Cărările inimilor noastre

Capitolul 35-Ștefan

Avusesem o săptămână destul de bună.Am salvat toți pacienții pe care îi primisem, o fata cu epilepsie, un bătrân cu hemoragie internă și inca câțiva.Gandul că Lexie era împreună cu Gabriel cu îmi picase chiar bine,dar m-am potolit când m-am gândit la mine și la Jade și la relația noastră interzisă.

Jade nu îmi raspunsese azi-dimineată,dar mă gândeam că era ocupată, că de obicei îmi răspundea la mesaje și mă suna.Sigur nu era ceva în regulă și puteam să simt asta.Consultam acum un copil care înghițise o conservă.Nici eu nu știa cum o inghtitise,dar avea 2 metode de a o scoate,ori o elimina pur și simplu, ceea ce era cam greu, ori îl operam și era mai ușor.L-am asigurat că va fi bine și că nu trebuie să se sperie,dar era genul Ala de copil speriat de bombe.Am dat cazul ăsta lui Lexie,care chiar îl voia.

-Ștefan,mersi pentru caz.Orice s-ar întâmplă,daca te cheamă șeful ,nu te duce,mi-a zis Lexie.

-Hm?De ce?nici nu am apucat bine să îmi termin propozitia că Lexie intra deja în operație.

-Ștefan,cum mai e cu Jade?m-a întrebat în șoaptă Christian.

-Suntem chiar foarte bine.

-Încă nu i-ai spus nu?

-Nu..

-Prietene,este important să nu te ascunzi intr-o relație.Mai ales cum face Jade cand afla lucru neplăcute,fierbe și ia foc la propriu.

-Dacă îi spun,mă va crede un dobitoc.Nu înțeleg de ce am putut să iubesc pe altceva înaintea ei..

-Tu nu ai făcut nimic greșit,Ana a profitat de tine și aia a fost.Ai plecat și te-ai despartit de ea,m-a încurajat Christian.

-Ce să mai fac acum, mi-am deschis inima pentru Jade și nu vreau să o pierd.

-Dacă află șeful,ce faceți voi doi?Fugiți?Vă ascundeți?

-Nu e idee rea,multumesc,am râs eu.

Am mai vorbit cu Christian și ni s-a alăturat și Gabriel,care povestea se Lexie ca este atât de drăguță cu el și că se bucura că este cu el.Mă abțineam cu greu să nu îl pocnesc, dar era prietenul meu și cu bune și cu rele,imi proteja sora și eram fericit.

Jade încă nu îmi răspunsese la telefon și mă intrebasem de ce.La un moment șeful ne-a chemat pe toți la Recepție,unde ne astepta un grup.De unde dracu știa Lexie că avea să ne cheme domnul Leroy?Ce grup era?Mi-am amintit cu frică avertismentul ei de a nu merge, dar aveam să îl enervez pe domnul Leroy și a trebuit să o fac.

În drum spre recepție, am mai râs și am mai vorbit cu prietenii mei.Când am ajuns, am stat în spatele lui Christian,de frică să nu se mai întâmple același lucru ca și cu tata.Am zărit-o pe Jade,o puteam simți că avea nervi și sigur erau pe mine și de asta nu îmi răspunsese.Am privit și mai atent din spatele lui Christian la grupul de elevi și la grupul de femei de lângă ei.Am recunoscut-o pe sora mea mică, Ema și pe colegii ei.Stai puțin.Dacă ea era Ema,ceilalti elevi erau de la liceul pe care eu îl făcusem.Si femeile alea de lângă ele erau profesoarele mele!

-Ștefan,esti aici?a întrebat domnul Durant după mine.

-Aici sunt,am oftat eu și am văzut-o cum eram privit de toată lumea.

-Ștefan,tu ești?s-a auzit vocea profesoarei mele de chimie.

-E-eu sunt,am spus eu cu picioarele tremurând.

-Ce te-ai schimbat,chiar mă bucur că ți-ai îndeplinit visul,mi-a zâmbit profesoara.

-Da,doamna profesoară.Dar ce cautati aici în Paris?am întrebat eu,desi eram privit de toată lumea în continuare.