Adevăruri ascunse

Capitolul 27- Adrenalină, nervi și sânge

-Perspectiva lui Lorian-

-Ca să o răpească. Ce întrebare mai este și asta?! Ligia nu înțelege dar cred că eu îmi dau seama.

-Nu, Ligia. Eu și Look eram în casă iar ea știa asta. Cred că a făcut-o ca să o găsim noi și să ne panicăm și a spus că a vrut să-i scadă sistemul imunitar și să o bage în spital. Dacă chiar a vrut să o bage în spital la propriu, prin orice mijloc. Dacă ea e sora lui Alex, asta înseamnă că Melisa trebuia să ajungă la Alex. Noi toți ne îngrozim când ne gândim că planul Vandei nu a eșuat ci a decurs conform planului. Lorian, du-te repede la spital! Vin și eu după ce scap de jigodia asta! Du-te!

Eu alerg la mașini dar văd că au pană aproape toate în afară de mașina lui Vladimir. Mă întorc în casă și îi cer cheile iar el vine cu mine și o lasă pe Ligia să o păzească pe asasină.

-Vladimir trebuie să rămâi! Ligia e singură. Dacă ne scapă Alex și o să vină după sora lui? Trebuie să o aperi pe Ligia.

-Îl sun pe Mike imediat. Tu condu! Haide! Îmi pare rău că ai...

-Lasă asta! Vorbim altădată. Trebuie să o salvăm pe Melisa.

Bag viteza întâi și am plecat. Rezistă, iubita mea! Venim!

-Perspectiva Melisei-

-Te rog, Look, trebuie să mă crezi că trebuie să pleci să ai grijă de Vladimir. Nu am încredere în Vanda. Nu am vrut să o spun de față cu ea dar ea mi-a dat o țigară și nu mi-a spus că e cu aromă de rodie. Te roog! Mă simt mai ok după ce au intervenit imediat medicii. Eu o să fiu pe mâna medicilor dar tu trebuie să pleci să...

Se aude un țipăt. E al Selenei. Ea s-a dus jos să îl aștepte pe Mike. Look fuge jos la parter, dar zicându-mi înainte să stau aici.

Oare ce s-a întâmplat cu Selena. Eu încep să plâng sperând că este bine și văd un tip care vine spre mine și îl recunosc pe cel care mi-a dat rodiile și fructele. Eu mă depărtez de ușă și dau să fug către scări dar el mă prinde și îmi dă una de mă izbesc de perete. Mă trage de păr și mă târăște către scări.

-Vrei să ajungi acolo jos și să folosești scările? Te ajut eu, draga mea! Știi cât de mult am suferit din cauza fratelui tău? Enorm! A pus tipi din pușcărie să mă bată în fiecare zi. Mi-au turnat clor pe gât. Mereu mă desconsiderai și mă umileai când eram mici. Acum a venit timpul să îți fac același lucru. Nu cred că îți mai amintești de băiatul căruia i-ai turnat înghețată în cap și făceai mișto de el cu fetele din școală. M-am schimbat mult de atunci.

-Doar pentru asta îmi faci atâta rău?! Pentru o înghețată în cap și bărfe?! Ești dement. Trebuia să ajungi la psihiatrie, nu la închisoare.

-Tu în clasa a 2-a i-ai pus pe unii tipi să mă bată pentru că îți părea că vreau să te violez și simulai un atac de panică și te-au crezut. Am fost la spital 4 luni din cauza ta. Eram cu o clasă mai mare decât tine și pe atunci eram roșcat. M-am transferat la altă școală și m-am schimbat total de atunci.

-Nu îmi amintesc așa ceva și nu cred că aș face așa ceva. Ești un dement fără scrupule. De ce te-aș crede în primul rând? Criminalule!

El îmi dă una peste față, apoi mă împinge pe scări. Eu cad lovindu-mă încontinu peste tot până ce dau să mă prin de o bară și nu mai cad. Toate amintirile mele îmi revin în cap dintr-odată și acum mi-am amintit că Lavanda e sora lui Alex. Eu ca o proastă am avut încredere în ea.

Nu îmi amintesc de ce a spus dobitocul ăla. Exceptând faza cu înghețata. O, vai! Aveam pierderi de memorie în perioada aia, de la dubla personalitate. Părinții știu că le-au explicat altor oameni de problemele mele legate de personalitate. De atunci au început să mă ducă mai des la terapie.