Adevăruri ascunse

Capitolul 39- Crimă sau cadavru?

—Perspectiva lui Lorian—

     Vladimir mă readuce înapoi pe sensul nostru trăgând și el de volan repede. Eu îmi revin din șoc și încerc să fiu atent la drum.

—Băga-mi-aș, Lorian! Când am zis să ajungem la Melisa nu mă refeream să mergem în ceruri după ea! Fii atent la drum, tâmpitule! Cum, dracu, vrei să-mi salvez sora dacă o sa fiu mort?!  Idiotul pământului! Cine ți-a dat carnetul?! Curierul de la Cargus?!

  Vladimir respiră ușurat că trăiește acum, și eu respir ușurat. Vladimir își scoate o țigară și deschide geamul mașinii. Cred că e extrem de nervos pe mine. Cât de tâmpit am putut să fiu să trag de volan?! Ahh!

—Îmi pare rău, Vladimir! Eram șocat. S-a înregistrat după ce a plecat?! Cum naiba a putut face asta?! Nu s-a gândit deloc?! Toți fanii și dușmanii lui Bridget Smail o să vină după ea. Spun eu un pic nervos.

—Mai puțin dușmanii cred, din moment ce se știe că e sora mea, iar eu sunt un asasin foarte bun și de temut.

—Bănuiam eu că nu o puteai învinge altfel pe Ligia, ieri dimineață. Nici eu nu aș fi putut evita pumnul ăla. Și fac karate de la 10 ani.

—Mai să fie?! Și de ce nu zici nimic?! Ai fi bun ca agent de pază pentru Melisa, dacă nu ai mai lăsa-o să plece când e nervoasă! Țipă el la mine ultima parte din ultima propoziție.

—Nu mai țipa la mine, idiotule! Încerc să mă concentrez la rută. Nu o să mă lupt din nou. L-am băgat pe Look în spital o dată și am renunțat de atunci cu asta. Nu mai sunt ca pe vremuri. Ups! Nu trebuia să spun aia. Poate nu o să se prindă.

—Cee?! De ce l-ai băgat pe Look în spital? Întreabă el curios.

—Prea lungă povestea. Nu contează așa mult oricum.  Ideea e că nu mă bag în afacerile tale ilegale.

—Păcat! Va trebui să lupt singur cu Alina. E o scorpie drăcoasă care știe cum să facă cicatrici mortale. Ea mi-a făcut cicatricea de pe spate. Look m-a ajutat cu ea acum 3 săptămâni. După cum știam deja, nu se mai vindecă, dar el a insistat să vadă să nu fie infectată sau chestii. Surprinzător, a reacționat foarte bine când a aflat că sunt asasin.

—Cee?!! Look știe?!!

     O mână îmi cade de uimire de pe volan iar cealaltă se lăsa cu greutatea pe volan. Eu iar trag de volan din greșeală pe contrasens. Din fericire nu e nicio mașină în fața noastră, dar din păcate văd un biciclist cum vine dintr-o intersecție nesemaforizată. Vladimir trage rapid de volan și eu răsuflu ușurat. Nu îmi vine să cred cât de inconștient sunt azi la volan?!

—Lorian dacă mă omori, îți jur că te voi bântui toată viața ta!! Oprește mașina și lasă-mă pe mine sa conduc, balenă albastră ce ești! Ești un sinucigaș în devenire! Cum, pana mea, ai luat carnetul ăla, nu înțeleg?! Era orb examinatorul sau ce avea?! Nu poți să te concentrezi și tu la drum un pic?! Vrei să mă omori tu pe mine, ca să te asiguri că nu te omor eu pe tine?! Vrei să îl faci bogat pe frate-tu prin testamentul tău și polița de sănătate?!  El țipă exasperat la mine. Totuși are dreptate. Nu pot conduce în halul acesta.

    Eu opresc și schimbăm locurile imediat. Nu pot să conduc când aflu asemenea vești.

—O, haide! Tu cum ai fi reacționat?! Îmi pare rău, dar sunt vești mult prea șocante.

—Bă, frate! Înțeleg că împietrești, dar nu tragi de volan pe contrasens! Și ai și un instinct de supraviețuire ca să eviți pericolul atunci când îl vezi. Ți s-a tăiat și ție ală odată cu firul de la motor?! Ce, Doamne iartă-mă, tot ai?! Serios acum?! Ai ajuns la nivelul 50 din jocul Balena albastră?! Trebuia să mă întrebi și pe mine dacă voiam să mai trăiesc sau nu! Chiar ai dat comandă de carnet de conducere pe net?!