Adevăruri ascunse

Capitolul 7-Legătura

—Perspectiva Melisei—

    Au trecut două săptămâni de la aflarea secretului care mi-a schimbat viața. Am suferit mult. Nici acum nu sunt bine dar mă ajută enorm de mult faptul că Vladimir încearcă pe cât posibil să mă sune și să vorbim. L-am iertat că nu mi-a spus dar tot cred că e un laș. Totul s-a rezolvat și cu el, doar că are nu știu ce planuri zice el legat de facultate și muncă. O să îl omor într-o zi. I-am iertat pe toți. Au fost extrem de drăguți cu mine și m-au ajutat enorm. Am mai rămas la munte deoarece eu și Selena am insistat. Nu sunt pregătită să mă despart de Lorian, adică Mike. Voiam să zic Mike.

   Ligia se chinuie mereu să mă facă să zâmbesc și să nu mă mai gândesc la toate lucrurile triste. Uneori mint când spun că sunt bine. Ligia zilele trecute a rămas la mine peste noapte, ca între fete. Ne-am bătut cu pernele și cu Lorian, el a stat să îl machiem în timp ce eram legate la ochi, am făcut farse la telefon. Un bărbat chiar a crezut că Lorian este un ucigaș ascuns în casa lui și care îi căută fata aflată singură în casă. Săracul!

   Selena m-a ajutat să mă organizez cu concertele la hotel. Doar de distracție și din pasiunea pentru cântat fac pe vedeta misterioasă. Îmi este mult mai ușor așa și din pricina dublei mele personalități. Uneori nu îmi amintesc concret ce spun cuvânt cu cuvânt, sau fac, dar știu că am undeva o parte altfel.

   Selena și cu mine ne-am distrat într-o zi când încercam să îi facem pe locuitorii din hotel să creadă că este bântuit. Mike a fost și el complice. Ne-a ajutat cu sângele fals și păianjenul robot. I-am pus și un cearșaf și l-am decupat astfel încât să vadă.

    Look a fost generos prin faptul că mi-a împărtășit lucruri și învățături din viața sa. Mi-a spus că te călesc aceste tragedii și te dezvoltă din toate punctele de vedere. El a fost mereu fără părinți și a avut noroc de unchiul băieților. Acesta l-a adoptat. I-a fost și încă îi este ca un frate mai mare. M-a ajutat enorm și gândirea lui Look.

    Mike, iubitul meu, a fost cu dus-întors. Pe o parte mă făcea să fiu mai bine și mă ajuta enorm iar pe de altă parte mă face să fiu nefericită în relație. Plâng și din cauza lui câteodată. Mă complic mult prin ai înțelege gândirea. Uneori se ia de mine fără să fiu așa vinovată și mă simt aiurea. Alteori e blând și ne simțim bine ca doi copii puși pe prostii. Când vine vorba de distracții, copilăreli, amuzament, naivitate și inocență totul merge bine și am de-a face cu un Mike bun, sensibil și simpatic, dar când lucrurile devin mai serioase se schimbă la 180 de grade, devine ironic în mod neplăcut, se ia de mine, mă rănește prin cuvintele pe care mi le spune.

    Lorian m-a ajutat mult să-mi revin. A devenit un înger păzitor care e interesat mai mult decât iubitul meu dacă sunt bine sau nu. Aproape în fiecare seară dormim amândoi. Mie nu îmi place să fiu singură acum, iar el e îngrijorat să nu am iar febră. Am avut odată febră mare și m-a găsit transpirată noaptea, ardeam și abia respiram. Nu îmi mai aduc aminte știu doar că mi-a fost extrem de rău. Și ceva cu perfuzie? Parcă? Nu mai țin minte deloc. Mi-a fost foarte rău. Poate s-a îmbolnăvit cealaltă personalitate a mea și de aceea am pierderi de memorie?

    Eu cu Lorian ne-am bătut odată cu făină. Voia să mă facă să mă simt mai plină de viață. Eu l-am făcut și de pastă de dinți. Ne-am bătut într-o zi cu baloane cu surprize. Ele aveau tot felul de lucruri în ele: apă, pastă de dinți, făină, apă cu săpun, ulei, zmântână. Am fost foarte creativi. Abia după 3 zile am reușit să-mi curăț tot sclipiciul din cap.

     Am fost cu telescaunul cu el și Mike săptămâna trecută. Eu era să cad. Chiar eram. Noroc că m-am agățat de platforma de pe care admiram priveliștea. Lorian m-a tras sus în timp ce idiotul.., pardon, dragul meu și fenomenalul meu iubit, râdea de mine și făcea haz de necaz. Cică "Nu te teme că nu mori, Melișor, e zăpadă jos." Cei drept avem o plasă de protecție dar tot îmi era frică.