Capitolul 35- Care pe care?

3 0 0
                                    

—Perspectiva lui Vladimir—

       Fetele au început să țipe de bucurie. Melisa și Vanesa s-au dus în living iar Ligia mă târăște după ea dându-mi să mai beau dintr-o sticlă. Melisa mă așează pe canapea și începe să mă picteze iar Vanesa îmi pune beteală și sclipici în păr apoi se duce și caută un film la televizor. Ligia stă peste mine pe canapea și îmi mai dă să beau din când în când. 

—Vreau să văd un film cu criminali. Aveți idei? Vanesa spune asta în timp ce mai ia o gură de vin.

—Ce părere ai despre Asasinul de pe canapea?! Spun eu ignorând faptul că sor-mea mă poate auzi.

—Nu am auzit de acesta. Știu doar de Trenul asasinilor. 

—Kill Bill e un film mortal. Spune Ligia, după care mă lovește în stomac cu cotul. 

—Nu mai mortală decât tine, dragă! Zic eu în timp ce îmi revin din durere. Încearcă și Un joc mortal: Crime în întuneric. 

—O să aleg Black Christmas. Vanesa se pune să cupleze laptopul ei cu plasma de pe perete. 

   După ceva timp eu mă întorc către sora mea și o văd că mai are puțin și adoarme de tot.

—Melișor să vezi ce îți fac eu ție mâine?! Spun eu un pic amețit

—Mi-e somn! Vreau să dorm. Nu mai vreau să pictez, Ligia, dar Vanesa nu mă lasă să dorm. M-a trezit prima oară. Mă doare capul. Nu mai pot.

   Eu apuc să iau pachetul de șervețele umede și îi șterg toată opera surorii mele de pe fața mea. Ea e supărată și mai că pare că plânge dar Ligia o ia în brațe cu mâna liberă apoi îi face cu ochiul și se uită către Vanesa. 

—Hei, sorela! Van! Eu, Melisa și prizonierul mergem sus un pic. Știi tu. Nu te deranjează, nu? Melisa are grijă să stea de șase să nu vină careva, și noi...știi. Conform planului. 

   Îi face cu ochiul. Mă simt în pericol, pe cale de a fi violat, dar sunt și extrem de amețit așa că nu mai pot lupta contra lor. Poate o păcălește sau ceva? Sper din suflet să fie așa. Astea sunt în stare să mă și drogheze la cât de bete sunt. 

—Ooo!! Ce mișto!! Nu mă supăr, soro!! Faceți-vă de cap! Îi sună telefonul.  Stai că mă sună cineva! Liniște! 

—Perspectiva lui Lorian—

    O sun pe Vanesa să văd dacă vrea ceva de la farmacie în timp ce Mike se uită la medicamente. Vanesa răspunde. 

—Alo! Cine ești tu și de ce mă suni să mă deranjezi în timp ce eu fac pe peștele pentru o fată? Tipul o să plătească!

    Eu rămân uimit de prostiile pe care le zice ea pe gură. Trebuie să mă calmez și să nu o iau prea tare la ceartă. Cine o fi pus-o să bea?! Off! Abia aștept să mă iau de ea mâine când își revine. 

—Sunt frate-tu. Sunt cu Mike la o drogherie și m-am gândit să te întreb dacă simți nevoia de a-ți cumpăra ceva. Poate alcoolul acela nu ți-a afectat chiar toți neuronii?! 

—Ooo! Sigur! Stai așa un pic! O aud țipând la ceilalți. Hei! Frate-miu e la o drogherie și mă întreabă dacă simt nevoia de ceva ca să iau. Ok, îl întreb. Ea se focusează acum pe discuția cu mine. Pentru ce să iau? De ce să iau?

—Păi pentru a te simți mai ok, Van. Alcoolul te face să nu fi așa de trează și de ok. Să iei niște pastile ca să îți revi. Știu că nu e combinația cea mai ok dar eu nu te pot lăsa așa. 

Adevăruri ascunseUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum