Adevăruri ascunse

Capitolul 10- Pastilele

-Perspectiva Ligiei-

A trecut o zi de când am câștigat pariul cu Mike legat de căratul cărților. Trebuie să recunosc că idiotul acela chiar e distractiv. A fost o plăcere să îl umilesc la căratul cărților.

Trebuie să am grijă de Melisa și să o fac să se simtă mai bine. Știu că nu vrea să recunoască nici față de ea dar nu e tocmai bine. Vladimir mi-a spus că pregătește o surpriză frumoasă pentru ea. Cred că o să vină înapoi din Galați. Țin legătura cu el mai bine decât o face Melisa. Cu ea nu poate vorbi momentan și chiar îi pare rău că a trebuit să o mintă. Tipul ăla îmi e dator vândut când se întoarce!

Vreau să fac un lucru nebunesc cu ea. Ca o sora mai mare ce sunt. O să sărim în zăpadă de la etajul trei. Zăpada e suficient de mare. O sun pe Melisa și îi spun planul meu și mergem să îl punem în aplicare. Urcăm scările până ajungem la o fereastră de pe hol.

-Ligia, sincer, nu credeam că o să fii de acord cu așa ceva, cu atăt mai mult să propui chiar tu ideea. Spune ea bucuroasă și entuziasmată.

Mike a aranjat mai multă zăpadă acolo unde o să cădem. Ce efect are Melisa asupra lui? Eu trebuie să țip 3 ore la el ca să își spele farfuriile după ce mănâncă. Nu sunt servitoarea lui. Are și el mâini. Pe cât de enervant e, pe atât de seducător e. Dar nu îi dau eu satisfacția să mă vadă topită după el. Știu că e al Melisei, dar zău dacă nu mă intrigă.

Lorian nu a vrut să facem schimb de parteneri ca să fie cuplul împreună. Și așa am ajuns să stau cu iubitul celei mai bune prietene și să mă simt atrasă de el puțin câte puțin. Pămpălăul ăla nu are gură să zică ceva. Dacă tot o place pe Melisa, căci se vede clar asta, atunci de ce nu îi zice? Așa ea și Mike s-ar despărții și Lorian ar consola-o pe Melisa și eu aș putea fi cu dobitocul ală care ne așteaptă jos.

-Ești gata?!

Ok! Nebuna m-a luat de mână și când mă uit în jos realizez că nu a fost o idee bună. Chiar că e cam sus. Văd și un puști care filmează și pe Mike cum scrie numele unui dobitoc în zăpadă.

-Știi, Melisa?! Îi spun eu cam ezitant. Nu ai vrea să facem altceva? E cam sus totuși.

-Știam eu că nu ai curaj. Spune ea plictisită și iritată. De aia tu mergi prima. Cee!???!! Dă să mă împingă și eu cad pe geam.

Ce vânt!!Vântul rece îmi sparge fața iar înălțimea îmi provoacă frică. O să mor!! AAAAA!!! Cad în zăpadă și cred că m-am lovit la cap. Ce rece e zăpada!! Mă doare capul! Sper să nu cadă peste mine! Ce nebună!

-O să o omor pe nebuna aia! Țip eu spre cer.

-Ligia ești bine? Vino să te ajut!

Mike mă scoate din zăpadă și mă scutură de nea. Mă învelește cu o pătură și se uită în sus la nemernica care m-a împins intenționat. Frigul mă cuprinde și eu abia acum pot să îmi simt corpul. Tremur din toate încheieturile. Mike mă ia în brațe strâns ca să mă mai încălzească dar tot nu rezolvă mare lucru. O să mor de frig! O să mor de frig!

-Mmmiiikkkeee!! NNnunuuuuU oooo lllălălălălăăssssaaa! Ttttteeteteteeteee rrrrororororooooooggg!

E prea târziu. Nebuna deja sare în zăpadă.

-Iuuuhhhhuuu!!! Pe bune! Ea se distrează și eu mai că muream.

Mike o scoate din zăpadă și o învelește cu o pătură și o și sărută.

-Haideți, până nu ne vede Lorian altfel toți trei o să o pățim!

Intrăm în hotel și ne ducem la noi în apartament să nu ne prindă balaurul blond fără pic de distracție în el.