Adevăruri ascunse

Capitolul 3- Fratele

-Perspectiva Ligiei-

    Sper că e ok nesuferitul acela. Mi-e așa dor de el. Îl sun a patra oară înjurând printre dinți. Mă sună el pe mine acum. Eu îmi șterg lacrimile de bucurie că trăiește și sper să nu mă dau de gol.

-Naiba să te ia, Mir! De ce dracu nu răspunzi când te sun?! Încerc să mă calmez că să nu îl îngrijorez.

-Hei! Sunt ok! Îmi pare rău! Nu am vrut să te îngrijorez. Reproduc cu o fată, Greta, scene din cartea "Cele 50 de umbre ale lui Gray„ așa că mi-am pus telefonul în altă cameră. Îmi pare rău, iubire scumpă! Trebuia să te anunț.

-Bănuiesc că totul a mers super la afacerea aia din moment ce sărbătorești cu o nouă iubită. Mir dacă mai faci din astea te omor eu. Oricând...

-Nu e vremea să fi geloasă. Știi că eu îmi păstrez cele mai bune jucării pentru tine. Mă înroșesc de jenă. Chiar trebuia să-mi amintească de firea mea infidelă?! Știi că țin la tine, iar Geta nu înseamnă nimic pentru mine.

-Ai spus că o cheamă Greta. Și mai lasă-mă, domnule Don Juan, cu replicile tale de agățat, că nici o haină nu ai putea agăța cu ele. Vladimir eu nu mai pot cu secretul acesta față de ea, iar tu trebuie să-i spui. Nu mai fugi de ea așa! Nu poate trăi la nesfârșit așa, iar eu deja nu mai pot de stres. M-am culcat cu trei tipi azi, doar ca să nu încep să-mi fac scenarii cu ceea ce o să se întâmple când o să afle. Apropo, pe unul îl chema Vladimir.

    Zic eu zâmbind și sperând să-l fac gelos chiar dacă știu că nu ar fi la modul acela.

-În primul rând, dragă surioară, Greta e iubita mea până la ora 3. Geta e iubita mea de la ora 3 până la 9. În al doilea rând, dacă ne vedem față în față, și nu cu rol de frate-soră sau cei mai buni prieteni, atunci nu știu care din noi nu ar mai fi în stare să agațe o haină, la propriu vorbind. În al treilea rând, îmi e frică să vorbesc cu ea despre asta. Așteaptă până în august măcar. Mai am treburi de rezolvat aici și tipi de asasinat. În al patrulea rând, tot eu rămân cel mai bun la a te face să gemi, așa că nu încerca să mă faci gelos că nu îți merge.

   Vladimir, tot Vladimir rămâne. Încep să plâng totuși, din cauză că m-a întristat mult că mi-a adus aminte de vremea când eram noi doi împreună. Sper să nu se prindă.

-Ligia! Nu plângi acum, nu?! Întreabă el devenind serios.

    Eu mă chinui să spun nu cât mai convingător, dar parcă nici eu nu mă cred.

-Sunt un dobitoc. Off! Îmi pare rău că te-am rănit! Nu am vrut. Trebuia să îmi dau seama că ai nevoie de cel mai bun prieten în momentul acesta. Îmi pare rău, Lig! Știu că ești puternică și poți face față situației încă puțin. Nu te pierde pe drum. Nu e nimic rău să schimbi tipii ca pe șosete atâta timp cât nu înșeli pe cineva și nu te afectează. Știu că e vina mea că te-am învățat mecanismul acesta de a fugi de problemele tale și îmi pare rău că nu e ceva ce durează mai mult timp. O să îi spunem împreună lui Lav în august, ok? Doar tu și cu mine, micuțo!

    Mă face să mă simt mult mai bine. Nici nu am băgat de seamă că am vorbit cu el până la 5. Am discutat multe și m-a făcut să mă simt grozav. Mi-a dat încredere în mine. Pot să o fac. El a trecut cu bine prin asta și a spus că o să fie alături de ea imediat cum o să vină și o să aibă grijă de ea mai mult ca niciodată. Mă pun să mă culc și eu, luând în brațe caracatița cu tăieturi sângeroase și cuțite înfipte din pluș pe care o am de la Vladimir. Mi-a dat-o cadou când aveam 8 ani ca simbol de cei mai buni prieteni. Voiam jucăria asta de când aveam 6 ani și mă uitam cu el la desene și îi tot spuneam de ea. A strâns bani de la părinții pentru a mi-o lua cadou. A făcut pe babysitter-ul o lună pentru Mel și a spălat vasele o săptămână. El mi-a povestit asta după ceva timp.