Capitolul 24

2.2K 151 8
                                    

 Carolyn povestește :

Au trecut mai bine de trei săptămâni de când  am grijă de Christian , de când am acceptat acea rugăminte din partea doamnei Amalya  , de când mi-am semnat sentința la moarte . Atunci când mama lui mi-a spus să îl ajut când are nevoie  , nu mi-a spus că trebuie să fiu sclavul  lui . Am înțeles că nu prea poate să se deplaseze  și are nevoie  de sprijin , dar de aici și până să îi dau cu lingurița mâncare există o cale lungă . De parcă ar avea mâinile în ghips nu piciorul . Cred că răbdarea mea a cam ajuns la capăt . Nu știu dacă face asta să mă enervezi sau profită la maxim de situație . Oricum  mi-a ajuns .  Trebuie să îi spun și lui că m-am săturat și dacă continuă în ritmul ăsta  va trebui să își caute  altă îngrijitoare să îl ajute iar părinții acestuia o altă menajeră .

De-abia  mai apuc să ajung și pe acasă să-mi fac ordine prin lucruri ,  să văd dacă totul e în regulă , să mai stau liniștită în propriul meu  pat fără ca nimeni să mă deranjeze și să strige din cinci în cinci minute cum că are nevoie de ceva  . Nu am mai reușit să vorbesc  cu Josh . După ce ne-am întâlnit la spital  am  ieșit la o cafea cu el iar asta m-a ajutat să îl cunosc mai bine . E un băiat foarte drăguț și simpatic . Am vorbit despre orice  , este chiar o companie foarte plăcută . Mi-a cerut să ne mai întâlnim , dar încă nu i-am dat un răspuns . De fapt nu am avut timp pentru că o anumită persoană a re grijă ca mereu să fiu ocupată . Parcă face asta dinadins .

 "  Christian , vreau să vorbim . "  îi spun în timp ce mă așez pe pat lângă el .  Încerc pe cât posibil să îmi stăpânesc miile de sentimente ce vor să iasă la suprafață dar nu știu cât voi mai putea să fac asta . Stau câteva secunde și-mi pun ordine în gânduri alegându-mi bine cuvintele potrivite .

"    Ce s-a întâmplat ?  "  acesta pare relaxat și își rostogolește privirea spre mine parcă plictisit de prezența persoanei  mele .Îl înțeleg să s-a săturat să mă vadă mereu prin preajmă  dar nu e vina mea ci a lui . Dacă nu ar înceta să mă mai chinuie ne-ar fi mai bine amândurora . 

  "  Eu nu mai suport . Te comporți cu mine  de parcă aș fi ultimul om de pe pământ , de parcă ți-aș fi greșit cu ceva  și acum  mă pedepsești . Parcă stabilisem niște reguli iar tu nu le respecți deloc . Mi-a ajuns , nu cred că voi mai sta mult pe aici . M-am săturat. Gata s-a umplut paharul .  "  tonul meu este ridicat  și simt cum durerea de cap își face simțită prezența . Din nou , nu am vrut să ridic vocea dar o dată ce am început să vorbesc nu m-am mai putut controla  . Toate astea s-au strâns înăuntrul meu iar acum au răbufnit . 

  "  Atunci nu ar fi trebuit să accepți . Nu te-am obligat eu să ai grija de mine . Poți pleca când vrei împreună cu regulile tale .Să știi că nu ești singura care s-a săturat . "  acesta aruncă vorbele spre mine și simt cum cerul îmi pică în cap . De ce spune asta ? Nu sunt eu cea care îi face viața un calvar . De ce mă simt rănită de vorbele lui ? De ce au acest efect , mai ales de la persoana pe care o urăsc cel mai mult . De ce nu putem fi două persoane normale care se înțeleg bine și se ajută la greu . " Pentru că persoanele care se iubesc  , nu pot fi oamenii  normali."  se pare că din cauza lipsei de oxigen  conștiința mea a luat-o razna .

  " Atunci de ce nu mi-ai spus de la început ? Măcar acum aveam nervii întregi . Măcar i-aș fi dat un răspuns mai clar lui Josh.  "  acesta se întoarce spre mine  , iar ochii lui sunt plini de furie . Se pare că acum  simte și el un sfert din furia pe care  o am eu . 

  "  Ce are de-a face asta cu Josh ?  " încearcă să își țină vocea cât mai calmă dar nu îi reușește . Oare răbufnirea mea ia dat această stare , sau pentru că Josh a apărut în discuție . Nu înțeleg de ce nu îl suportă .  Comportamentul său ciudat îmi dă impresia că ar fi gelos pe micul blond și asta numai din cauza mea . Ceva lipsește din toată ecuația asta iar eu trebuie să îmi dau seama  ce .

Rămâi lângă mineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum