-o metropola aglomerata, doar eu și ea existam.

-Ștefan,hai în ploaie.Nu ai mereu ocazia asta!a început să danseze Jade în ploaie.

-Te îmbolnăvești și nu mai faci clădiri,am chicotit eu.

-Atunci,mi le faci tu,a spus Jade trăgându-mă și pe mine în ploaie.

-Măcar răcim ambii, nu-i așa?am privit-o eu.

Jade a dat din cap și am început să dansam vals în ploaie.Eram uzi leoarcă, dar caldura din inimile noastre era prea puternică că să ne facă să ne oprim.Ea avea parul ud, machiajul i se scursese un pic, dar și eu aveam parul praf și hainele la fel.Dansul Ala în ploaie, a ramas unul dintre preferatele noastre, dar am realizat ca trebuia să plecăm din ploaie.Am plecat așadar în fugă spre mașină.Parisul pe ploaie e altceva,e diferit pe cel de soare, dar e și mai diferit când ești ud leoarcă la volan cu persoana ta preferată.