Cărările inimilor noastre

Capitolul 12-Jade

Eram foarte obosită și m-am pus imediat în pat.Ștefan mă primisese,cu greu, dar o făcuse.În seara asta îmi arătase puțin din partea lui adevărată,frumoasă într-adevăr.M-am cuibărit și am închis repede ochii.

Și iarăși am avut un vis îngrozitor de data aceasta. Eram în sala mea de clasă veche.Profesoara de chimie tocmai ce mă certa, pentru că luasem o notă mică la un test și șantanjându-mă cu tata care este doctor și șeful unui spital.Eram speriată și amuțită, unii colegi râdeau, iar altora le era frică.La un moment dat, profesoara a luat o carte și mi-a dat-o în cap.Am țipat și m-am trezit speriată și transpirată.Corpul îmi tremura de la acel vis, pentru că fusese atât de real.Mi-a fost frică să mai adorm și mă plimbam ca o somnambulă prin apartamentul lui Ștefan.

-Ce dracu faci aici noaptea?am auzit din spate vocea lui Ștefan.

-Mi-era sete.

-Nu cred, nu ai nicio cană și nicio sticlă în preajmă,mi-a vorbit el rece.Nu asta e adevărul.

-Bine,fie.Am avut un coșmar cu fosta mea profesoara de chimie care mi-a dat cu o carte în cap,am răspuns eu enervată de tonul lui.

-Ah,chimia este ușoară,a spus el batjocoritor.Nu mai poți adormi din cauza asta?

-Dacă vrei să o zic, nu pot.

-Deși nu îmi place să fac asta, dorm eu pe jos și tu vei dormi în patul meu.Ai avut coșmarul ăla din cauză că nu știai foarte bine patul în care dormeai, e un studiu,a continuat Ștefan.

Inima îmi bătea tare acum că s-a oferit să doarmă pe jos pentru ca să îmi fie mie bine.Am realizat ca inima mea nu mai bătea normal, bătea anormal și rapid pentru Ștefan. Omul ăsta îmi făcea să îmi pierd mințile din ce în ce mai mult pe zi ce trece...

-Te poți culca acum, Jade.

-Bine,multumesc,m-am uitat eu în jos jenată.

M-am așezat în pat și m-am întors în partea în care el dormea și îl priveam visătoare.În ultimul timp se comportase foarte frumos cu mine, deși mai avea momentele sale morocănoase și reci.În gândurile mele adânci era doar el, cu pieptul lui gol și bine-lucrat.În momentul ăsta aș fi dat orice să îl îmbrățișez,să îl sărut și să îl simt aproape de mine.Mă făcuse să mă schimb în bine, din fata șefului un pic răsfățată și mândră, în cineva care nu credeam că o să fiu. De fiecare când ma privea  și-mi zâmbea  inima mea o lua la trap.

Tot gândindu-mă, am căzut într-un somn adânc și dulce până dimineață.

Spre surprinderea mea,m-am trezit lângă pat ,nu în pat.Oh doamne!Eram lângă Ștefan Durant.Dormisem cu el jumătate de noapte.Fusesem lângă respirația lui.În momentul ăla îmi venea să mă înfig în el și să îl sufoc cu săruturile mele, dar știam că gândeam greșit.

-De ce ești aici și nu în pat?Nu cumva să îmi spui că ai căzut din pat ,m-a privit încruntat.

-Eh...ba cred că asta s-a întâmplat,domnule Durant...Nu mi-am dat seama, chiar îmi pare rău,dacă aș fi știut că am căzut,m-aș fi urcat înapoi în pat. Ce ai Jade?De ce te minți?Bineînțeles că voiam să îl am în preajma și că nu voiam să dorm în pat , dar trebuia să dau un răspuns care nu ar stricat prietenia dintre mine și el.

-Altă dată, te las să umbli de nebună și chiar nu mă mai interesează dacă ești bine sau nu,a zis el pe un ton morocănos.Ziua asta deja a început prost...

-Adică?Câți bărbați am văzut eu și am întâlnit eu, toti voiau să se culce cu mine, am mormăit eu.

-Uite că eu sunt primul care nu vreau lucrul ăsta.Suntem doar prieteni și ce treabă să am eu,când am zis că nu am chef de relații?

Vorbele lui m-au scos din sărite și l-am împins înspre perete.Era încă pe jos, ceea ce mi-a fost ușor să mă duc mai aproape de el și să îl vrăjesc cu farmecul de păpușă Barbie.

-Știu că niciunul dintre noi nu vrea o relație, dar un mic sărut nu ne-ar strica prietenia.Firește unul prietenesc.

-Nu încerca să mă vrăjești,nu vreau nimic de la tine.Îmi este de ajuns că îmi ești prietenă și atât,mi-a vorbit cu un toc plictisit .

-Pe bune?Ești primul care îmi rezistă, dar asta nu mă face să mă opresc să te enervez,i-am spus pe un ton seducător.

-Cred că nu ai dormit bine, ori ești beată,mi-a trântit-o el.

Mai aveam puțin și îmi potoleam dorința de a-l săruta.Dar rahat, nu îmi căzuse în plasă,ceea ce m-a enervat.Tot el stricase atmosfera liniștită dintre noi, care acum era tensionată.

M-am ridicat și m-am uitat încruntată la el.Deja îmi stricase tot cheful și bine-dispoziția.M-am schimbat și am plecat din apartament fără să mai avem un dialog.Eram prea nervoasă și jenată de momentul în care am încercat să îl seduc, fără să mă gândesc că mi-ar putea rezista.

Mai târziu,m-am dus la spital pentru a lucra acolo în camera pe care tata mi-o făcuse special.Acum eram nervoasă și încercam să o ascund,lucru pe care nu reușisem să îl fac.

-Jade,ești bine?m-a întrebat Juliet.

-Sunt foarte bine,nu mi-a ieșit ceva aici, am mințit eu.Proiectul era aproape finalizat, și perfect dar idiotul de Ștefan mă scosese din minți și a trebuit să o mint pe Juliet.

-Jade!Ai venit!am auzit vocea încântată a lui Lexie care era acum lângă ușă.Îmi pare rău,că nu ne-am mai văzut.Au venit mai multe operații și urgențe decât mă așteptam și am uitat să te anunț.

-Nu e nicio problemă,i-am răspuns eu lui Lexie.Oricum am avut și eu treabă săptămâna asta.

-Ai mai vorbit cu fratele meu?a râs Lexie.Sunt singură că de-abia așteaptă să te vadă.

-Ceva nou..De când ești așa bună prietenă cu domnul doctor Durant?a zâmbit Juliet.

-Eu și el suntem prieteni și atâta, am zis eu,devenind jenată de momentul de azi-dimineață.Dacă credeți că sunt împreună cu el sau că voi fi,să vă luați gândul asta din minte.

-Bine,șefa.Am înțeles ești singuratică, a zâmbit sora mea.

Singuratică?Să mă omoare careva.Dacă tata nu era speriat și protector cu mine,până acum m-aș fi înfipt în acel cineva și mi-aș fi recunoscut obsesia și sentimentele nebunești.Dar nu puteam și nu puteam.

-Eu mâine îmi termin tura, dacă vrei putem să ieșim.Am nevoie de o pauză, a zis Lexie.

-Șigur mi-ar plăcea, am zâmbit eu.O voi suna și pe Lilly să îi zic.

-Trebuie să plec,mă cheamă datoria.Pa!

I-am făcut cu mâna prietenei mele și am luat telefonul pentru a o anunța pe Lilly de ieșirea noastră.Brusc,am văzut niște mesaje de la el care erau Iți sunt dator cu lecțiile de echitație.Doar să îmi spui când vei putea săptămâna viitoare, dar blondo,nu iti alege luni,marti sau miercuri că sunt în tură.

Am zâmbit și i am răspuns cu un bine, vineri aleg.Omul ăsta mă făcea și fericită în același timp, iar gândul de a-l sufoca cu săruturi mi-a revenit și m-a făcut să tremur toată.

Nu puteam să îmi pierd fix acum mințile din cauza unui bărbat,mă obișnuisem singură și mi-era bine așa.