Cărările inimilor noastre

Capitolul 23-Jade

Oare mă pot ascunde de rusine și de umilință?

Nu,nu pot.Ce s-a intamplat aseara,doamne!Acum eram la micul-dejun cu Ștefan care spăla o cană murdară.Mă gândeam că mă voi topi intr-o baltă de rușine și de umilință,la cât de roșie eram.El încercase să vorbească cu mine, dar eu doar dădeam din cap,neputând să mă uit la el.

Mă trezisem bine azi-dimineață,dar cu o durere de cap îngrozitoare,o caldură puternică între picioare și niște amintiri clare a ce rahaturi spusesem ambii. Panicată și speriată, m-am incecat cu o felie de pâine,iar Ștefan s-a uitat la mine.

-Ești ok?

-Da,sunt bine,am vorbit eu încet,apoi bând un pahar cu apă că să mă liniștesc.

-Mai mănâncă și hidratează-te.Ai fost beată aseară, si noroc că sunt doctor și știu cum să te fac să iti revii.

El era clar conștient de ceea ce se întâmplase noaptea trecută, iar asta mă făcea să mă simt și mai prost decât eram.Voiam doar să scap de amintirile alea jenante.

-Ascultă.Ceea ce s-a întâmplat aseară..Am fost beată, nu știam ce e cu mine și mersi că ai venit să îl pocnesti pe Trevor,l-am privit pe Ștefan.

-Este în regulă, si mie îmi pare rău, am fost dat peste cap.Suntem chit acum,a spus el cu o voce tristă întorcandu-se.

Simteam că eram în flăcări când îmi aminteam cuvintele spuse de Ștefan.Mă foiam pe scaun,incercand să îmi potolesc caldura între picioare, dar nu am reușit.Momentele în care el m-a muscat de buză și și-a lipit penisul de fundul meu...

-Pur și simplu, putem uita de asta și să fim prieteni în continuare.

Am dat din cap confuză.I-am auzit tonul trist,deci asta însemna că mă voia,cum îl voiam și pe el.Aveam nevoie de multă apă,un aer condiționat și o cadă plină cu gheată pentru a îmi potoli cu ardoare dorința de a-l avea.

-Uite care e treaba, Ștefan.Ambii știm de ce am devenit prieteni,fortat într-un fel.Eu nu te suportam, nici tu pe mine, am spus eu hotărâtă.Mie chiar îmi pasă de tine și văd ca și ție de mine,desi nu îmi recunoști asta.Toată viață mea am stat ca un cățel legat de zgardă și acum..Trebuie să iti spun ceva.Spune i acum ori niciodată sau vei ca sta ca fraiera. Te iubesc!Te ador!Mi-ai luat totul, inima,sufletul și posibilitatea de a iubi pe altcineva!Urăsc faptul că te vreau, este cea mai mare slăbiciune a mea.

Tocmai când credeam că o să mă respingă și nu o să mai vrea lângă el,Ștefan s-a întors către mine și m-a tras înspre el.De-abia am apucat să respir că gura lui a venit peste a mea ca o furtună.

-Ambii avem aceeași slăbiciune,mi-a soptit el.Iubirea este ca o moarte, care se întâmplă intr-o zi,dar nu ști cum și de ce.Si eu te vreau, pacoste blondă,mi-ai ruinat toată viața.De acum, doar eu te voi avea, doar eu te voi săruta...

M-am uitat la el și la ochii săi strălucitori care acum mă posedau.

-Dacă mă vrei,tragemi-o!Nu te rog,domnule doctor,e un ordin!

-Ești sigură?Îmi amintesc bine ce am spus aseară,a mormăit el.

-Da,sunt sigură.Fă ce vrei cu mine, sunt a ta de acum!

Ștefan s-a uitat și a zâmbit malefic,luandu-mă în brațe.M-am fixat atât de bine în brațele lui,incat nu mai voiam jos.M-a trântit în patul lui, iar el și-a dat tricoul jos.Doamne arata așa bine!Corpul ăla bine-lucrat cu abdomen și mușchi!S-a apropiat din nou de mine și m-a sărutat,dar nu era un sărut normal.Era unul cu tensiune și frustrare,pe care l-am simțit odată ce Ștefan începea să mă posede centimetru cu centimetru.L-am tras de păr,limbile noastre astfel întâlnindu-se,el scotea niște gemete, care mă făceau să mă simt bine.