Adevăruri ascunse

Capitolul 16-El

-Perspectiva Ligiei-

Sunt în tren și e ora 4 dimineața. Ce greu ajungem! Întârzierea aceea de 3 ore m-a scos din minți. „Trenul nu poate circula tip de 3 ore. Niște cadavre au fost găsite în fața trenului." Imit eu vocea controloarei de bilete. Cât îți ia, frate, să dai niște cadavre la o parte?! Trei ore am stat în tren așteptând să putem merge odată. Acum vorbesc la telefon cu nesuferitul ăsta care mă enervează.

-Te rog mult, nu-l bate! Crede-mă eu l-aș spânzura dar și Melisa a greșit că a plecat...

-Și tu ești vinovată să știi. Credeam că ești în stare să ai grijă de ea. Mi-ai promis că nu o să pățească nimic dar de când am plecat a pățit tot felul de lucruri groaznice. Și legat de a nu îl bate...Ce îmi dai ca să nu o fac?

Vai! Ce șantajist! Nu pot să fac asta! Viața cu el e un iad! Numai la păcate mă gândesc când face pe cuceritorul.

-Nu pot, Vlad. Știi bine de ce! Îmi pare rău!

Uneori ne tachinăm ca foști iubiți și ajungem uneori să ne zicem lucruri pe care ni le ziceam când eram împreună.

-E în regulă! Înțeleg! De ce mă chinuie așa uneori?! Apropo Lig! Am rezolvat! I-am pus otravă în cafea. Doar că mi-a spus ceva ce ar trebui să știi.

Oare ce? Mă bucur pe interior că acum nu mai este Alina dar ceva pare suspect în spusele lui Vladimir. Nu știu cum dar după tot trecutul, tot ce a fost, el tot reușește să mă domine și să facă ce vrea din mine. Când o să ascult odată de Melisa?! M-a avertizat, dar eu tot nu îi urmez sfatul. E prea greu acum, firea mea e prea greu de convins. E prima mea iubire, primul meu prieten, primul meu protector când se lua cineva de mine, și îmi este extrem de greu să trăiesc fără el.

-Lig! Ea este sora ta. Cee?! Eu rămân uimită.

-Cee??!! Cum e posibil? Ea e sora mea??!! Vladimir dacă te-a păcălit?

Refuz să cred așa ceva!!! Nu poate fi posibil!!

-Mi-a arătat poze, certificatele de naștere. Sunt autentice. La câte certificate false văd, crede-mă că pot să fac diferența.

-Nu îmi pasă! Melisa și Selena sunt surorile mele. Ea a încercat să o omoare pe Melisa deci e dușmanul meu. Era.

Vorbesc sincer dar nu îmi dau seama de ce plâng acum. Un amalgam de sentimente mă cuprinde. De ce?! Țin la praful de pe cărți mai mult decât la ea. Mi-a furat iubitul. Bine, noi eram despărțiți de ceva timp dar nu contează asta. Era să-mi omoare sora și mă face să par josnică în fața persoanei pe care o respect enorm și de care m-am legat ca o toantă care nu ascultă de nimeni.

-Vladimir! De ce îmi spui astea?

-Părinții voștri sunt morți. De aproape un an. Mi-a povestit cum s-a întâmplat. A vrut să știi asta.

Cum ar fi vrut să știu asta dacă nu știa că o să moară? Ooo, nu cred că i-a spus!

-I-ai spus de otravă???!!!

-După ce a trecut o oră după ce a băut cafeaua. A murit în brațele mele. Era apusul. E culmea cum ajung din lac în puț.

Începe să râdă. O să îl snopesc în bătaie când o să îl văd. Îngâmfat nesuferit!

-Du-te dracu! Gata cu grămada de sentimente. Mi-am revenit la normal. Ești un bou!

-Asta-i Ligia pe care o știu eu. Zi-mi ceva nou, dragă! Asta știu deja.

-Mă scoți din minți! Îl aud de la celălalt capăt al telefonului cum râde. Tâmpitule!

-Abia aștept să ne vedem.