Adevăruri ascunse

Capitolul 40- Adaptarea la pericol

Perspectiva lui VLadimir

     A fost o săptămână îngrozitoare după ce Melisa a omorât-o pe Alina iar Ligia a făcut pneumonie. Fetele au fost internate și eu am stat mereu de gardă, când la una, când la alta. Melisa a fost externată după  trei zile și tot plânge din cauza a ceea ce a pățit și a făcut. Are coșmaruri noaptea și nu se poate odihni nici două ore fără să aibă un coșmar. Eu și Lorian facem cu turele ca să ne putem odihni și ca să pot merge și eu la Ligia la spital să stau și cu ea. Nu credeam că aș putea să vreau ca sora mea să mai stea un pic în spital pâna să fie externată și Ligia. A fost greu să mă împart în două locuri.

      Azi Ligia a fost externată și stau cu ea pe canapea în timp ce doarme la mine în brațe. A făcut un tratament la spital, doctorii nu îi dădeau șanse dar Lorian zicea că o să o ajute dacă ar crede că doctorii nu știu să prezică ce va fi și că nu au dreptate cu privire la durata vieții ei. A avut dreptate. Doctorii au fost uimiți de recuperarea rapidă a ei după începerea tratamentului și după încurajările lui Lorian și ale Vanesei pentru Ligia.

     Off, iubita mea! M-am temut de câteva ori pentru viața ei atunci când rămânea fără aer lângă mine și se sufoca. Cele mai crunte clipe! Mă bucur că acum i se dă șanse de viață și din partea medicilor. După spusele lui Lorian am încercat să nu o fac să se gândească la suferința ei și la toate astea. I-am creat întâlniri prin spital cu glume de spioni, am făcut-o să râdă, ne-am uitat amândoi la televizor la emisiuni amuzante, am jucat și jocuri. Am fost și poștaș pentru ea și sora mea în timp ce erau în spital amândouă și după. Și-au scris scrisori și și-au împărtășit gânduri. Am stat lângă ea când a avut febră și nu se simțea deloc ok și ne-am uitat la filme.  I-am cântat la chitară și am scos-o la o cină pe balconul spitalului. Am avut grijă să nu îi fie prea rece.

    Melisa are mâna, piciorul și umărul în bandaje. E mai bine decât sa fie în ghips. Pe ea e cel mai greu să o înveselesc. Lorian zice că trebuie să îi acord timp de jelin și de procesat totul dar e absurd! Totul e absurd! Pe Ligia trebuie să o feresc de griji dar pe Melisa trebuie să o las să proceseze trauma?! Nu pot sta cu mâinile în sân și să o privesc pe surioara mea cum plânge și suferă. El îi cântă, merge cu ea pe balcon la aer câteodată și se uită la filme ca să o ajute în această direcție. De ce nu o văd mai bine dacă vrea să o ajute?! Off, Melisa!

Ligișorul ăsta mic din brațele mele se foiește și sper să nu se trezească. Ea își deschide ochii și se ridică de pe mine apoi mă privește somnoroasă.

-Hei, Ligișor! Îi zic eu și o sărut pe frunte. Cum te simți? Ești bine?

-Am...am avut un coșmar.

   Ea spune tristă ce a visat iar eu încerc să o alint mai mult. E prima dată în două săptămâni când îmi zice că are un coșmar. Asta mă cam tulbură, nu știu de ce.

-Mir! Să nu mă părăsești, bine?!

-Sigur că nu te părăsesc, iubito! O iau eu în brațe și o sărut în creștetul capului mângâindu-i părul. Promit că nu o să pățesc nimic rău și că o să fiu lângă voi tot timpul. A fost doar un coșmar, Ligia! Nimeni nu o să mă omoare. Te iubesc, Lig! Totul va fi bine!

-Nimeni. În afară de criminali plătiți pentru a te ucide, nimeni.

-O să fiu bine! Nu îți mai face griji! Nu o să pățesc nimic, Gia.

  Simt că o mint dar nu știu de ce. Off! Lorian cred că avea dreptate când zicea să mă odihnesc dracului odată. Cuvintele lui, nu ale mele. De trei zile nu am dormit și nu știu cum o să mă mai scoată cafeaua, energizantele și pastilele de energie din asta. E greu să mă împart și acasă și la spital și la facultate și la muncă. Noroc de ceilalți care mă ajută să nu îmi simtă lipsa fetele. Trebuia să plec și când nu voiam, îmi era extrem de greu. Off, abia aștept să termin facultatea și să am în vizor cât mai puține obiective.