Adevăruri ascunse

Capitolul 11-Sentimente ascunse

-Perspectiva Melisei-

–Melisa! Sincer nu știu ce ar fi viața fără năzbâtiile tale. El râde.

–Lorian, crezi că sunt o soră rea?!

–Nu, Mel! Nu asta am spus. Am spus că tu înseninezi viața.

–Știu dar nu are de-a face cu asta. Întreb în general.

–Aaa! Evident că nu, mica mea Melișioară!

    Mă ia în brațe și îmi ciufulește părul iar eu râd . Ușa se deschide iar Mike vine către noi cu o cutie cu bomboane.

–Melisa, te simți bine? Lorian mi-a dat mesaj. Trebuie să îți spun ceva neapărat azi. Dar mai întâi cum te simți?

    Pare rece în cuvinte. Nu e de bine asta. Eu mă îndepărtez de Lorian.

–Da, sunt bine Mike.

    Tocmai l-am mințit?! De ce am făcut asta?! De ce nu îi pot spune și lui tot ce simt, fie bine sau rău?!

–Mel! Hai în cameră la tine! El închide ușa în urma mea și face un schimb de priviri ciudat, cu Lorian. Iartă-mă, că sunt un idiot, Melișor! Chiar sunt. Nu pot face ceva ce e corect față de toată lumea, măcar odată. Dar o să o fac acum. Pentru că toți merită asta. Nu te-am pus pe tine pe primul loc în alegerea asta ci am pus majoritatea. Iar asta nu se face când iubești pe cineva. Din asta tu ce deduci?

"Din asta tu ce deduci??!!" Așa se desparte el de mine?! Cred că merit mai mult de atât chiar dacă este vorba de a se despărți de mine. Nu pot să cred că face asta?! Nu pot să cred că face asta așa?! Ok, a fost faza cu Lorian și întâlnirea, dar eu nu știam că nu e Mike, iar tâmpitul ăsta l-a ajutat să facă asta. Sunt sigură de asta. Nu am vorbit cu el despre asta dar nu a protestat când i-am dat o palmă atunci când l-am văzut după ziua aia. A spus pur și simplu că îi pare rău și eu i-am spus că nu vreau să discut despre asta. I-am spus în spaniolă și nu a știut ce înseamnă așa că i-am spus și în română. Asta a fost tot, legat de faza aia. Dar nu merit pur și simplu ca cineva să se despartă de mine formulând un raționament deductiv și cerându-mi mie să spun concluzia! Chiar nu merit asta!

–Că nu mă iubești?! Deja încep să plâng iar. Știu unde vrea să ajungă. Inima mea se simte înjunghiată. Parcă am un nod în gât. De ce? Am crezut că ți la mine. E din cauză că sunt prea apropiată de...

–Mel! Ești apropiată de Lorian pentru că eu am permis asta. Nu mă deranjează. Am permis asta pentru că nu te-am iubit niciodată ca pe o iubită. Așa cum ar fi trebuit să fie. Te-am iubit ca pe o soră mai mică cu care să fac toate năzbâtiile din lume și ca pe partenerul meu de distracții. Te rog să nu mai plângi! Nu știu să mă comport cu tine în unele situații. Lorian se descurcă mai bine. Un avantaj este și faptul că studiază psihologie. Eu sunt diferit și crede-mă e mai bine să nu fim iubiți. Nu pot să cred că face asta! Pentru tine mai ales. Te-am făcut de nenumărate ori să plângi pentru că nu știu să mă comport cu o fire ca tine. Îți fac rău. M-am și îndrăgostit, Mel, de Ligia. El închide ochii și oftează. Îi este greu să îmi dezvăluie asta.

    Inima mea parcă s-a oprit în loc. De ce doare așa tare?! Nu mai vreau să simt durerea asta. Poate nici eu nu îl iubesc cum credeam dar tot doare foarte tare.

–Nu te-am înșelat. Ea e o fire diferită față de tine. Chiar de ne facem în tot felul și ne facem tot felul de chestii, spre exemplu mi-a pus pastă de dinți în șampon odată...

    Eu râd printre lacrimi. El mă ia în brațe în timp ce stăm pe pat.

–Chiar dacă facem lucruri de genul, tot mă atrage și mă face să vreau să o cunosc mai bine și să pot să am grijă și de ea când are momente în care e fragilă.