Cărările inimilor noastre

Capitolul 45-Jade

Îmi începusem deja munca.Mi se oferise o sală de clasă specială pentru a putea lucra, iar oriunde mă uitam îl vedeam pe el.Eram de doua zile, dar deja terminasem de modernizat sala mai mică de sport a liceului și am schimbat câteva clase și decoruri.Mă întrebăm dacă Ștefan era bine și ce făcea.Adeseori îmi puneam mâna pe colier și îmi curgea câte o lacrimă amară pentru că îmi pierdusem parcă  jumătatea.

Uram tupeul adoslecentilor de a se da la mine,totusi eram o femeie adultă și ei încă adoslecenti!Arătam bine, ochi albaștri,par blond,prințesa din basme, ce pot zice?Nu pot zice că toți arătau urât, dar nici nu mă gândeam să mă dau la ei, dezustător!Eram singură ca liceul merita mai mult decât avea și am înțeles de ce pentru Ștefan însemnase atât de mult.Nu eram deloc deranjată, ceea ce îmi plăcea foarte tare.Am schițat,am colorat și m-am apucat de cealaltă sala și de celelalte săli de clasă.Imi trebuia ceva timp și trebuia să fiu atentă, pentru ca lucrurile să îmi iasă cât mai bine.Deja fusesem un dezastru cu ultimele proiecte, dar aveam toată speranță ca asta avea să îmi iasă bestial.Uneori mă mai uitam pe Instagram,dar nu apăruse nimic nou.Nici Lilly nu pusese, ea de-obicei punea,simteam că nu este ceva în regulă.Nu știu cum îmi apăruse și postările cu mama și actualui ei, prin Caraibe,iar mie mi-a venit să îmi arunc telefonul și să plâng.Trebuia să fiu tare și să continui,pentru că aveam să devin și mai cunoscută.

La un moment dat m-am dus să îmi arat munca doamnei directoare care era în sala mică, care cred ca discuta cu niște elevi.In drum spre sala,am coborât niște scări și naiba m-a pus să îmi iau tocuri și fustă, că toți tembelii se uitau la ceea ce nu trebuia să se uite.Când niște adolescenți mi-au făcut cu ochiul,eu le-am arătat degetul mijlociu,asa cum mă învățase tata,cand cineva întrecea măsura prea mult cu mine.

-Este perfect,mi-a zambit doamna directoare.O să avem cea mai frumoasă școală.

-Ar trebui să se schimbe culoarea, mie nu îmi place,a vorbit Ana.

Deja începeam din nou să fierb de nervi și de furie.

-De ce Ana?Mie mi se pare că este perfectă și se potrivește cu preferințele elevilor noștri.

-Dumnevoastră sunteți directoarea, eu doar îmi dau cu părerea.

-într-un fel prost,am mormăit eu încet,dar sperând ca Ana m-a auzit.

-Cred că îmi voi termina treaba mai repede decât mă așteptam.Nu știu sigur cum va merge cu lucrările propriu-zise, ele depind și de fondul liceului, am vorbit eu.

-Nu vă faceți griji, fondul este în regulă, doar gândiți-vă la ceea ce este mai bun, mi-a zis doamna directoare.

La un moment dat în timp ce mai discutam despre proiect, văd o fata cu parul șaten,inalta,dar cu ochii verzi ce se îndrepta spre Ana.

-Bună ziua,doamna profesoara.Cum sunteti profesoara mea de chimie, eu și colegii mei ne-am gândit că săptămâna asta ne-ați putea duce la Facultatea de Chimie.

-Nu vezi că am treabă,v-am zis de la început că voi fi destul de ocupată și că nu vom face activități săptămâna asta.

Încercăm să fiu atentă la ce îmi vorbea doamna directoare, dar mai trăgeam cu urechea și mai aruncam câte o privire la Ana și la fata aceea, care îmi dădea un aer cunoscut.

-Bine,doamna profesoara.Dacă fratele meu ar fi venit si v-ar fi zis,ati fi acceptat?a continuat Ana.

-Despre ce vorbești?Ce te-ar interesa pe tine viața mea personală?

-Nu m-ar interesa, dar dacă mă refuzați și nu îmi răspundeți,o să vă faceți de râs, pentru că sunt destul de multe persoane.

-Pardon?Poate ar fi bine dacă ți-as scădea nota la purtare,s-a răstit Ana la fată.