Cărările inimilor noastre

Capitolul 51-Jade

Eram în pat.Il așteptam pe Ștefan să vină de la spital,il sunasem și nu îmi răspusese.Îl sunasem de multe ori și nu îmi răspunsese,ceea ce mă îngrijora.Am lăsat telefonul de parte și m-am uitat la televizor, la știri am văzut o mașină verde intrată intr-o florărie și am auzit că o persoană fusese lovită grav și aproape era incostientă.Ce idioți sunt unii oameni!

Deodată,mi-am auzit telefonul sunând.Era Lexie.I-am răspuns.

-Da Lexie?Este totul în regulă?

-J-Jade,i-am auzit vocea tremurând.

-Lexie,esti okay?

-N-nu,adică defapt eu sunt, dar..

-Dar?am întrebat eu si mai curioasă.

-Ștefan nu e.

-Adică?am simțit cum panica și frica îmi cuprindea tot corpul.

-A avut un accident.Cineva a vrut să îl omoare cu mașina,este foarte rănit și este incostient..,a început să plângă Lexie.

-CE?!TU GLUMESTI?STEFAN E INCOSTIENT?am țipat eu.

-Știu,a fost un șoc pentru toți,vino cât de repede la spital.

Am inchis telefonul brusc și în timp ce mă îmbrăcam am realizat că Ștefan fusese persoana rănită grav din accidentul de la știri.M-am urcat rapid la volan și am început să plâng în timp ce conduceam spre spital.Nu puteam să îl pierd pe Ștefan,după câte se întâmplaseră între noi..

Am ajuns la spital și am văzut-o pe Lexie.

-Jade...

Am început să plâng și mai tare când i-am văzut fața îngrijorată.S-a apropiat de mine și m-a îmbrățișat.

-CUM S-A INTAMPLAT ASTA?ORICINE PUTEA FI IN LOCUL LUI,DAR NU STEFAN AL MEU!

-Jade,stiu,incercam tot ce putem, a trebuit să te sun..

-Este medic aici, spitalul asta se va duce naibii și în plus dacă moare, mă omor și eu cu el..,am continuat să plâng.

-Nu,Jade,nu cred că moare..

După saptamâni bune în care nu îl mai văzusem pe tata, acum l-am zărit și l-am văzut cum se apropia de mine și de Lexie.

-Ce s-a întâmplat?a întrebat tata.

-De parcă te-ar interesa.L-ai vrut mort pe Ștefan,e pe moarte acum..am spus eu

-CUM?EL E CEL CU ACCIDENTUL?s-a mirat tata.

-Da,domnule Leroy.Când a venit, era incostient...

-Nu l-am vrut mort,Jade,dar am simțit că nu ai procedat bine mintindu-mă.

-Nu vreau decât să-l văd pe Ștefan,am spus eu cu lacrimi.

La un moment dat un polițist și un barbat care mi se părea cunoscut au apărut și s-au apropiat de tata.

-L-ați putea consulta,inainte să meargă la închisoare?a întrebat poltistul.

-La închisoare?a întrebat tata mirat.

-El este cel care a provocat accidentul de la știri,domnule.Numele lui este Trevor Garet.

Nervii acum îmi fierbeau rapid.Trevor încercase să îl omoare și să se răzbune.

-TE OMOR!am urlat eu la Trevor și încercând să îl omor.

-JADE!m-a ținut Lexie fixă.Nu merită!

-TE OMOR!IL OMORI PE STEFAN?DE CE?DE HANDICAPAT CE ESTI!DACĂ NU MORI IN INCHISOARE TE OMOR EU ACUM!am continuat eu să urlu.

-Jade,draga mea, nu vreau să ajungi la închisoare pentru ăsta,a spus tata.Am făcut alegerea bună când te-am dat afară, Trevor.

-Știți de unde ati aflat de relatia fiicei dumneavoastră?Pozele eu le-am făcut pe majoritatea, iar unele din România,m-am asociat cu o profesoara de chimie de la liceul lui Ștefan,a spus Trevor.

-TU!NU SCAPI FĂRĂ SĂ MORI AZI!am spus reușind să scap de Lexie,dar mă prinsese tata.

-Domnule polițist,acest domn nu are nimic,nu îl mai vreau în spitalul meu, a spus tata.

Polițistul a dat din cap și l-a tras pe Trevor după el.Am început să plâng și mai tare.

-Jade,nu îmi vine să cred.Stefan va fi bine,mi-a spus tata.

-Dacă nu îl văd curând,mă omor.

Am așteptat niște ore bune, care treceau foarte greu.Toate gândurile rele îmi năvăleau acum prin minte și eram doar cu gândul la Ștefan,care putea fi mort.Nu trebuia să îl fi lăsat să meargă tura asta la spital.

-Jade,il poți vedea pe Ștefan acum,am auzit-o pe Juliet.

-Este bine?am spus eu.

-Da,este okay.Mai în regulă ca la început,dar încă este incostient și mâine s-ar putea trezi.

Am fugit spre sala unde era el și am trântit ușa disperată.Avea zgârieturi pe față și era pansat.Am văzut cum aparatele îi monitorizau inima și am răsuflat surată să îl văd și să îl aud cum respirăm-am apropiat de el,i-am luat o mână și i-am sărutat fruntea.Lacrimile mele i se scurgeau pe obrazul lui.Era un pat mai mare și m-am înghesuit cu el acolo, să ți simt respirația și să fiu cu el în cele mai grele momente.I-am mangait fața și i-am ținut mâna.Nu știam dacă tata mă urmarea sau altcineva o făcea,dar nu îl lăsam singuratici rănit.Am închis ochii, acolo langa el.

Dimineața următoare

M-am trezit brusc când mi-am auzit numele strigat de către Ștefan care era acum treaz.

-Jade..ești aici..,a vorbit el încet.

-Ștefan..ești treaz..doamne ce mi-ai făcut..

-Ai dormit cu mine aici?

-Da,mi-a fost bine, cat timp sunt cu tine îmi va fi bine mereu..,m-am apropiat de el și l-am sărutat pe buze.Te iubesc!

-Te iubesc mai mult!a spus el cu un zâmbet larg.

La un moment dat,l-am zărit pe tata, iar Ștefan tremura de frică și se ascunsese, cu mine lângă el, in pătură.Îi văzusem și pe Christian,pe Juliet,pe Owen și pe Lexie.

-Îmi pare rău, a spus tata.Nu am realizat că voi doi vă potriviți împreună și nimic nu v-ar despărți.Nu te voi omorî, Ștefan,poti ieși de sub pătură.

-L-ai auzit pe tata, Stefan,este în regulă,i-am tras pătura.

-Ștefan,îti mulțumesc pentru câte ai făcut pentru fiica mea.O meriți,a spus tata.

-Îmi pare rău că v-am mințit,nu ar fi trebuit..,a oftat Ștefan

-Mie ar trebui să îmi pară rău că nu v-am acceptat iubirea,vă meritați,a zâmbit tata.

Am zâmbit și am realizat că Ștefan și eu eram deja suflete pereche.I-am tras capul și l-am sărutat acolo în pat în fața tuturor.Tata a zâmbit și mai mult și a plecat după.

-Să trăiască mirii!a țipat Christian.

-Nu ne-am căsătorit,idiotule!l-am privit eu pe Christian.

-O să o faceți cândva!a zâmbit Juliet.Ai avut noroc Ștefan că ți-ai revenit foarte repede.

Peste câteva minute, am fost lăsați singuri în cameră.

-Ce căutai tu acolo când te-a lovit Trevor?l-am întrebat eu.

-Îmi terminasem tura și am vrut să iți iau un buchet de flori și s-a întâmplat...

-Of, dragul de tine...l-am sărutat din nou pe buze.Nu știu ce m-aș fi făcut fără tine.

-Ai fi rezistat.Ti-ai fi găsit pe altul.

-Nu, nu aș fi rezistat.Numai pe tine te-am vrut și te vreau,suntem suflete pereche, am continuat eu.

Ștefan a zâmbit și m-a tras lângă el.Acum că tata ne acceptase iubirea într-un final,puteam să ne evervăm reciproc până la finalul vieții.