Rămâi lângă mine

Capitolul 3

Carolyn povestește :

Nu este trecut de ora 9 a.m iar eu colind străzile aglomerate ale Londrei . Este un oraș foarte mare , cu multe lucruri și locuri frumoase  pe care îți dorești să-le descoperi mai mult cu fiecare minut pe care îl petreci aici . Pentru asta trebuie să ai și niște bani , iar cum sunt eu în momentul de față nu cred că aș putea supraviețui mult timp așa . Mai am câteva economii puse deoparte , dar nu îmi vor ajunge decât până la sfârșitul lunii care nu e prea departe . Privesc câteva minute în gol ca mai apoi să îmi continui drumul până la o cafenea micuță , care face o cafea extraordinar de bună și este și ieftină exact pentru clienți ca mine .

La ora aceasta , orașul este foarte aglomerat . Mașinile claxonează de zor dându-ți seama că se grăbesc . Oameni de pe trotuare care se mișcă în fiecare direcție grăbindu-se pentru a ajunge undeva, îți dă impresia că tu de fapt stai pe loc , că timpul sa oprit pentru tine și te lasă să vezi cum se comportă oameni în fiecare zi fie că merg  la muncă , întâlniri cu persoane dragi sau doar plimbându-se liniștiți , îți dai seama cât de inutil ești în momente ca astea. Și încă o dată soarta râde de mine pentru simplu fapt că eu nu am unde să ma grăbesc , nu am un serviciu , nu am persoane dragi cu care să mă plimb și în momentul acesta sunt cea mai neliniștită persoană . Azi mi-am propus să mai caut locuri de muncă și sper să nu am parte de jigniri și uși închise cum s-a întâmplat ieri și să nu mai dau de un tip arțăgos care nu prea știe să conducă după părerea mea dar care arată foarte bine . Nici nu știu de ce îmi dau cu părerea despre condus când eu nici măcar nu am permis . În fine , mă îndrept spre cafenea cu scopul de am lua o cafea care să mă trezească , se pare că încă sunt adormită și nu îmi pot intra în ritmul normal .În drum spre cafenea zăresc un chioșc de ziare de unde cumpăr unul și îmi continu drumul .

Intru în cafenea , scanez încăperea apoi mă îndrept spre locul meu unde mereu mă așez când vin aici . Observ că nu este așa de aglomerat cum se întâmplă de obicei . Îi fac semn chelnerului  să vină să îmi ia comanda apoi deschid ziarul . Nimic nou decât niște scandaluri care nu își au locul , divorțuri , împăcări , top cu cei mai bogați oamenii ai acestui oraș , modă și anunțuri. Între timp chelnerul îmi aduce cafeaua împreună cu niște biscuiți apoi se îndreaptă spre altă masă .Îmi mai arunc ochii o dată în ziar și observ că cineva caută un post de menajeră . Nu văd nici un nume , decât o adresă și un număr de telefon . Nu îmi vine să cred , mai citesc o dată și încă o dată apoi mă găsesc ridicată în picioare și țipând cât pot de tare . "Am găsit ! Al meu ești ! " Involuntar mâinile mi se duc la gură pentru a-mi opri strigătele de bucurie apoi iau loc pe scaun înapoi . Toate capetele sunt întoarse spre mine , iar eu mă fac mică cât un purice pe scaun vrând să dispar în orice clipă ca să scap de rușine . Îmi termin de băut cafeaua și de mâncat biscuiți , plătesc ce am consumat , ies din cafenea și mă îndrept spre adresa indicată în ziar . Poate că azi va fi o  zi mai bună și are toate motivele să fie vremea este frumoasă , nu am întâlnit pe nimeni cu care să mă cert ,  nu am mai căzut din pat , am găsit un anunț cu o slujbă care pare să fie pentru mine .   Am văzut că anunțul a fost pus ieri . Sper ca postul să fie încă liber . Pe la un timp mă rătăcisem , nu mai știam unde mă aflu , dar cu ajutorul câtorva persoane am reușit să ajung unde trebuie .

Stau și privesc casa din fața mea și nu îmi vine să cred . O casă mare , cu două etaje cu un design deosebit și foarte original . Se pare că proprietarul a știut foarte bine cum să-și pună amprenta . Grădina care o înconjoară este uriașă , cu statui de toate mărimile , cu o fântână arteziană mare care îți captează privirea imediat . Gazonul este tuns la perfecție , romburile cu floricele care mai de care deosebite una de cealaltă și copaci înalți par că nu se mai termină ce îți dă impresia că visezi  că nimic nu e real . Că acestă casă există doar în vise dar după cum clipesc așa des și mă ciupesc de mână se pare că este foarte reală . Dacă arunc o privire prin jur mai toate casele arată la fel ca asta . Gândurile îmi sunt întrerupte de un domn învârstă care se uită cu blândețe la mine . Acesta are părul cărunt , o față frumoasă dar cu câteva riduri pe ea , îmbrăcat cu o șalopetă de grădinărit și cu o pălărie ce îi protejează fața de razele soarelui . Se pare că acesta este grădinarul .