Cărările inimilor noastre

Capitolul 25-Jade

De când eram împreună cu Ștefan, totul se schimbase.Nu pot zice, dar trăiam cu sentimentul de frică să nu ne prindă tata, iar de Lexie îmi părea așa rău că îmi mint cea mai bună prietenă, dar iubirea te face să faci lucruri nebunești.

Eram la birou. Îmi schițam cu un creion și cu un compas un desen pentru viitorul proiect.Gândul mi-era nu numai la proiect, cum ar trebui să fie, ci și la Ștefan.Îmi era frică să îi trimit mesaje de dragoste, pentru că îmi era frică că cineva avea să îi citească mesajele și să ne dea de gol.Știa cât de mult îl iubesc, dar trebuia să facem asta pentru binele nostru.

Eram preocupată de desenul meu.În ultimul timp, avusesem mai multi clienți decât mă așteptam,ceea ce îl făcuse și mai mândru pe domnul Margot.Majoritatea colegilor mei erau cam individioși și se întrebau cum de nu am un iubit.De ar știi ca Ștefan este al meu?Cu greu mă abțineam să nu îi pocnesc și să le spun adevărul, dar mă gândeam la prestația lui Ștefan, care avea să fie ruinată din cauza mea.

Avusesem o săptămână grea și muncisem mult.Proiecte peste proiecte, alegerea de mobile, culori,desene,măsuri și multe altele care mă oboseau pe zi ce trece.Nu îl mai văzusem pe Ștefan de vreo 3 zile și de aceea îmi era foarte dor de el.In timp ce mă concentram să îmi termin desenul, Lilly a venit și m-a salutat.

-Hey Jade!Te-ai împăcat cu domnul Durant?

-Bună,Lilly,am zis eu lăsând jos creionul.Nu ca și cum am fi fost certați,dar Trevor era cam idiot și de asta probabil Ștefan nu a mai vorbit cu mine.

-Okay,in ultimul timp a observat că tu și Ștefan vă potriviți bine ca un cuplu,a râs Lilly.

Bineînțeles că ne potriveam.Deja eram împreună și ne-am și tras-o.

-Eh,nu mă gândesc la lucrul asta acum.Suntem prieteni buni și atât,până la urmă, prietenia dintre un băiat și o fată exista,am continuat eu.

-Tu cu Ștefan? Ștefan,frumosul ăla merită ceva mai bun decât tine,ne-a intrerupt Alice.Are prea mulți bani ca să fie cu tine.

-Nu te-am băgat în seamă.Stefan nici s-ar uita la tine, daca ar știi ce fițoasă ești!m-am răstit eu,încercând să nu explodez ca un vulcan.Dacă ea credea că mi-l ia pe Ștefan de sub ochi, lucrul ăsta nu se întâmplă.

-S-a activat domnișoara Leroy!Vai!

-Pleacă de aici,Alice!Până nu te pocnesc eu!Nu înțeleg ce treabă ai tu cu noi și cu viața noastră!Du-te și fă-ti proiectele tale!a vorbit Lilly enervată.

-Stai liniștită.Nu vă mai deranjez!

Am privit-o pe Alice cum pleca și sângele îmi clocotea fierbinte prin vene.Propria mea colegă mă enerva într-un fel atât de urât, nu îi plăcea de mine deloc, iar prietenia mea cu Ștefan nici ei nu îi picase chiar bine, pentru că ea adora bărbații cu ochii albaștri.

-Nu te îngrijora!Las-o în pace, ne ai pe mine și pe Lexie!

-Mda.

-Mâine se deschide un nou magazin în mall.Trebuie să vii cu noi.Am auzit că au haine mișto!

-Voi veni.Dar să termin porcaria asta.

Lilly a dat din cap și a plecat spre biroul ei.Era 9 seara, iar eu eram obosită.Înainte să plec acasă,am fost chemată de către domnul Margot în biroul său.

-Domnișoara Leroy.Sunt mândru de tine,ai mulțumit multi clienți și chiar modul tău de muncă a început să fie din ce în ce mai bun.

-Mulțumesc mult, domnule Margot.

-Am primit un proiect în care doi arhitecți trebuie să se ducă pe șantier și să verifice măsurătorile.E vorba de clădirea aceea pe care ai proiectat-o tu, dar aș avea nevoie ca tu să vezi cu proprii ochi ce se întâmplă.O poți lua pe Lilly,te înțelegi bine cu ea și va fi mai ușor.

-Desigur,nu am mai fost demult pe un șantier.

-De asta te-am chemat.Poti pleca!

M-am ridicat și m-am îndreptat spre mașină.Aproape că era să adorm la volan de obosită ce eram.Nu știam dacă să merg la Ștefan sau la mine.Imi era dor de el și de ochii lui albaștri,dar încă mă gândeam că este în tură.Din cauza faptului că îmi era extrem de dor de el,desi trecuseră doar 3 zile de când nu ne-am mai văzut,l-am sunat și culmea mi-a răspuns.

-Ce faci blondo?

-Bine,cap de bou!Acum mă întorc de la birou și îmi vine să adorm la volan..Tu ești încă la spital?

-Acum?E 9:30 seara! Nu sunt la spital,mi-am terminat la 7 tura.Vrei să vii să te enervezi?a râs el.

-Știi ce îmi place când ne nimerim cu zilele libere, domnule Durant?Și da am chef să mă enervezi.

Am inchis telefonul și m-am îndreptat spre apartamentul său.Spre surprinderea mea el era la intrarea de la bloc și mă aștepta.Omul ăsta chiar mă iubea și cred că ar fi omorât și oameni pentru mine.

Am coborât din mașină și m-am îndreptat către el.El m-a luat în brațe și mi-a sărutat capul într-un mod dulce.Mă simteam ca în rai când eram în brațele lui.M-a carat în brațe pâna la apartament, iar noi ne-am zâmbit unul la altul, ca niște idioți.

-Oprește-te..Asta devine jenant!am râs încercând să îl fac să nu mai zâmbească.

-Oh?Asta nici măcar nu e jenant.Iti arăt eu jenant.

M-am uitat la el cu ochii mari și m-a mișcat astfel încât picioarele mele erau împrejurul taliei lui.A început să se învârtă,iar eu mă Țineam și mai strâns de el să nu cad.Mi-a sărutat obraji de multe ori în timp ce ne învărteam,dar nu pot zice că nu îmi plăcea.

-Okay!Pune-mă jos!

-Bine!a spus el căzând pe canapeaua din sufragerie, iar eu am aterizat pe el.

-Ai amețit,desteptule!

-Doamne!Nu cred că aș putea fi supărat pe tine niciodată!

-Hey,nu fi bun cu mine.Fii rău,ador asta la bărbați.

L-am împins pe canapea, iar eu m-am Așezat pe pieptul lui.El și-a pus mâinile împrejurul meu, după care a început să îmi mângâie spatele delicat.Am închis ochii și el mi i-a deschis cu un sărut dulce.

-Nu ai mâncat și nici nu te-ai schimbat,mi-a soptit el.

-Ai dreptate,m-a luat valul, am spus eu ridicându-mă.

-Mâncăm împreună.Te-am așteptat,doamna arhitect.

-Nu îmi vine să cred că ești tu Ștefan, cel care era ursuz și care m-a făcut păpușa Barbie.De te-ar vedea lumea așa..

-Doar cui vreau, arăt partea asta a mea.

Ne-am așezat la masă și am mâncat împreună.Am discutat diverse, iar mai apoi m-am schimbat și din nou m-a luat în brațe pana la pat.Eu am mai stat puțin pe telefon și am observat cum Ștefan adormise pe pieptul meu.Când l-am văzut prima oară,am zis că nu o să pot să îl îmblânzesc,dar cred că m-am mințit și pe mine...