Cărările inimilor noastre

Capitolul 34-Jade

Ce bine dacă aș avea mai multe zile libere.Avusesem o zi proastă, pentru că avusesem din nou un scandal cu Alice,care se credea centrul universului, iar șeful meu mereu îi Tinea partea.M-am calmat când mi-am adus aminte de dansul în ploaie cu Ștefan și de colierul de la gât pe care nu mi-l dădeam jos.

Telefonul meu suna intruna.Stefan sigur nu era căci era în tură, plin și ocupat de operații,dar am văzut că mă suna un număr din România.Era directoarea școlii care a spus că va sosi astăzi în Paris și că va veni ea mai întâi să mă cunoască,iar mâine vor veni ceilalți.Am discutat cu ea Putin și am închis.Eram singură ca Ștefan avea să fie încântat,mai ales că avea să iși vadă unele dintre profesoare, poate.Jack trecea pe lângă biroul meu, dar nu mai intrare frică, că poate Ștefan se poate ascunde după ușa și să îl lovească dacă se apropie de mine,lucru care mă mulțumea.

În timp ce îmi aranjam proiectele pe laptop, îi aud glasul șefului meu.

-Domnișoara Leroy,vă descurcați cu proiectul din România?

-Nu este problemă, mereu am vrut să aduc lucruri noi, dar mai ales unei scoli din altă țară.

-Bine,dar dacă nu te descurci, eu te-am avertizat.

Uram chestia asta la șeful meu, venea doar când avea de noi.Dar dacă aveam nevoie de el, el ne lasă pe cont propriu, as fi apelat de nevoie la Ștefan,dar din păcate ura matematica și chiar fugise de ea,cum fugisem și eu de chimie și de biologie.

Mi-am terminat treaba și m-am întâlnit cu prietenele mele care mă așteptau la o cafenea din apropiere.

-Bună Jade!mi-a zâmbit Lilly.Esti nerăbdatoare pentru noul tău proiect din România?

-Sunt,m-a sunat directoare și mi-a zis că se va întâlni cu mine azi, am zis eu.

-Jade,eu ți-am zis să renunți la el, a vorbit Lexie.

-De ce?

-Nu știu ce ți-a zis Ștefan de liceul lui de cât timp sunteți prieteni, dar nu îl lasă să afle lucrul asta, a continuat Lexie.

-Nu înțeleg la ce te referi, Lexie.Stefan ar fi încântat.

-Treaba ta, eu te-am avertizat.Dacă Ștefan o ia razna, e numai vina ta.

-Ce ai pățit Lexie?s-a mirat Lilly.Nu ai avut niciodată nicio opinie despre proiectele noastre.

-Nu vreau să par rea,dar eu mi-am văzut fratele când a venit aici în Paris pentru prima oară și era varză.

-Vă rog să schimbam subiectul, am vorbit eu.Stefan va fi bine și punct.

-Să speram.

Lexie din nou mă avertizase.Oare iși dăduse seama ca eram împreună?

Am mai discutat diverse lucuri,despre haine și despre multe alte chestii.Amandoura le-a atras atenția colierul meu de la Ștefan.Erau uimite cât de frumos și unic era,dar eu le-am mințit că mi l-am cumpărat singură.Relatia mea cu Ștefan trebuia să fie încă ascunsă,imi era greu că îmi mint prietenele, dar nu aveam încotro.

Aș fi vrut să stau mai mult, dar trebuia să mă întâlnesc cu directoarea școlii și să stabilim câteva lucruri.

-Bună ziua.Eu sunt Jade Leroy.

-Bună ziua, sunt doamna Nicoleta Popescu.Suntem tare încântați că ne-ați ales, doamna arhitect să ne faceți școala mai bună.

-Mă bucur să ajut.Mă scuzați de curiozitate, dar ce materie predați?

-Nu e nicio problemă.Aveti tot dreptul să mă întrebați.Sunt profesoară de chimie.Sunt profesoară de ceva ani, dar prestigiul mi-a crescut când am avut un elev.Era tare deștept,a fost olimpic la chimie și adora franceza.Il chema Ștefan Durant,avea ochii aia albaștri,cu care a fermecat mai toate fetele din liceu.

Era fix Ștefan!Directoare școlii fusese profesoara lui de chimie!Trebuia neaparat să îl fac să se întâlnească din nou cu ea!

-Mă voi implica cât de tare pot să modernizez liceul.

-Mulțumim.De mult încercăm să atragem cât mai multi elevi, dar nu ne-a ales niciun arhitect și am dat peste dumneavoastră.

-Abia aștept să cunosc și copii.Daca îmi vor spune și ceea ce iși doresc și ceea ce vor, imi va fi și mut mai ușor să îl modernizez și să fie plin de elevi brilianți.

-Sunteți foarte drăguță,doamna arhitect!Vă voi suna mâine și ne vom întâlni.

Mi-am luat la revedere și eram nerăbdătoare să cunosc și elevii.Aflasem de la doamna directoare că erau elevi de a 11-a,a 9-a,a 7-a și a 10-a.Mai erau însoțit încă de 3 profesoarele care aveam să le cunosc mâine.Cuvintele pe care mi le spusese în legatură cu Ștefan și de liceul lui mi se adânceau adânc prin minte.Stefan îmi ascundea ceva și nu stiam sigur ceva.Nu voiam să îi zic, pentru că știam că era ocupat și știam că avea să reacționeze urat dacă îl intrerupeam așa că l-am lăsat în pace.

Mai târziu,i-am trimis un mesaj să văd ce face și mi-a răspuns sunt bine.Imi răspunsese prea simplu, probabil era obosit și de asta mi-a răspuns în felul ăsta.Am oftat și am mai vorbit pe apel cu prietenele mele, Lexie nu răspunsese,că probabil se culcase, dar Lilly era o pasare de noapte și îmi răspundea chiar dacă îi dădeam un mesaj la 3 dimineața.

-A fost bun dialog cu doamna director?

-Da,am descoperit că a a fost profesoara de chimie a lui Ștefan.

-Legat de asta,Jade.Am vorbit cu Lexie după ce ai plecat azi și am descoperit motivul pentru care Ștefan a fost rece și nesimțit cu tine la început și de ce Lexie ți-a zis să refuzi proiectul ăla.

-E atât de grav?am vorbit eu speriată.

-Mai bine iti spune Ștefan cu gura lui.

-Lilly te rog.

-Nu Jade.O să vă stricați prietenia dacă spun eu.

M-am cam enervat pe ea, dar ea a înțeles.Stefan îmi ascunsese ceva.Il iubeam prea tare ca să fiu suparata pe el, mi-am atins colierul și am adormit așa.