Adevăruri ascunse

Capitolul 20- Amnezia

-Perspectiva Melisei-

Au trecut 4 luni de când am venit la București și mă simt deja mult mai bine atât fizic cât și psihic. Selena a făcut 17 ani și Look 20 de ani tot în august. Vladimir e extrem de protectiv cu mine dar nu știu de ce? Ok, a fost faza cu dispărutul de acasă pentru 4 zile dar el și-a cerut-o. Se pare că se înțelege excepțional cu Lorian dar mai ales cu Mike. Ligia a devenit bătăușă și oricine se ia de ea sau de mine și Selena o pățește. Nu așa aș fi vrut să văd eu prima oară un umăr dislocat.

Cred că de vină e Vladimir. Petrece mult timp cu ea noaptea. Mike zice că e un club al lor și că o să fac și eu parte când o să am 18 ani dar Vladimir l-a corectat și a spus că de fapt voia să zică 81 și că în niciun caz nu se va uita cu mine la filme din alea chiar dacă mai sunt și alte 2 persoane. Asta mi-a oprit curiozitatea despre clubul lor secret. Urmează să fac 18 ani în decembrie. Iubitul meu, Lorian face peste 3 zile 19 ani și am de gând să-i fac o surpriză.

-Mike vrei să mă ajuți sau nu? Îi spun eu hotărât lui Mike în speranța că dacă pun presiune pe el mă va ajuta.

-Nu e cam periculos? Este un ditamai ursul. El stă pe gânduri un pic apoi îmi spune. Bine, te ajut doar ca să am grijă să nu pățești ceva. O să facă întrecere frate-tu cu frate-miu ca să vadă care mă omoară primul, dacă pățești ceva.

Vântul bate atât de tare încât abia îl aud țipând. Zăpada îmi acoperă vederea dar eu tot pot să văd cabana. De ce trebuie să mă întorc iar la munte? Urăsc muntele! Poate de data asta nu o să mai întâmpin greutăți!

-Look a zis că are nevoie de ce e pe lista aia de la un prieten de aici. Trebuie să-i salvăm fata omului dacă vrem să ne ajute. Mă auzi?! Țip eu la el.

De ce trebuia ca pramatia aia mică să se blocheze într-o cabană cu ursul lor de companie?! O să mă omoare frate-miu dacă o să afle ce fac acum. O să fiu ok! Trebuie să fiu ok!

-Bine. Intră odată în cabană și ai grijă. După ce o scoți eu o iau repede și fugim. Mel, dacă e ceva să știi că intru după tine. Sper că te descurci!

Eu intru în cabană cu 2 pungi de mâncare pentru ursul din încăpere și încep să vorbesc cu ursul care o ține captivă pe fată. Ea este închisă într-o cameră cu o ușă de lemn și un geam de sticlă. De ce oamenii de aici țin urși ca animale de companie?!

-Bună, domnule Yeti!

Ce nume caraghios au putut să îi pună unui urs?! Noroc că îi place să asculte muzică. Oameni care pun muzică la urșii pe care îi au drept animale de companie?!! O să îmi pierd mințile, jur!

-Ți-am adus de mâncare. Știu că ești supărat dar vreau să te înveselesc printr-un cântec.

Eu îi cânt cu teamă gândindu-mă la ce a fost în capul meu de am acceptat să fac asta. A spus că e un ursuleț micuț și inofensiv. E ditamai ursul! Ursul se calmează și mă apropii de el ca să-i dau mâncarea. Mike vine pe ușă temător iar eu îi spun în ritmul cântecului să se ducă după fată. Fata iese din încăpere cu un pistol în mână. Mike scoate săgețile cu tranchilizant și încarcă pistolul. Ursul se apropie de mine.

-Rămâi calmă! Îmi spune fata. Dacă te simte înfricoșată atunci atacă. Imediat ce pun astea aici o să îl adormim. Eu ca o idioată nu am verificat să aibă tranchilizante pistolul.

Ursul vine mai alert la mine iar eu mă blochez. Încep să mă panichez. Îmi e frică.

-Nu așa mult, domnule Yeti, te roog! Cred că am fobie de urși. Simt că o iau razna! Spun eu panicată.