Adevăruri ascunse

Capitolul 33- Secrete și minciuni

-Perspectiva lui Lorian-

Au trecut două zile de când viața a luat o întorsătură inversă și am făcut descoperiri că într-adevăr mama a fost însărcinată înainte de noi dar i-a ascuns tatei sarcina spunându-i că muncește în altă țară și stând cât mai departe de el. Unchiul Eduard, ne-a spus totul. A fost foarte încântat să o vadă pe Vanesa și să știe că nu au fost consecințe grave după faptele negândite ale mamei. Îmi pare rău că Vanesa a aflat că nu a fost dorită de mama! În aceste două zile am zidit mai bine relația dintre noi.

Mike a revenit la aventurile lui sportive, la băieții cu care practică arte marțiale și la colegii de facultate. Eu și Vanesa stăm la o terasa, înainte de a apune soarele. Am tot încercat să o fac pe Vanesa să fie mai ok dar ea nu cooperează.

-Te rog frumos! Nu te mai gândi la asta și nu mai plânge! Nu mă simt ok să te văd plângând, surioară! Eu și Mike îți suntem familie... bine și ceilalți, dar mă refeream la familie de sânge...nu te mai consuma pentru cineva pe care nici nu cunoști și nici nu a avut o semnificație în viața ta.

Ea îmi spune plângând în hohote.

-Ba au toate semnificațiile din viața mea! Lorian sunt...sau erau....sau sunt părinții mei. Unul e în închisoare și e un criminal. Eu am sângele unui criminal care mi-a omorât mama, în vene! Cum să trăiesc cu asta?! Cum?! Tu și Mike cum reușiți?! Nu am știut cine sunt părinții mei biologici și am petrecut o grămadă de timp încercând să-i caut doar ca să aflu că tatăl meu biologic este un criminal psihopat și dement care mi-a omorât mama... mamă care m-a abandonat la un orfelinat imediat ce m-am născut, omorând-o când eu aveam 6 ani jumătate?! Cum să fac față la așa ceva?! Eu o iau în brațe și stau cinci minute și o mângâi pe păr în timp ce ea își revine din plâns.

-Vanesa! Liniștește-te! Eu și Mike o să avem grijă de tine. Știu că îți este greu dar o să fie totul bine odată ce trece un pic de timp! Haide să vorbim despre altceva! Nu este ok să te tot gândești la asta încontinuu. Ea își revine din plâns după ce îi acord puțin timp. Voiam să te întreb ceva despre relația ta. Chiar ești fericită în relația cu Vladimir? Scuze că îți spun asta dar ești sora mea iar el e un fustangiu și un...

-E iubitul meu, Lorian! Termină! Mi-a tăiat-o repede. Și e fratele iubitei tale, așa că vezi cum vorbești de el! Apreciez la el că e sincer cu mine. Știu că a avut o grămadă de iubite, dar mi-a spus totul. Chiar și o frustrare de a lui care nu mă încântă, dar mi-a spus. O relație trebuie să aibă la bază sinceritate și încredere. Pe multe iubite știu că le mai mințea, el mi-a spus, dar a spus că o să fie foarte sincer cu mine.

Mă enervează genul acesta de gândire de adolescente îndrăgostite. Plus că ea, nu e sinceră deloc cu mine și mă enervează asta. Îi știu secretul. Nu pot să cred ce ipocrită este în momentul de față vorbindu-mi mie de sinceritate?! Eu nu mai pot să o ascult așa că îmi zic oful izbucnind și ridicând un pic tonul.

-Și dacă o să afli că te-a mințit cu ceva??! Nu știu, cu ceva. Nimeni nu e sincer mereu și toți avem secretele noastre. Îmi tot spui de cât de sincer și de încredere e, dar dacă o să fii poate mai grasă într-o perioadă și el o să te mintă că nu?! Sau dacă descoperi că e un haker care distruge paginile de facebook ale celor pe care nu îi placi?! Ce faci?! Mă tot bați la cap cu sinceritatea asta. Sunt momente din viață în care mai minți să-l aperi pe celălalt ca să nu se supere dacă ar afla. Tu, Doamna Sinceritate ipocrită ce faci?! Nu mai pot să te ascult cu tâmpeniile astea de adolescentă îndrăgostită. Ar trebui să te maturizezi odată. Ești împreună cu un frânge inimi și presimt că o să sfârșești plângând ca o fraieră, că nu mă asculți. Ești o ipocrită prin ceea ce afirmi tu despre sinceritatea absolută. Ți-o spun verde în față pentru că tu asta zici că vrei. Uite asta e sinceritate absolută, surioară. Ești prea sentimentală pentru el...