Cărările inimilor noastre

Capitolul 10-Jade

Episodul meu de gelozie m-a cam dat peste cap.Eram sigură că și el  îl observase, ceea ce mă făcea să mă îngrozesc,deoarece eu nu eram geloasă pe prietenii mei.Îl sunasem si ii spusesem că aveam ceva de vorbit cu el, mă simțeam diferit în preajma lui, mă simțeam în siguranță și nu mai erau urmărită de toți idioții.

Am fost fericită să aflu că tocmai obținusem ceea ce voiam de la Ștefan.Să vină la mine și să aflu mai multe despre el.Eram expertă în treburi din astea, iar de curând domnul Durant prinsese frică de mine,deși sora lui mi-a zis că tuturor le e frică de el.

Odată ajuns, iară m-am pierdut în ochii lui albaștri.Și eu aveam ochi albaștri,dar el avea o nuanță diferită si mult mai frumoasă decât a mea, ceea îmi dădea sentimente de reverie si încântare.

-Să începem,am zis eu.Știu câteva lucuri despre tine, dar...

-Dar ce?Iară nu îți ies calculele de arhitect? m-a privit el.

-Din nou începi cu calculele?Vezi cartea aia groasă, am arătat către o carte groasă pentru arhitectură, poate ți-o dau în cap și să iti revii.Te-am pocnit de multe ori și am observat că ai fost mult mai bine după,i-am răspuns eu enervată.

-Nu.Las-o așa.Începe cu întrebările.

-Bine.Care e filmul tău preferat?l-am întrebat eu.

-Când eram mai mic îmi plăcea Pisicile Aristocrate,iar acum nu am unul favorit.

Pisicile Aristocrate?Adoram și ador acest desen,mi-am denumit și câteva pisici după el.

-Ce iti place să faci,înafară să operezi și să te joci jocuri video ca un depresiv?am râs eu.

-Inteligentă mișcare,domnișoara Leroy,alea două sunt în principal lucrurile mele preferate, dar îmi place să pictez, să merg la echitație și să fac temele la chimie ale surorii mele mai mici din România,a răspuns el.

-Încă faci echitație ?

-Da,am nevoie de ceva care să mă facă uneori să uit de stresul de la spital, a oftat el.

-Învață-mă și pe mine cum să t-te...călăresc ..adică să călăresc,am vorbit eu,jenată de răspunsul pe care îl puteam da.

-O să o fac, dacă încetezi să mai fii o pacoste blondă.

-Si eu nu o să mai am gânduri să te pocnesc când nu o să mai fii un cap de bou.Îti răspund cu aceeași monedă, domnule Durant.

L-am mai întrebat si spre ușurarea am putut vorbi cu el normal.Dădea chiar răspunsuri lungi și  interesante, nu cum o făcea la început.Oare îmi răspunsese ca îi era frică de mine?Era jenat de ceea ce se întâmplase ?

-Părul meu arată oribil si e ciufulit, am zis eu oripilată.De ce nu mi-ai zis nimica?Arăt oribil și urât.

-Crede-mă, oricât ai crede că esti urâtă, ești chiar mai frumoasă ,blondo,mi-a zis el direct.

-Ce ați pățit,domnule Durant?Un compliment,incercati să mă curtați cumva?am zis,luându-mă gura pe dinainte. Să înțeleg că ați prins drag de mine?

-Nu te obișnui cu complimentele,domnișoară Leroy.

Inima îmi bătea și mai tare acum când mă complimentase .Îmi scosese pacoste din poreclă si îmi zisese blondo,ceea ce mi-a provocat un stol de fluturi în stomac.Omul ăsta chiar știa și chiar îi plăcea să se joace cu mine, dar și mie îmi plăcea să îl enervez.

-Legat de echitație,trebuie să plătesc ceva?

-Nu,e din partea casei.Atâta timp cât ai echipamentul necesar,este în regulă, a continuat și Ștefan.

-Voi veni cu un taxi până la club, nu vreau să îmi murdăresc mașina de praf, am spus eu.

-Să iși murdărească mașina primită de la tati,prințesa?N-ai să vezi așa ceva.

-Mai taci, cap de bou ce ești,încercând să îl lovesc cu o cutie de șervețele,dar ratând.

-Sunt sigur că vei avea o țintă mai bună după ce mergi si te învăț să călărești.

Am dat din cap si m-am uitat la el duios.Din nou, el m-a enervat, dar m-am obișnuit cu felul lui de a fi..