Rămâi lângă mine

Capitolul 10

Carolyn povestește :

 Mă simt așa de vulnerabilă și asta se datorează tunetelor și fulgerelor de afară . Nu  am habar de ce l-am invitat  să urce  sus . Poate doar din politețe că m-a condus acasă când avea alte planuri sau poate că am vrut să  nu fiu singură  pe o vreme ca asta . De când eram micuță am urât mereu tunetele și fulgerele deoarece aveam impresia că sunt trimise doar ca să mă tortureze pe mine . Și acum mai cred asta dar se pare că acum există altcineva mai rău decât ele și se află chiar în fața mea .Deși la început acesta a fost puțin uimit de afirmația mea  a stat câteva secunde pe gânduri apoi  a dat din cap în semn că da . Vremea era din ce în ce mai rea .  Sigur nu avea să ajungă acasă teafăr pe o așa furtună  la felul cum conduce mă mir cum de mai suntem în viață . 

 Imediat ce am ajuns în scara blocului  și a văzut afișul că liftul nu merge mi-a umflat capul cu tot felul de chestii până am ajuns  la etajul dorit  . Ba s-a plâns  că a obosit chiar dacă  s-a lăudat că merge la sală destul de des , a mai zis câteva cuvinte despre lift nu prea frumoase și că are noroc cu priveliștea pe care o are  și asta îl motivează   să meargă mai departe . Am scăpat printre dinți "  Nesimțitul !" sperând să nu mă fii auzit  și chiar dacă o fi făcut-o chiar nu mă interesează . Am intrat în apartament . Mi-am descălțat bascheți și i-am pus în dulăpiorul cu pantofi făcând și el același lucru . L-am poftit pe canapea și l-am întrebat dacă dorește ceva de băut în timp ce îmi dădeam jos  hanoracul ușor umed de pe mine aruncându-l pe canapea  . A luat loc pe canapea după ce mi-a analizat apartamentul având la sfârșit un mic rânjet . Cred că nu prea e obișnuit să își petreacă timpul în spații ca astea .Eu însă sunt foarte mulțumită de locul acesta  . Îmi satisface toate nevoile și asta e tot ce contează . Decât să stau pe drumuri , mai bine aici .  Dă  drumul la televizor luând o poziție arogantă spunând scurt că vrea doar o cafea . Se pare că nu are de gând să renunțe la atitudinea sa enervantă . Am pornit spre bucătărie și am pus niște apă la fiert . M-am așezat pe un scaun și am așteptat în liniște . Singurele zgomote care se auzeau erau tunetele de afară și vocile auzite pe  fundal din camera cealaltă provenite de la televizor . Am pus cafeaua în două  cești  și am pornit spre locul unde se afla el.

" Uite aici cafeaua , sper să îți placă . Dacă ai nevoie de ceva poți să ceri . " spun așezându-mă  pe canapea lângă el . Dintr-o dată canapeaua asta a devenit cam inconfortabilă  sau asta se întâmplă  doar că el stă lângă mine . Nici acum nu știu ce m-a făcut să îl invit înăuntru .

" Mersi .  Am nevoie doar  să se oprească ploaia asta mai repede ca să plec . Nu îmi place să stau prea mult într-o încăpere cu persoane care îmi sunt antipatice și plictisitoare .  " spune sorbind din cafea  . Simt cum un val de nervozitate pune stăpânire pe mine și tot ce vreau e să îi torn cafeaua în cap și să îl arunc de pe balcon . Nu îmi vine să cred că și acum e necioplit după ce am încercat să mă port frumos cu el .

" Îmi pare rău că sunt plictisitoare și dacă vrei să pleci ușa este acolo ."spun nervoasă arătând cu degetul spre ușă . Eu nu l-am forțat să accepte să vină așa că măcar din politețe ar trebui să nu spună lucruri urâte .

"Am vrut să fiu amabilă și să nu par o persoană fără maniere , dar se pare că nu pot fii  așa în preajma ta ." răsuflu zgomotos și încerc să mă calmez  . 

" Hei nu am vrut să te jignesc  .  Ști de obicei când sunt cu o femeie într-o cameră  nu sunt învățat să stau și să mă uit  la televizor . Este așa de plictisitor ."spune acesta apărându-i un rânjet pe față ca mai apoi să guste iar  din cafea . Chiar nu vreau să îmi imaginez ce face el cu femeile  și nu înțeleg ce e atât de neobișnuit pentru el să stai să te uiți la televizor .